Puiuti de Randunici 2008! (475)-INGERASULUI ILINCA
Raspunsuri - Pagina 18
CristinaGoji spune:
Neata!
Gudinde capul sus! Citeam undeva ca noaptea nu-i de invatat. Citesti ziua si noapte tre' sa dormi, atunci creierul, mai exact subconstientul prelucreaza informatiile citite ziua si asa se sedimenteaza mai bine cunostintele. Asa ca nu esti tu defecta, esti pe cat se poate de normala! 
Clau si mie imi place tare shopping-ul in general, dar mai ales cel pentru mine. Eu zic sa profit acum ca pot sa-mi cumpar mie, cat copiii inca nu au atatea pretentii, cat sa nu-mi mai ajunga bani pentru mine.
Si nu ma simt deloc vinovata in privinta asta. Eu le pot oferi chestii ne-materiale care sa le faca mai mare placere decat cele materiale, cel putin la varsta asta.
Cand or mai creste, oi vedea eu cum impac si capra si varza, mai ales ca Daria pare sa mosteneasca pasiunea mea pentru rochite/fustite 
Tuchi ce fain ai scris! 
Ariel ma lamuresti si pe mine care-i legatura intre TUTU-uri si tine?
Mami de Daria (21.04.2008) si Vladic (17.10.2006)
Vladic
Daria
"We do not stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing."
Author unknown
Nicoleta spune:
Cristina, lasa ca vor merge copiii la gradinite si scoli private, ii mai duci la cate unul-doua cursuri si sa te vad atunci .
--------------------------------------------
A venit Craciunul! 
A trecut Craciunul...
CristinaGoji spune:
Nope, gradinite si scoli private nu vad ei, ca nu ma tine. Iar de cheltuit pe haine...eu cumpar doar chilipiruri, rar de tot cumpar din mall-uri, doar daca e ceva lichidare de stoc. Au aparut pe-aici pe la noi magazine ce aduc haine din Anglia, next, m&s, zara, etc. la preturi foarte accesibile, probabil cumparate la solduri.
Mami de Daria (21.04.2008) si Vladic (17.10.2006)
Vladic
Daria
"We do not stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing."
Author unknown
Kya spune:
Va pe toate. Nu v-am uitat, dar am avut o saptamana groaznic de plina la job 
Acum s-a terminat o forfoteala si intru in alta. Deh, ce sa-i faci...
Si acum as vrea sa va invit la dezbatere, pornind de la un lucru care mi s-a intamplat ieri. Stateam de vorba cu o cunostiinta (femeie, aprox 50 de ani, foarte culta, cu un statut social si financiar destul de inalt, care ii permite sa se invarta in anumite cercuri). A venit vorba de copii si cariera. Eu i-am spus ca nu m-as descrie ca o carierista infocata, ci vreau doar o slujba care sa ma multumesca din toate punctele de vedere si care sa-mi permita timpul de a fi mama. S-a uitat la mine cu o oarecare dezamagire in ochi si mi-a spus "Vai, dar de ce? Ca tu esti asa de ambitioasa...!"
Desi era deja clar ca eram indreptate spre 2 directii diferite, am continuat si i-am explicat ca eu imi definesc propria fericire si implinire ca fiind echilibrul (perfect, daca se poate) intre cariera si viata de familie. Aici dezamagirea ei a inceput sa se tranforme in compatimire. Acea compatimire de spectator distant si cu un vag iz de dispret pe care o ai fata de cineva care si-a ratat viata. Apoi conversatia s-a indreptat usor catre alte subiecte.
Aseara am avut ora de yoga si stand eu stramb in downward facing dog sau warrior 1 judecam drept: adica cum adica? De cand a devenit femeia cu o cariera fulminanta, de succes si eventual cu expunere publica unicul far al fericirii? De ce doar ele sunt recunoscute ca fiind fericite, implinite, multumite?
Eu o sa fiu FERICITA cand, pe patul de moarte, o sa pot sa privesc retrospectiv si sa spun ca am avut o viata ECHILIBRATA! Am mers pe uniciclu si am jonglat cu toate mingiile pe care le-am primit. Nu am cazut si nici nu am scapat vreuna.
