Bebe de 4 luni nu stie sa adoarma singurel
Raspunsuri - Pagina 6
adra_bell spune:
Alecsa, nu tu i-ai creat o dependenta lui bebe, el chiar s-a nascut dependent de tine, de mirosul tau, de bratele tale. E natural si absolut normal sa fie asa, mai are de crescut pana va incepe sa se desprinde, si el incepe procesul asta de separare, nu tu. Profa de psihopupu ar fi trebuit sa stie asta si in niciun caz sa-ti sugereze sa-l lasi sa planga.
blog
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg
Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui catalina2307 Am intrat la acest topic din curiozitate. Sa aflu daca exista bebe de 4 luni care sa adoarma singurel. Iar daca exista i-o fi bine? |
Te invit sa-l cunosti. Ii este super bine. Are si o surioara careia ii este si ei foarte bine, are si doi parinti fericiti. Nu stiu despre noi parintii (sau poate nu conteaza in contextul asta) dar mai ales nu stiu cum i-ar fi fost surioarei mai mari (2 ani jumate avea cand a venit pe lume srioara ei) daca cea mica as fi dormit cu 'buzele mele lipite de fruntea ei'.
Cand mai veniti cu exemple dinastea aberante macar limitati-va la experienta voastra, nu va mai dati cu parerea despre cat de nefericiti or fi copiiii altora.
Alecsa_V sa stii ca marele secret l-am desoperit si eu abia la al doilea copil. Copiii plang de oboseala si daca sunt pusi in patut imediat ce observi semnele de discomfort adorm foarte linistiti. Cea mai mare greseala este sa confunzi oboseala cu plictiseala si taman atunci cand copilasul vrea sa doarma tu sa te apuci sa-l distrezi. Am facut si noi greseala asta la primul copil, probabil de prea mult timp liber, si pana am intarcat-o fetita cea mare adormea numai la san. Si cea mica e alaptata dar pe ea o pun in patut treaza si adoarme singurica. Important este sa nu fie prea obosita. Mai bine sa se mai joace putin in patut daca nu este atat de obosita incat sa se culce imediat decat sa fi sarit pragul si sa planga de oboseala.
Leditia spune:
Alecsa,nu-l lasa sa planga,profita de momentele astea.Acum ti se pare greu,esti obosita si din cauza asta nu poti privi partea buna a lucrurilor,insa crede-ma pe cuvant,o sa creasca si vei tanji amarnic dupa perioada asta.Mi-e dor de mor de fii-miu asa mic,de perioada aia cand era asa dependent de mine,cand dormea pe mine,desi la vremea aia nu dormeam si nu vedeam partea asta minunata.Ei cresc,se desprind singuri,cand sunt pregatiti.
Eu am stat cu David in camera pana la 8-9luni,daca dormea in patul lui bine,daca voia cu mine sau cu noi ,iar bine.Am mers la el de cate ori a fost nevoie,am stat cu el noptile cand nu putea sa doarma..si ca o mama denaturata au fost dati in care la 3 dim ieseam cu el jos la scara pt ca voia pa sau ne uitam pe geam la masini in creierii noptii pt ca doar asa se calma din plans.Nu e dependent de mine,sta foarte bine si fara mine,eu sunt aia dependenta de el,eu nu pot fara el...Si i-am facut toate poftele si nu,nu e un copil rasfatat in sensul in care lumea percepe rasfatul(de genul prost crescut,needucat),e un copil rasfatat si iubit,in sensul in care pricep eu rasfatul si alintul si eu consider ca e bine asa cum e el si eu nu gresesc cu nimic iubindu-l la infinit,rasfatandu-l si alintandu-l,indiferent de ce zic altii.(copilul meu este si grav bolnav,am fost in comisie pt certificatul de handicap si ce mi-au auzit urechile,Dzeu cu mila..dar am iesit de acolo,am avut nervi o zi intreaga dupa care mi-a iesit pe cealalta ureche
..da,tot asa,psihologi,logopezi,etc etc)
O sa fie bine ai sa vezi,urmeaza-ti instinctele.
POZE CU NOI
de David Christian
Speranta si incredere pentru David
Poti ajuta si tu!Bazar umanitar pt David si alti copilasi speciali!.
LAlexandra spune:
Alecsa_V nu stiu ce fel de temperament are fiul tau.
Am citit ce scria accept92...insa la noi nu se aplica...fiului meu nu ii place sa stea in patut, in tarc, sau mai stiu eu unde...daca vede ca e ingradit...el vrea mult spatiu liber, asa a fost de mic, nu doar acum. Prin urmare nu am cum sa il pun singur sa se mai joace pana adoarme...eventual urla pana se trezesc toti vecinii.
