Exista copii dificili?
Raspunsuri - Pagina 4
Tisina spune:
Eu tind sa cred ca totul se rezuma la un singur cuvant: comunicarea. Ma refer la cea dintre parinti si copii, inca de cand copilul e foarte mic. De la lipsa (sau poate nu neaparat lipsa, ci mai degrba insuficienta) comunicarii apar toate problemele, in orice domeniu.
Eu aveam alta "buba" cand eram mica. Exemplu: ma pregateam sa imi fac temele, scoteam cartile, caietele... intre timp, mama facea treaba prin bucatarie, si imi striga de acolo "de ce nu te apuci si tu de teme?", fara sa stie ce faceam eu. Atunci in capul meu se facea un clic si nu mai vroiam sa fac nici o tema, si ii raspundeam (sau nu) ca nu am. Si ma apucam mult mai tarziu de ele (probabil cand ma mustra constiinta 
), dar fara sa imi zica cineva. Uram sa mi se spuna ce sa fac (desi eram doar la scoala primara). Poate eram si eu nitel "gica contra".
adra_bell spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Gabi_K ... majoritatea preparatelor le mancam ori cu forta, ori deloc. Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002) Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat |
Probabil aici este explicatia mofturilor. Eu am un mare mofturos in familie, sotul nu mananca ciorba, peste, nu agreeaza majoritatea mancarurilor gatite. Socrul meu mi-a explicat ca nu-s ei de vina, l-au si batut, i-au si bagat pe gat fortat dar n-au reusit sa-l convinga
blog
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg
Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce
corap spune:
Eu cred ca "dificultatea" este, de fapt, lipsa compatibilitatii intre parinte si copil.
de exemplu, fiica mea este altfel decat ceilalti 3 membri ai familiei. este minunata, este grozava, dar altfel. 3 dintre noi sunt persoane non-conflictuale, ea este agresiva. noi suntem "croiti" sa fugim de agresiune, ea cere cu agresivitate. desigur, imi este uneori dificil sa gestionez relatia mea cu ea, relatia noastra cu ea, relatia dintre frati. asa am ajuns la psiholog, si, din fericire, am gasit pe cineva suficient de intelept care sa inteleaga ca nu vreau sa-mi expun copilul, si sa accepte preferinta mea de a lucra cu si prin mine - si urmarile (roadele?) terapiei se vad - pana la urma e vorba de acceptare
eu sunt de parere ca parintii sunt in intregime respoinsabili de gestionarea relatiilor cu copiii lor, indiferent cat de dificili sunt considerati acestia. important e sa gasesti o modalitate prin care sa eviti "dialogul surzilor" - si asta e o sarcina infinit de mare pentru a o pune in carca unui copil.
nu, niciodata nu e totul roz, niciodata n-am vazut "copii roz", "parinti roz" sau "relatii continuu roz". In fond, crestem cu totii.
Laura25 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui adra_bell
Probabil aici este explicatia mofturilor. Eu am un mare mofturos in familie, sotul nu mananca ciorba, peste, nu agreeaza majoritatea mancarurilor gatite. Socrul meu mi-a explicat ca nu-s ei de vina, l-au si batut, i-au si bagat pe gat fortat dar n-au reusit sa-l convinga blog www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce |
Sotul meu este exact la fel, cu o gramada de alimente si mancaruri pe care nu le mananca sub nici o forma (o lista mult mai lunga decat cea scrisa de tine) si cu o mama care se vaita ce chinuita a fost de copilul ei, care a urlat de colici pana la 6 luni apoi a trebuit fortat, batut, amenintat cu batzul (batea cu batzul in masa) ca sa manance.
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=5" target="_blank"> Un vot pentru Rareshic - lau.jpg
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Tala spune:
Accept, nu cred ca e vorba de copii dificili, ci de copii...stricati (de parinti).
Eu am fost parintele idiot care mai avea putin si facea apoplexie pt ca cel mic (de doi ani si ceva a scos capacele din sertar si nu le mai punea la loc). Atunci a fost momentul meu de revelatie (poate cam tarziu 
). De atunci tot incerc si ma straduiesc sa uit ce au facut ai mei cu mine. Coincidenta face ca zilele trecute sa dau peste o caseta audio cu mine la diferite varste (incepand de la un an si ceva) si sa aud, sa mi se certifice ce banuiam (cum au procedat ai mei cu mine).
Usor usor ies din idiotenie (sper ca destul de repede pt copilasul meu) si uite asa am descoperit ca poate fi si copilul floare la ureche daca parintele nu-i idiot (stiu ca ma repet).