Cand i-am spus doamnei respective ca vreau sa stau 2 ani acasa cu urmatorul copil... era incurcata si nu stia ce sa spuna. Cu foarte multa diplomatie mi-a dat dreptate, dar sunt convinsa ca era mult mai obisnuita cu un raspuns care implica doar 2-3 luni de stat acasa.
Cunosc femei cu o cariera promitatoare, care pierd sirul orelor de munca pe zi, dar care sunt un fiasco cand ajung acasa si nu e nimeni care sa le deschida usa. Si totusi DOAR ele sunt vazute ca fiind simbolul suprem al reusitei in viata. Modelul de femeie corporatista, imbracata intr-un deux-piece perfect si pantofi cu toc cui de 500 de euro reprezinta totul in timp ce o mama in pantaloni de trening, tricou si o tava de biscuiti tocmai scosi din cuptor reprezinta esecul. De ce? De cand?
Si nici macar filosofia mea de "aurea mediocritas" se pare ca nu e acceptata ca un compromis valid...
Mami si 
Sanziana www.sos-satelecopiilor.ro/index.php?option=com_content&view=frontpage&Itemid=1" target="_blank">
God didn't bring me this far, to leave me here!
mstela spune:
Buna dimineata!F tari dezbateri.
Eu nu consider ca e musai sa-ti duci copilul la n cursuri pentru a-i descoperi aptitudinile,pt a-i forma o personalitate armonioasa..si ma refer acum strict la varsta mica...marile genii nu au mers la cursuri de la 3 ani pt a ajunge unde au ajuns.Eu voi incerca de la anul cu Tea inot (dc vrea) si dansuri/balet (iar dc vrea)...in functie de ea,de cum o voi "simti",voi vedea.Mai tarziu,iar voi vedea..Dar consider ca treb sa am grija si de mine,sa-mi fac si mie bucurii pt ca ea sa ma vada fericita.Si nu am cum sa ma simt vinovata de asta..pt ca ea stie ca o ador,imi arata si ea permanent ca ma adora,si incerc sa ii ofer cat pot;dar treb sa ma plac mai intai pe mine insami,si asta numai dc am grija si de mine,imi fac si mie mici bucurii;chiar cu buget restrans;ea ma va simti multumita si cred ca asta se rasfrange pozitiv asupra ei.
Asa ca,Clau,eu te admir mult..cred ca Razvanel e atat de fericit sa aiba o mamica sexy si iubitoare (ca pana la urma asta e cel mai important,nu?nu la cate cursuri e dus)si nu vad de ce treb sa ai vreun sentiment de vina pt ca iti doresti sa te simti frumoasa,admirata.
Seful meu are o fata de 4,6 ani,au o situatie bunicica,fata e la gradi particulara de la 2 ani,o duce la diverse cursuri,FTK,la piese de teatru saptamanal,la opera,la concerte in afara,ii cumpara haine cu gramada...o adora si investeste in ea toti banii.Si mi-a spus de curand cu durere ca fata l-a imbratisat intr-o seara tare si i-a spus pe un ton dureros ceva de genul:"tati,vreau sa stai mai mult cu mine,sa te joci cu mine"..
mami de TEA
Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.
mstela spune:
Vecinik,chiar ma gandeam la tine.
In primul rand,eu consider ca e asa greu sa fii mama care iti doresti sa ai si o cariera!
Apoi,nu stiu ce mama poate ajunge sa aiba un job care sa o multumeasca din toate pct de vedere!Pt ca nu stiu care e serviciul ala bine platit (o fi,dar nu stiu eu) fara sa stai peste program,si dc stai peste program ori ajungi franta acasa si cazi lata,desi copilul vrea sa te joci cu el,sa-l asculti,ori pierzi ore unice alaturi de copil.[Asa ca,de aici frustrarea mea referitoare la barbat,pt ca eu consider ca el ar trebui sa faca mai mult carieristic,pt a lasa mama cu un job multumitor (doar atat),pt a-i lasa timp sa fie si mama.]Ca pana la urma mama e mama,nu?Deci eu tot un echilibru prefer,in ciuda ambitiilor mele-de pana sa se nasca copilul.
Concluzie:Unei carieriste infocate ii ramane oare timp suficient pentru a fi si mama?