Alessa nu plange cand il pun la somn, dar plange daca il las singur sa adoarma...asa ca clar ca el ne vrea langa el cand adoarme...iar cu trezirile noaptea, asa cum ti-am spus, inca sunt si la noi...asta e...sanatosi sa fim! de printisor Alessandro - 15.04.2010
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=5" target="_blank">Sunt CHIC! lal.jpg
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui LAlexandra Am citit ce scria accept92...insa la noi nu se aplica...fiului meu nu ii place sa stea in patut, in tarc, sau mai stiu eu unde...daca vede ca e ingradit...el vrea mult spatiu liber, asa a fost de mic, nu doar acum. |
L-ati pus la el in patut inca din prima zi acasa si el s-a simtit ingradit? Un spirit liber cu adevarat! Cred ca in uter s-o fi simtit oribil.
Editez, ca poate nu s-a inteles ca a fost o gluma. Obisnuinta copilului de a dormi la el in patut se formeaza de foarte devreme. Asta nu inseamna ca in plina perioada de colici nu iti alini copilul oricum poti...adormindu-l pe burta, leganandu-l, etc. Insa in general colicii nu apar din primele zile si nici nu dureaza mai mult de cateva saptamani. Si copiii care se obisnuiesc in patuturile lor nici nu se pot odihni in pat cu parintii. Cea mare a avut o perioada pe la 2 ani cand a vrut sa doarma cu noi dar s-a lamurit singura ca nu se poate. Cat despre alte ritualuri de culcare...tot timpul sunt propuse de parinti si ajung sa fie motiv de 'power strugle' pentru controlul lor. De exemplu cititul unei povesti se poate transforma in cititul a 20 de povesti pana tarziu in noapte sau in motiv de scandal. Din experienta greselilor facute la primul copil sustin ca cel mai bun ritual de culcare este pupicul de noapte buna.
LAlexandra spune:
accept92 mi-as dori sa fie asa simplu. De la inceput am dorit ca fiul meu sa doarma la el in patut...dar nu a vrut. Am incercat si cu noi in pat, dar nu doarme nici cu noi o noapte intreaga. Acum doarme la el in patut, pt ca oricum se trezeste, indiferent unde doarme.
Din pacate, iti spun din experienta mea, ca Alessa la 4 luni inca avea colici. Dupa aceasta perioada se trezea noaptea din cauza ca trebuia sa elimine gazele si se chinuia in somn. Alaptez si am incercat toate regimurile, dar la noi nu a mers.
Acum de cand papa mancare da mult mai usor gazele, dar se trezeste de dureri de dinti.
Crede-ma am incercat de toate, poate unele bune, poate altele rele...dar nu a mers.
Fiul meu la varsta asta merge singur, daca il pun in tarc nu plnge, ci tipa de parca l-am bate. Ii place sa stam langa el, dar nu ii place sa il tinem in brate pt ca nu se poate manifesta in voie.
...el s-a nascut la aproape 42 de saptamani...asa ca tind sa cred ca s-a saturat cat a stat "inchis"
Si ca sa nu fiu inteleasa gresit am incrcat metodele pe rand, am incercat cateva saptamani la rand, ca sa avem rezultate...niente. Am citit toate revistele din lume, am o gramada de carti, am discutat cu pediatra, ce mai...apoi am realizat ca fiecare copil e UNIC si trebuie sa ne mulam noi pe dorintele lor, chiar daca acestea se schimba de la o zi la alta.
O prietena mi-a spus un lucru tare adevarat...Cumintenia unui copil depinde de cum o percem fiecare. Asa ca daca copilul meu credeam ca nu e cuminte ca nu doarme singur, sau nu doarme noaptea intreaga, mi-am dat seama ca de fapt el e cuminte, dar in felul lui
de printisor Alessandro - 15.04.2010
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=5" target="_blank">Sunt CHIC! lal.jpg
buli spune:
Alecsa, profa aia e cu capul, n-o mai baga in seama!
copilului trebuie sa-i dai ce are nevoie din punct de vedere afectiv. numai asa va deveni stabil emotional. abia daca il lasi sa tanjeasca dupa tine, va deveni dependent.
baiatul meu, pana la 1 an, si-a schimbat obiceiurile nici nu mai stiu de cate ori. a avut chiar o perioada in care nu puteam dormi cu el in camera, era evident ca il deranjam, apoi a dorit cu noi in pat, apoi iar separat. am facut de fiecare data cum a vrut el si n-a "dezvoltat nici un comportament ciudat"
ba chiar e istet si independent, dar inca ne mai viziteaza noaptea cand are chef.
te rog eu ceva frumos: renunta la tv cat e bebe in camera respectiva. nu-i folosteste absolut la nimic. muzica e perfecta, dar tv-ul nu e bun deloc.