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!
adra_bell spune:
Laura, lista e foarte lunga, "mancaruri gatite" inseamna ohooooo. Ne batem in mofturosi?:))
In timp ce ai mei au avut un comportament foarte relaxat in aceasta privinta, "nu-ti place, nu manca"
Foarte multi parinti au aceasta tendinta de a-si percepe copiii ca fiind "dificili la mancare", chiar de la varste f mici. Si se intra intr-un cerc vicios
blog
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg
Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce
Sabina spune:
ma intorc la exemplul cu untul: intr-o lume ideala, ar trebui copilul sa puna untul la loc pur si simplu din iubire fata de parinte, nu din frica/respect si altele asemanatoare cu te bat pana mananci.
Omul e prin natura lui destul de egoist, lupta e sa ii facem pe copii sa-si depaseasca conditia asta, adica asa ar fi pt mine.
Nu prea poate sa inceapa treaba asta decat prin puterea exemplului, impreuna cu intregul compportament sa vina si pusul untului la loc de atatea ori pana cand celalalt intelege componenta emotionala a dusului la frigider :)
edit: virgule si anagrame:P
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
corap spune:
in concluzie: nu exista copii dificili, exista doar parinti dificili care nu gasesc canale de comunicare cu ei.
accept92 spune:
Am citit tot, toate raspunsurile sunt interesante, si tu ai dreptate, si tu ai dreptate...
balanta noi doua semanam destul de mult.
bird ai facut o observatie la un alt subiect care este exact factorul de incompatibilitate intre mine si ai mei. Anxietatea, frica, negativismul. Iar eu exact ca si balanta un copil cu o mare nevoie de libertate. Si le-am impins limitele alor mei mult peste ce puteau ei. Efectiv erau ingroziti, plangeau cand imi explicau ca nu se poate dormi la cort la sfarsit de octombrie. Tata repeta tremurand 'o sa mori inghetata', inchipuie-ti ca o credea. Era absolut convins ca am sa ma culc in cort si n-am sa ma mai trezesc dimineata. Si inchipuie-ti ca am plecat.
Deci ca sa depasim exemplul cu untul, ordinea si curatenia...ce te faci cand copilul depaseste limitele tale cele mai sensibile? Daca de exemplu esti ingrozit de inaltimi iar copilul tau este atras irezistibil de ele...sare cu parasuta, cu coarda elastica, se da cu parapanta. Evident normal ar fi sa te bucuri pentru el, practic nu te poti bucura cand ti-l imaginezi facand gaura in pamant ca in desenele animate. Ideal ar fi sa constientizezi de ce devi isteric, practic generatia parintilor nostri nu a fost atat de introspectiva ca noi.
CorinaDani spune:
Hm, vad ca discutiile s-au "imprastiat" pe mai multe directii.
Ceea ce nu e un lucru rau, in fiecare zi putem invata ceva nou.
Insa accept92 a intrebat ceva simplu : daca exista copii dificili.
Iar raspunsul cu siguranta este : da, exista.
Asa cum exista adulti dificili, exista si copii dificili.
Unii poate sunt asa inca de la 3-4 ani, altii devin dificili pe parcurs. Si eu cred ca factorul genetic are o importanta destul de mare, altfel ar fi ciudat sa credem ca micutii nostri vor mosteni doar trasaturi fizice din familie...
Pentru multi copii (si parinti, desigur) adolescenta reprezinta o schimbare cu 180 grade a modului de a se comporta, am auzit parinti spunand nedumeriti ce s-o fi intamplat cu copilul lor, ca a devenit de nerecunoscut si de neinteles...
Cati copii dificili exista, de ce sunt asa, cat la suta este factorul genetic, cat la suta este educatia si influenta mediului din familie, scoala, societate, asta nu putem sti cu certitudine.
Cred ca fiecare dintre noi a intalnit la un moment dat macar o persoana total antipatica, nesuferita, enervanta, sacaitoare, obositoare, de neinteles, etc. Acea persoana este si ea copilul unor parinti, nu cred ca a devenit "dificila" peste noapte, probabil ca si in copilarie avea cateva dintre acele "trasaturi de caracter".
Eu cel putin am avut parte de asa ceva, incepand chiar din scoala generala, tot s-a intamplat sa am macar un coleg sau o colega cu care nu ma puteam intelege deloc, pe care nu o/il puteam suporta/inghiti, care facea viata grea parintilor, profesorilor, colegilor, etc. Pur si simplu asa sunt unii, dificili inca de mici.
Cum si daca il putem schimba, daca am fi parintii unui astfel de copil, asta e alta discutie, foarte interesanta pentru toata lumea...
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)