Si ce inseamna oare sa-ti ratezi viata?Cand esuezi in ceva pt care ai luptat mult timp,ai investit multe resurse,cred..Pai cand iti doresti de fapt un echilibru,cand lupti pt un echilibru, pt a avea si eu job multumitor si timp pt a fi mama,cine spune ca ti-ai ratat viata?Cine nu e mama ca tine,ca mine,probabil.
Doamna aceea are copii?si daca da,eu as fi curioasa sa ii cunosc copiii.
Paranteza:eu de cand o am pe Tea, mi-am schimbat complet viziunea despre viata/cariera. Vedeam totul la rece,analizam la rece..Credeam ca un copil poate creste bine merci langa un bunic,ca o mama isi poate vedea linistita de cariera...ca viata continua in 3,cu responsabilitati in plus, si atat..dar am aflat complet altceva de cand am o minune in viata mea pt care sunt dispusa sa ma lupt si cu tigrul,numai sa o vad bine.
Send sa nu se piarda.
A se vedea ca nu am chef de munca.
mami de TEA
Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.
mstela spune:
Kya,eu nu stiu cine zice ca o carierista e simbolul suprem al reusitei in viata.Si daca totusi zice cineva,eu consider clar ca acela nu e parinte sau e un ratat.
Dar pana la urma ce ne pasa noua ce scriu cotidianele de 2 lei,ce zice lumea?Conteaza doar cum vedem fiecare lucrurile,ceea ce vrem fiecare,ce asteptari avem de la noi insine,cum percepem fericirea proprie,nu?Si asta-i implinirea,nu?
mami de TEA
Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.
Kya spune:
Stela da, are un copil. Om de afaceri foarte instarit. Are si 2 nepoti si avand in vedere ca are o relatie foarte buna si cu fiul, si cu nora si cu nepotii, cred ca a facut ce trebuia la vremea respectiva. DAR atunci erau alte timpuri, nu se poate face o comparatie echitabila.
Un job care sa ma multumeasca este unul care:
- are o remuneratie financiara corespunzatoare cu sarcinile si responsabilitatile,
- care sa ma stimuleze intelectual,
- si care sa-mi aduca satisfactii personale, recunoasterea celor din jur.
Nu vreau sa fiu sefa sefelor, nu vreau sa am responsabilitati mai mari decat sa pot duce, nu vreau sa stau cu ochii in tavan noaptea din cauza grijilor, nu vreau sa conduc armate de oameni, nu vreau sa-mi sune telefonul non stop in weekend...
Eu macar am o piatra in minus - Catalin are slujba pe care o are, anul asta va atinge ierarhic vorbind maximul posibil, va fi comandant (echivalentul amiralului din marina militara). Salariul lui este ala care este, nu am ce sa-i cer mai mult. De fapt ar mai fi ceva - schimbarea liniei de la port container la petrolier, dar asta implica pe langa avantaje si destule belele, asa ca mai vedem.
Intrebai "ce inseamna oare sa-ti ratezi viata?" Eu una as fi foarte fericita daca as fi lasata sa apreciez eu singura asta. EU consider ca mi-am ratat viata daca nu am atins obiectivele pe care eu singura MI le-am propus (vorbesc la scara mare). Cand vin insa cei din afara si emit astefel de judecati nu e corect. Pentru ca ei rapoarteaza obiectivele lor la viata mea. Si iese ceva daca amesteci mere cu pere? Ionel vrea sa fie astronaut. Si ii spune lui Gigel care e vanzator: "Ah, e doar un vanzator, nu astronaut. Esti un ratat!" Huh? De unde pana unde?
Mami si Sanziana www.sos-satelecopiilor.ro/index.php?option=com_content&view=frontpage&Itemid=1" target="_blank">
God didn't bring me this far, to leave me here!
deeapui spune:
Hello fetele!
Miha..te asteptam..sa injuram impreuna organismul intermediar . Zoze o fi descarcat ghidul...saraca de ea ...de ce te chinui tu singura mai Zoze draga?
Mimo ...
..am trecut prin toate fazele alea..te inteleg assaaaaa de bine !!!
Bitza adresa e andreeatita@ymail.com...tre sa bagi toata adresa ca sa ma adaugi la mess.
Ariel...spor la treaba..cred ca in curand iti devin si eu clienta!!!
Gudinde..chiar vrei sa-ti incurci urechile cu asa ceva?..sau lucrezi in domeniul resurselor umane?
