Citim impreuna: Sa nu pronunti: noapte - CU PREMII

iarina spune:

Mihaelka parca mi-ai cetit gandurile. Si eu ma pregatisem sa scriu ditamai comentariul, cand sa ma apuc...nada, niente, nothing, nichts...mi-am chinuit neuronii sa-mi aduc aminte detalii, daca nu mai scriati voi una alta, nu mi-as fi adus aminte mai nimic. De fapt ca sa fiu sincera pana la capat, cand am vazut ca a fost propusa vreo 2 secunde mi s-a parut cunoscut titlul, da' nu reuseam sa o apuc de nicaieri

Deci da, din pacate e cartea lui cea mai slaba, totusi mie mi-a placut (ca mi-am amintit) povestea inceputului lor, al povestii de dragoste. Deteriorarea relatiei, istoria lor comuna este foarte bine radiografiata totusi...la asta se pricepe Oz foarte bine, dar nu-mi dau seama ce-i lipseste. Poate personajele n-au zvac, n-au acel mic detaliu care sa le scoata din pagina alba?

iarina spune:

lilanda spune:

lol...io abia aici sint nada, niente, nothing nichts. Deci care inceput?? :)) Si nici de ultimele doua pagni de care zice maria_alexa nu-mi amintesc . Si nici cartea n-o mai am!!! Asa ca, rogu-va explicatii! :))

Maria, te rog, dezolta ideea cu vocea naratorului, ca mie mi se pare interesant ce-ai mentionat. Si mai spuneai ca tema desertului ar fi o discutie separata. Pina acum, toata lumea e de acord cu asta. Ca desertul e personajul principal. El e intunericul, dar si viata.

Ma mai gindeam la ce-i lipseste cartii asteia ca sa nu fie un Amos Oz veritabil?? Cred ca ironia, umorul difuz, jucaus...

maria_alexia spune:

Inceputul relatiei lor e .. aiuritor: se cunosc la capatul pamanului (Caracas) unde ea il vrajeste cu o cafea (condimentata cu ierburi vrajitoresti si alcool). Il minte. Apoi el o urmeaza pur si simplu in celalalt capat al lumnii - in orasul de la marginea desertului.

Iar finalul cartii e o plimbare in doi prin desert (precedentele erau solitare), in armonie (de asta spun ca relatia lor pare salvata), la finalul careia realizeaza si se elibereaza:
"Teo si-a pus palma deschisa pe spatele meu: Uite, Noa, trebuie sa intelegi, copilul acela e mort. Am raspuns in soapta: Stiu. Stii? Atunci spune? Dar de ce? Spune ca stii, Noa, cu vocea ta...."
Si continua cu lucruri marunte care se vor intampla in viitorul imediat, deci exista perspectiva in doi.

Am rasfoit-o inca o data incercand sa-i prind firul si a fost greu: e o aglomerare intreaga de lucruri marunte care ocupa existentele si gandurile. Desertul e la orizont, apare mai ales la caderea serii, cand viata se calmeaza. Exercita o vraja clara asupta tutoror: el e cel care il inspira pe tatal in a demara proiectul centrului de dezintoxicare. Mai demult, el a inspirat crearea orasului - oamenii credeau ca acele locuri vor atrage artisti. Inloc, a aparut o lume pestrita. E nesupus vrerii oamenilor. Mai mult, le influenteaza trairile, prin asta faptele si toata viata.

Cred ca de asta si par marunte si slab conturate personajele si e normal sa para asa, pe fundalul imens al desertului.

Mai vreau Amos Oz: voi ce anume ati mai citit?
Evident o sa continui cu capodopera - Poveste despre dragoste si intuneric.
Mai citisem Sa cunosti o femeie si daca imi amintesc bine personajul masculin de-acolo are muuulte in comun cu Teo acesta: acelasi barbat puternic, la a doua varsta, aceeasi voce calma, pilon de stabilitate in relatii...

