Exista copii dificili?

Sabina spune:

pai chiar daca mi-ar pune la incercare limitele cele mai fine (de exemplu ar asculta manele) , tot n-as considera ca e dificil copilul, ci ca nu ne potrivim deloc.
As fi tare dezamagita, trista, suparata, pentru ca e in firea omului sa isi doreasca progresul pt copiii lui (pt mine ar insemna cel mai infiorator regres)
Deci pt mine limita e cea intelectuala si mi-ar fi tare greu sa imi consider copilul ignorant bine mersi, cu toate ca istoria a dovedit ca tocmai astia sunt bine mersi, haha.

insa tot nu l-as considera pe copil dificil.

In ceea ce priveste chestiile fizice, as considera progres ca se da cu parapanta, avand in vedere ca eu sunt o mamaliga fiarta:)


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

accept92 spune:

Si eu am fost un copil care a chinuit-o pe mama cu mancarea. Insa tot pentru ca ea, ca de altfel toate mamele care au problema asta cu copiii, se temea, ii era efectiv groaza de ce s-ar putea intampla daca nu mananc. Chestie care tine de cultura acelor timpuri. Acum ne da mana sa fim mai relaxati din foarte multe motive. Cei care nu sunt relaxati prin nascare se pot relaxa afland (pe un forum de exemplu) de la cei care au avut curajul sa mearga pe mana copilului ca acesta nu a pierit de inanitie. Si totusi, nici chiar asa oamenii nu isi pot invinge teama. Chiar daca la sfarsit 'se numara voturile' si castiga lasa copilul in pace sunt convinsa ca cei mai multi nu se pot schimba.

Sabina spune:

si pe mine ma mira f tare teama asta atavica de "n-a mncat nimic", nimic asta insemnand de obicei cam de 3 ori mai mult la o sg masa decat manca fimea intr-o zi:))

o fi inscrisa in genele noastre, instinctul de supravietuire ?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

szivarvany spune:

Si eu citind am realizat faza cu mancarea si am devenit relaxarea in persoana si chiar cred ca un copil nu moare de foame niciodata, conteaza hidratarea.
Norocul face insa ca fie`mea sa manance orice si daca ii e foame, anunta pe toata lumea. Asta insa nu a depins absolut deloc de mine, asa e felul ei propriu si personal.
Eu tin minte ca aveam portia de 10 linguri de supa Atata reuseam eu la varsta de 7-8-9 ani la pranz

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

corap spune:

pai la faza cu cortul abordarea a fost esentialmente gresite "nu te duce ca ai sa te imbolnavesti" - cand i-am bagat-o p-asta la inaintare lu' fi-mio (5 ani, ala non-dificil) mi-a replicat "da, dar poti sa nu te imbolnavesti, n-ai de unde sa stii daca nu te duci sa vezi". (era vorba de o baie in mare)

Poti sa-i povestesti de temerile tale, ii poti spune ca tu nu te-i simti ok la cort, ii poti spune ca sansele sunt mari sa i se intample ceva negativ, ii poti spune ca te-ai simti mult mai confortabil daca nu s-ar duce, dar ca ai suficienta incredere in maturitatea lui si ca ai incredere ca stie sa aleaga, chiar daca alegerea lui n-ar fi si alegerea ta.

Chiar si in exemplul cu limitele - un copil care depasete limitele tale nu ale lui. Ca poate tie ti-e frica de inaltimi, dar cresti iguane in casa. Iar el iubeste inaltimile, dar ii e frica teribila de iguanele tale.

Bee spune:

Eu sunt pentru impotriva. Adica nu exista copii neaparat dificili, cat o oarecare incompatibilitate intre personalitati (copii/parinti. impropriu spus copii, fiindca de obicei incompatibilitatea persista pe tot parcursul vietii). Chestia cu untul Accept, a fost cu adevarat simbolica. Probabil un alt parinte nu ar fi fost frustrat de faptul ca uiti permanent untul. Sau poate un alt copil nu ar fi uitat untul cu atata perseverenta.
Eu sunt mai relaxata cu toate lucrurile care ma deranjeaza. Imi repet mereu ca e problema mea, nu a celui care "greseste" neintentionat. Dar trebuie sa mi-o repet.
Uff, am mari probleme cu bebelusul cel mic. E mai dificil deca fratii lui. Urat din partea mea ca imi spun asta. Stiu ca e problema mea ca n-am energie, timp, rabdare. Cu el sunt frustrata pe mine.

Mediajust spune:

Sabina, si eu eram convinsa ca limita intelectuala este de referinta, si n-as lasa aici niciun "centimentru" mai jos.
M-am speriat foarte tare insa cand am vazut ce se intampla cu un tanar care a ramas acelasi rafinat meloman, acelasi cititor avid - dar a intrat intr-un grup in care aceste preocupari intelectuale se consuma la pachet cu mult alcool si halucinogene. Parintii sunt disperati, n-are rost sa dezvolt, iar formularea lor este "mai bine era submediocru, dar sanatos".

Cu mancatu' - o vreme m-a enervat si pe mine lipsa dorintei fiului meu de a experimenta noi gusturi (el mananca, prin rotatie, in jur de 10 preparate - si atat) - dar apoi am inteles si argumentul ("nu vreau sa fiu uimit culinar") si l-am lasat in pace (doar ca-i plicticos sa gatesc aceleasi lucruri - dar asta-i problema mea, nu a lui).

accept92 spune:

Daca o abordare corecta m-ar fi facut sa nu ma mai duc, atunci ma bucur ca ai mei nu au stiut care ar fi fost abordarea corecta.

Cunosc o gramada de copii care au fost manipulati cu vorba buna. Nu mi-as fi dorit asta si pentru mine.

korri spune:

Interesant..copil dificil....
Am ajuns disperata cu copilul meu la "specialist". Dupa o serie de discutii, analize...verdictul: nu sunt mama potrivita pentru a creste un asemenea copil, un viitor sef, om politic, etc
?????
GENA?
Da. Sotul meu nu a facut vechime in nici un loc de munca pentru ca mereu seful avea ceva cu el, nu suporta sa primeasca ordine. Si-a gasit linistea abia cand a ajuns sa-si conduca propria afacere.

Exista copii dificili asa cum exista si adulti dificili. Nu pot fi schimbati dar putem invata sa traim cu ei.

corap spune:

tie ti se pare ca nu te-ai fi dus cu abordarea asta? come on, woman. doar ca alor tai li s-ar fi parut mult mai confortabil sa stie ca ai inteles ce pp sa pleci cu cortul in octombrie, iar tu le-ai fi inteles temerile - nu neaparat sa le si accepti. desigur, daca ai fi avut chef sa pleci doar ca sa le faci in ciuda, pp ca n-ai fi plecat cu abordarea asta. dar ai plecat pentru ca iti placea in cort, nu pentru ca voiai sa le faci in ciuda. iar abordarea asta i-ar fi facut si pe ei sa inteleaga ca pleci pentru ca iti doresti sa pleci, nu iti doresti sa le faci in ciuda.

desigur, daca tu zici ca e manipulare a-ti exprima temerile si sentimentele*, eu nu am niciun fel de contraargumente si nici nu e cazul sa te conving ca nu-i asa (pentru ca nu esti copilul meu)

* exprimarea sentimentelor NU este echivalentul lui "mama o sa moara/ face palpitatii daca tu sari cu parasuta" , "ma doare inima ca n-ai dus gunoiul" sau rahaturi de-astea.