La subiectul proprie grija..va spun ca eu eram in faza in care nu ma mai ingrijeam deloc de mine, si daca o faceam ma simteam vinovata..alt semn de depresie!!! Un copil va fi fericit daca mama lui e fericita, asa ca nu va mai simtiti vinovate daca faceti ceva pt voi! Ca sa nu mai vb si de soti care saracii cred ca vor sa le mai revada si pe sotiile lor asa aranjate cum erau inainte de copii 
. Normal ca nici eu nu imi cumpar mult mai multe financiar vorbind decat le iau copiilor...nici nu exista termen de comparatie..dar sa-ti faci o mica placere din cand in cand eu cred ca e mai mult decat necesar pentru sanatatea noastra mentala. Asta vreau sa va zic ca a fost prima "tema" data mie de psiholog. sa-mi fac cate o placere zilnic ..chit ca e vorba de a-mi cumpara ceva, cat de mic, sau a-mi face timp pt mine, sa fac o baie sau sa citesc o carte.
In privinta carierei..eu cred ca de fapt toate acele femei de cariera care nu mai stiu si nu mai au cand sa fie si mame adevarate, sufera de fapt foarte mult din aceasta cauza, si tocmai de aceea vor sa para ca le desconsidera pe femeile..normale sa zicem..e cred ca e de fapt o masca prin care incearca sa se convinga pe ele insisi ca sunt fericite.
Momentan atat..ca s-a cam lungit cearceaful
ramo_cata spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Kya Eu o sa fiu FERICITA cand, pe patul de moarte, o sa pot sa privesc retrospectiv si sa spun ca am avut o viata ECHILIBRATA! Am mers pe uniciclu si am jonglat cu toate mingiile pe care le-am primit. Nu am cazut si nici nu am scapat vreuna. Cand i-am spus doamnei respective ca vreau sa stau 2 ani acasa cu urmatorul copil... era incurcata si nu stia ce sa spuna. Cu foarte multa diplomatie mi-a dat dreptate, dar sunt convinsa ca era mult mai obisnuita cu un raspuns care implica doar 2-3 luni de stat acasa. Modelul de femeie corporatista, imbracata intr-un deux-piece perfect si pantofi cu toc cui de 500 de euro reprezinta totul in timp ce o mama in pantaloni de trening, tricou si o tava de biscuiti tocmai scosi din cuptor reprezinta esecul. De ce? De cand? |
...bleah...parerea mea:daca vrei cred ca le poti avea pe amandoua...bineinteles,ca asta implica multe greutati si sacrificii-dar e bine sa le ai pe amandoua-viata fara copii mi se pare imposibila si fara rost ,dar si fara un pic de cariera...trebuie sa existe o cale de mijloc...nu stiu...iti pot da exemplu pe sora mea,cea din Germania- a ales sa faca bani,sa-si ia o casa etc...munceste de dimineata pana seara ...tot timpul cand vorbesc cu ea are un regret ca a ales calea asta,cand ma mai plang eu de una ,de alta imi zice ca sunt realizata"am un copil"..cred ca pana la urma asta este cea mai mare realizare din viata unui om...d-nele in deux-piece o sa ajunga la peste 40 de ani si o sa realizeze ca defapt n-au facut nimic,cu cat inaintezi in varsta cu atat cariera se cam duce pe apa sambetei..un alt exemplu:soacra mea- a facut copii ce-i drept-pe cumnata mea din placere ,pe Cata mai mult la insistentele maica'si...apoi s-a axat pe cariera,daca o intreb cum se juca cu copii,ce jocuri preferau,etc..nu stie sa-mi raspunda..nu s-a plimbat,n-a fost niciodata la mare cu copii,nu si-a luat concedii,nu s-a bucurat de familie si pentru ce?acum a ajuns la batranete si ce face cu cariera?nimic ,pentru ca cei de la munca nu stiu cum sa scape mai repede de ea,e batrana si nu mai corespunde cerintelor...etc...dpdv consider ca un copil contribuie mult mai mult la fericirea noastra decat o cariera..imi doresc sa am si o cariera ,sa-i pot oferi tot ceea ce-si doreste,sa ne putem implini gandurile,dorintele dar niciodata nu m-as axa numai pe cariera....