Edit: si iarasi comuna in cartile citite am gasit repetarea in multe locuri a detaliilor care insotesc un personaj sau o situatie (aici: el avea mustata autoritara, tunsa scurt, fata lata de taran... etc, lucruri pe care le citim de vreo 5 ori in carte. Idem salata cu ornamentul din ridiche taiata in forma de boboc de trandafir.) Voi cum vedeti asta?
Ma gandeam la refrenul unei melodii intr-o constructie simfonica a cartii. Dar poate e mai degraba o agatare de lucrurile marunte si cunoscute, care sar in ochi si de care nu putem trece mai departe??

iarina spune:

Maria-alexia, in afara de Povestea despre dragoste si intuneric care este in opinia mea cea mai buna carte a lui, next choice ar fi Cutia neagra...mi-a placut cel mai mult dupa POveste si am recitit de curand cateva fragmente cu aceeasi incantare.

corap spune:

uah, mi s-a dus ditai placinta de mesaj (o fi fost v-un semn ca n-ar fi trebuit sa-l trimit)

impresii la jumatatea cartii:
1.dupa ce la inceput mi s-a parut ca stie multe cuvinte si vrea sa le foloseasca pe toate, acu' mi se pare ca tine neaparat sa le aprofundam, asa ca le mai foloseste o tura (pe principiul reduce, reuse, recycle)- bine, pp ca face asta ca sa marcheze diferentele (infime) dintre ce vede noa si ce vede teo
2. mi se pare ca noa si teo sunt extrem de asemanatori (si nu inteleg de ce li se duce pe rapa relatia)
3. mi se pare ca-i lipseste ceva dramatism, piper, ceva - e cam plata cartea, cel putin pana acum
4. muki peleg e inutil (cu aceeasi rezerva - pana acum)
5. n-am inteles care-i faza cu alma mahler
6. ma enerveaza traducerea (si, de asemenea, corectura)
7. mi se pare mult prea profesionist scrisa cartea (ceea ce nu-i tocmai pe gustul meu, dar ma gandesc ca e un plus pentru majoritatea - eu am gusturi mai bizare)

beshter spune:

Eh, am reusit s-o termin si a doua oara si m-am razgandit. Nu desertul e important ci orasul. Sau nu atat desertul, cat orasul.
Orasul e nou, nimeni n-a apucat sa se nasca si sa moara tot acolo (in afara de bietul copil ucis impreuna cu mama lui de catre soldatul dezamagit in dragoste), nici prea multi morti nu sunt (ultimul e Eliahu, iar Noa incepe sa inteleaga odata cu moartea lui ca nici macar intr-un orasel abia construit la capatul lumii nu scapa de moarte si degradare).
Multi israelieni sunt obsedati de ideea de a trai in locuri fara 'traditie' (arabeasca sau englezeasca, dupa cum zice in carte), in orase noi, construite dupa planuri proprii si personale. Oz insusi a plecat sa traiasca intr-un astfel de orasel - Arad - dupa ce a parasit kibbutz-ul Hulda, pe de-o parte ca sa caute aer bun pentru fiul lui astmatic, pe de alta, pentru ca e unul dintre 'obsedati'.
Pana si universitatea Ben-Gurion, unde preda literatura, e noua, abia construita. La inceput, preda printre saci de ciment si vedea pe fereastra moloz si macarale.

M-am gandit la vocea naratorului ca la vocea orasului, care-i contine si-i expune pe Noa si Teo.

Noa e, in acelasi timp, la fel ca toate femeile lui Oz (enigmatica, suferinda, frumoasa si fragila) dar mi se pare si cea mai diferita de toate celelalte. Nu stiu de ce. M-am gandit ca o fi din cauza ca e singura care nu are copii, dar nu mai tin minte daca mai sunt si altele, iar Noa are, de fapt, mai multi copii (pe Teo, pe Proiect, pe Tal sau Tali).