asculta de copil, o sa fie fericit si el si o sa fiti si voi
revin. tv-ul nu-i bun nu numai pt ca ii transmite multe multe imagini fara inteles pentru el, intr-un ritm alert si pt ca poate dauna vederii, dar mai ales pentru ca ii intarzie propriile descoperiri. in loc sa cerceteze ce e in jurul lui, va fi atent la tv pentru ca-i mai colorat.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Alecsa_V Pana de curand nici nu ma gandeam ca i-am creat o problema cu dormitul. Problema mea cu somnul lui bebe a aparut dupa ce la un seminar la master, profa de psihoterapie a inceput sa vb despre anxietatea de separare la copii, despre cum copiii dependenti de parinti au dificultati mai mari in a se adapta la diferitele schimbari pe care trebuie sa le parcurga si cum a avut o data un caz al unui pacient care si la 21 de ani dormea inca in pat cu maica-sa, fara ca nici unul din ei sa considere comportamentul asta disfunctional. In contextul dsicutiei respective, m-am trezit si eu sa intreb despre obiceiurile de somn ale lui Praslea al meu. Dupa ce i-am prezentat situatia, profa mi-a dat de inteles ca i-am creat o dependenta de mine nefasta pt el care pe termen lung nu ii va aduce nimic bun, ca nu prea mai am sanse acum sa il invat sa doarma singurel in patut decat daca ma lasa inima sa il las sa planga si ca in caz contrar nu imi ramane decat sa astept sa creasca si sa sper ca mai tarziu va intelege de vorba buna ca trebuie sa doarma singurel...altfel, ma asteapta peste cativa ani la terapie cu fecioru'. A, intre timp mi-a atras atentia ca de fapt reticenta mea de a-l lasa pe bebe sa doarma in patut si sa-l las sa planga reflecta de fapt o anxietate de separare pe care o am eu si pe care nu am rezolvat-o...m-a bagat in ceata cu asta si de atunci tot imi fac procese de constiinta ca propriile mele complexe si conflicte personale nesolutionate imi afecteaza negativ stilul in care il educ pe bebe... PS: scuze de mesajul lung, dar eu nu apuc sa intru pe net prea des asa ca scriu odata tot ce as vrea sa zic intr-o zi. Mersi de intelegere Alecsa, mamica lui Sebica |
Alecsa, mi s-a facut pielea gainii :(.
Spune-i profei tale ca dependenta nu ia nastere atunci cand indeplinesti copilului niste nevoi fundamentale, ci atunci cand intervii brutal si intr-un mod dominator in dezvoltarea lui, strivindu-i increderea in sine si personalitatea.
Daca un bebe iti transmite ca vrea in brate (nu toti bebeii vor la fel de mult in brate), ia-l in brate! O sa pui o caramida la temelia increderii lui in sine si ii deschizi drumul spre desprinderea de tine.
Daca copilul vrea sa faca un castel de nisip asa cum vrea el, iar tu i-l darami si ii spui "nu, nu asa se face, hai sa-ti arat eu cum se face, de nimic nu esti bun, daca n-as fi eu ti-ar manca cainii din traista", atunci, da, ii creezi copilului dependenta de tine si ii distrugi increderea in sine.
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
Sabina spune:
pe mine ma distreaza cum generalizeaza accept aiurea din nou, considerand ca cei care dorm cu copiii/isi adorm copiii o fac din prea mult timp liber, hahahaa.
ma gandesc la mine, studenta in anu 5 la zi la compozitie, si la cat timp liber aveam cand era fata mea bebelus si ma apuca rasu/plansu la amintirea celor 2 ore ore dormite pe noapte si la haituiala zilnica intre alaptat si facultate.
si ma gandesc si la anul pe care mi l-am luat liber cand s-a nascut baiatu, baiat care a adormit de mult ori singurel (pana cand au inceput sa il supere dintisorii) si iarasi ma apuca rasu la concluziile astea.
cu alte cuvinte: e perfect normal ca un bb de 4 luni sa adoarma cu ajutor de la parinti, si cu cat i se ofera mai repede ajutorul, cu atata o sa adoarma singurei mai repede.
Eu nu le-am refuzat acest ajutor niciodata copiiilor mei, mi se pare cea mai mare cruzime, iar acum dorm singuri in camera lor, la dorinta lor, cea mare se duce singura sa doarma, doar cu pupicul de noapte buna, cel mic are nevoie de ritualul sau care cuprinde si cateva minute langa el pana adoarme, ritual foarte placut pentru ambele parti, nu vad nimic gresit in el...dimpotriva, sunt momente extrem de frumoase.
Alecsa, profa aia a ta greseste profund, sa nu te iei dupa ea, bb are nevoie de tine acuma .
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
catalina2307 spune:
Accept am sa te rog sa o lasi mai moale cu tonul asta pus pe harta si sa il pastrezi pt cei ce au timpul si cheful necesar sa stea la discutii cu tine pret de 100 pagini.
Eu voi continua sa fiu aberanta si voi sta langa copila mea , cu buzele pe fruntea ei, cata vreme acest lucru o linisteste. Sunt convinsa ca sotul meu o sa supravietuiasca acestui fapt - ca tot ai adus vorba -iar daca se va intampla sa mai am un copil o sa gasesc solutia la momentul respectiv.
Eu nu mi-am dat cu parerea despre fericirea si nefericirea nimanui. Ma intrebam daca exista astfel de copii. Se pare ca da. Si se pare ca le este si bine. Minunat. Asta inseamna ca nu au colici, nu au gaze, nu ii doare nimic. Ei bine, sunt copii mai putin norocosi care , ca sa vezi intamplare, au colici mai mult de cateva saptamani. Iar pupicul de noapte buna nu le este suficient.