Mie limba si 'refrenele' lui Oz imi plac foarte mult. Mi-am dat seama odata cu prima carte cat e de indragostit de cuvinte si cat le plimba prin gura inainte sa le puna pe hartie. O sa gasiti 'refrene' si in 'Rime despre viata si moarte' (care ramane preferata mea, langa 'Poveste despre dragoste si intuneric').




Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

corap spune:

Am terminat si eu de citit cartea (de joia trecuta) dar nu am avut timp deloc sa scriu. poate diseara, daca nu cad franta.
Tre sa-mi revizuiesc niste pareri, pentru ca pana la urma mi-a placut cartea (si, in plus, e o carte pe care maica-mea ar citi-o cu placere, mai ales ca ea seamana cu teo si taica-meu semana cu noa - poate de-aia relatia lor nu mi se pare in pragul descompunerii , deci o reciclez si i-o fac cadou de martisor ).

si eu am avut impresia ca desertul e intr-un plan secundar, un cadru si orasul e elementul important.
(si mai scriu diseara)

carminabulina spune:

Uah!
Mikaeela sper ca nu te-am dezamagit ca nu m-a incantat "Veranda cu frangipangi" .



Asa, asta cu noaptea. Am citit romanul am citit si parerile voastre foarte interesante, s-a inteles ce era de inteles.
Personajul principal este orasul...desi nu l-as numi personaj ci elementul principal. Din cauza si datorita lui iau nastere proiecte si mor inainte de a fi finalizate. Traind acolo gasesti puterea de a visa si crea dar tot acolo te si sufoci, renunti, eventual o ieie de la capat.
Cat priveste dinamica relatiei dintre Noa si Teo nu as avea prea multe de spus. Au avut un inceput frumos, o continuare frumoasa si un moment de cumpana. O sti si Amos Oz despre cumpana de 7 ani care apare intr-o relatie? sau voi ati auzit de ea? Eu da, in treacat, dar aum mi-a venit in minte ca am citit ceva pe undeva despre asta.
Imi place Teo nu-mi place Noa.
Am sesizat ca amandoi vad la fel lucrurile care se intampla in jurul lor in oras, aproape identic as spune, insa au vederi/pareri/idei/ senzatii diferite atunci cand se refera la ei insisi, la relatia lor.

Ce nu mi-a placut a fost faptul ca Teo a ramas cu banii luati. Un detaliu care pe mine m-a infuriat si pentru asta as fi zguduit-o pe Noa un pic de umeri. Si cred ca nici cu cladirea nu ar fi ramas pentru ca acea cladirea era cumva trecuta pe alt nume ca sa nu existe nici o semnatura de-a lor pe undeva.

Ce mi-a placut mult de tot cititnd aceasta carte a fost senzatia vizuala...reuseam datorita talentului de scriitor al autorului of course, sa vad ceea ce citesc. De la primele cuvinte citite, vizual si tactil am fost cucerita.

Inca una si ma duc: de cateva ori in timp ce citeam uitam ca actiunea are loc intr-un oras evreiesc si aveam senzatia clara ca sunt intr-un orasel mic englezesc, sau oras minier dar tot pe acolo, Anglia-Irlanda...mda, irelevant.

Si mie mi-a fost clar ca relatia lor a intrat intr-o noua etapa si ca va continua si probabil ca se vor casatori oficial dupa asta.


EDIT: Happy End...pentru unii

Edit 2: cine era naratorul? orasul? Intreb ca nu am inteles de ce a fost nevoie de aceasta mica interventie si atunci daca naratorul a fost orasul, atunci poate fi si personajul .
The End

beshter spune:

Nuuuu, Carmina, nu-s dezamagita ca nu ti-au placut 'frangipangile':)

corap, ai cazut franta pana la urma:) Poate reusesti sa mai scrii ceva azi.




Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz