Exista copii dificili?

bird70 spune:

Eu nu cred in copii dificili ci in parinti dificili. De multe ori spun ca fiica-mea cea mica e dificila dar e din cauza problemelor pe care le are, din cauza rutinei, din cauza stresului pe care il provoaca chestii obisnuite, din cauza ca ii scapa regulile sociale, etc. Dar ea nu este un copil dificil, e un copil care doreste sa colaboreze cu mine in masura in care eu tin cont de problemele ei. Am observat ca de multe ori exista o relatie tensionata, o lupta pentru putere intre copii si parinti. Cred ca e vina parintilor ca se ajunge la astfel de situatii, copiii raspund la mediul in care traiesc. Parintii si ei reactioneaza la mediu, la educatia primita, conform experientelor pe care le-au acumulat, dar spre deosebire de copii, parintii sunt adulti si responsabili de ceea ce fac. Imi aduc aminte o discutie cu o cunostinta care se afla intr-o stare de conflict puternic cu fata adolescenta si zicea ca daca fata nu ar face asa si asa atunci nici eu nu as tipa, ameninta si pedepsi. Si a ramas socata cand am intrebat-o de ce nu se schimba ea intai, de ce astepta de la copil sa arate mai multa maturitate, calm si politete decat e in stare ea sa arate?

Accept,
daca erai copilul meu iti spuneam ca eu cumpar unt o data pe saptamana sau la 2 saptamani si daca il gasesc afara il arunc ca e stricat si va trebui sa astepti pana vine vremea sa cumpar altul. Dupa 2-3 saptamani fara unt cred ca il puneai la loc si daca nu il puneai nu il mai primeai . Eu urasc certurile, de fapt refuz sa ma cert cu copiii mei. Urasc pedepsele. Imi plac insa consecintele. Depinde de tine daca vei avea sau nu unt in fiecare dimineata . La fel curatenia in camera, daca nu isi fac curat in camera stau asa in mizerie, nu-i treaba mea. Daca fac mizerie in locurile comune, bucatarie, sufragerie, etc nu mai au voie acolo sau nu au voie cu jucarii, mancare, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mediajust spune:

Eu sunt convinsa ca educatia nu indreapta niciodata in totalitate gena, ce numeau bunicii "soiu'".
Este determinant sa-i intelegi, sa fii aspru-tolerant, sa impui limite sau sa le largesti, sa le fii aproape, sa-i mangai mai des decat ii certi - sa tot ce invatam noi aici una de la alta.
Citesti personalitatea copilului din primele zile, apoi se contureaza in primii ani (si atunci trebuie sa te adaptezi cu mare abilitate), dar dupa aceea vine pre- si adolescenta, unde lucrurile se hotarasc. Cred ca abia atunci poti spune daca ai un copil "floare la ureche" sau altfel (razvratit, insubordonat total si oricui, cu fronda mai mare decat poti tu tolera).
Se pare (si o tot verific de cativa ani la cei din jurul meu) ca nu intotdeauna atitudinea de la aceasta varsta are si cauze ce pot fi formulate (deci nu vorbesc aici de relatii tensionate intre parinti, de divort in perioada asta, de frustrari de tot felul). Pur si simplu, este o varsta ALTFEL, pe care o poti gestiona tu, ca parinte, doar in anumite limite pe care este bine sa ti le propui cat mai largi si mai apropiate de ce POATE copilul, nu de imaginatia ta.
Daca ai noroc, intuitie, rabdare si intelegere - dificultatea relatiei nu va mai parea atat de mare. Dar va exista oricum.

(M-am lungit).

ruxij spune:

Depinde ce inseamna "dificil". Dificil de rezolvat, dificil de crescut in cazul unui copil, imi imaginez. In matematica, sunt destule probleme "dificile". Pentru cel ce trebuie sa le rezolve. Aceeasi problema poate fi dificila pentru unul mai putin dotat la matematica si "floare la ureche" pentru unul mai dotat. Deasemenea totusi aceste probleme "dificile", chiar dc. unii le inteleg mai bine decat altii, ele sunt intrinsec mai complexe decat cele "elementare". Facand analogie cu cc cresterea copiilor, unii copii raspund la "metode" (i.e. regulile, cererile parintilor) imediat, la altii metodele aplicate de parinti nu functioneaza. Asta inseamna ca sunt mai dificil de crescut, iar parintele este mai putin dotat si nu intelege ce metode sa aplice.

Alexia27 spune:

Accept, eu nu cred in sintagma "copil dificil". Ce inseamna dificil? Ca parerea lui nu coincide cu a parintilor? Ca are alte interese/pasiuni decat parintii? Ca mama vrea ordine in camera si el nu? De fapt despre ce e vorba? Un parinte clasifica un copil ca fiind "dificil" cand actiunile numitului copil tulbura intr-un fel sau altul obiceiurile/confortul/linistea parintelui.
Poate fi nevoia mamei sa isi faca ala micul patul, dar poate nu e si nevoia copilului, Pe mama o poate deranja dezordinea din camera copilului, dara daca pe el nu-l deranjeaza?


Si mai zic ceva: copiii trec printr-o faza naturala de a vrea sa "ajute". Sa faca si ei ce face adultul (inclusiv gatit si curatenie). De cele mai multe ori nu sunt lasati. Ca nu stiu, ca nu pot, ca strica etc. Repeta de suficiente ori "nu fa asta" si nu va face.

Si sa dau si eu un exemplu personal: cand eram in scoala/liceu uram, efectiv uram sa ma bata mama la cap cu facutul ordinii in camera si cu stergerea prafului, ca ea se imbolnaveste de nervi cand intra la mine in camera, etc. Nu faceam. Atat de tare m-a exasperat, incat am pus un bilet pe usa pe care am scris " NU intra! Pericol de imbolnavire de nervi!" si pe noptiera prafuita alt bilet cu textul " Praful e un simbol al scurgerii iremediabile a timpului"

Iar copiii care nu lasa cartea si nu socializeaza...:( In nici un caz nu i-as invidia, nici pe ei, nici pe parintii lor.





I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

adra_bell spune:

Nici eu nu cred ca exista copii care se nasc dificili, mai degraba copii care nu corespund asteptarilor parintilor sau care au temperamente diferite, nepotrivite sa zic cu cele ale parintilor. Un copil foarte activ poate fi perceput ca fiind dificil de un parinte mai contemplativ si invers

Tot ca exemplu personal, eu am fost un copil foarte cititor, asta era activitatea mea preferata. Ieseam afara, ma jucam cu alti copii, dar o carte buna anula restul activitatilor. Asta il scotea din sarite pe tata care si-ar fi dorit un copil sportiv, ar fi vrut sa fac atletism, sa merg la tenis, bla-bla.

Probabil sunt mai multe explicatii, o alta care-mi vine in minte ar fi straduinta noastra de a impune copilului un set de reguli sociale, de a-l incorseta, noi ni le-am insusit demult si ni se pare ca ne-am nascut cu ele, dar cred ca nu sunt nici usor de invatat, nici usor de aplicat cand ai cativa anisori.

blog


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg


Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce

daniela_b spune:

Si bine ai facut! Ai atins doua puncte in discutie, foarte importante din punctul meu de vedere. Una la mina, e vorba de soiu' amintit, gena rezistentasi a doua la mina, ideea ca fiecare virsta e altfel si copilul nu va avea mereu 1 an sa se trezeasca noaptea de 5 ori, 3-4 ani sa faca tantrumuri, 8 ani sa se incaiere la scoala cu un coleg nou s.a.m.d.
Cred ca un parinte care nu e dificil va sti sa se adapteze la toate astea si va functiona in acelasi ritm, implinind nevoile amindurora.
Si atunci copilul nu va deveni dificil.

Cit despre gena, e mai ampla discutia dar am vrut macar sa amintesc ca eu o iau in calcul. Inca nu am intilnit om care sa nu aiba "apucaturile" cuiva din familie chiar daca asta inseamna ca s-a aruncat la a 7-a spita.

Ma tot gindesc la untul ala...
Categoric mama ta a gresit, accept92( era sa scriu Anca, nu stiu de ce dar am impresia ca te cheama Anca)
Lene, nepasare, revolta, ce-o fi fost, nu stiu dar, untul ala nu mai trebuia sa mai existe pe masa ta, pus de mama.

Si eu ma lupt cu untul ( cine-ar fi crezut ca untul asta e asa un motiv de reflectie), cu untul sotului meu, dar nu e acelasi lucru. El il lasa pe masa dar are pachetul lui, separat de al meu. Treaba lui ce face cu el. In pozitia in care-l lasa, in aia il gaseste, nemiscat, moale, cu pachetul mototolit inceput de la mijloc si cu urme de firmituri.
Mda, da, poti scoate si untul din om dar tot nu vei scoate omul din ...unt(ul lui).


Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

anya spune:

Nu stiu cat la suta e educatie, dar in mod sigur e si genetica la mijoc. Eu am doi baieti si sunt foarte diferiti. Unul e genul sportiv, in jurul lui toate sunt explodate: un papuc intr-o camera, unul in cealalta si el e in picioarele goale, pe masa de lucru caietele stau unul peste celalalt si el scrie temele peste tot teancul. Cel mic e stilul linistit- refuza sa mearga la sport si vrea cursuri "de stat in fund", papucii si hainele sunt impaturite si aliniate, stie exact ce si unde a pus, creioanele sunt aranjate frumos in penar. Paturile nu le fac pt ca nici eu nu mi-l fac (si nu mi l-am facut niciodata - spre exasperarea bunicii mele ).
Cat despre unt...mie nu-mi place untul tare. Daca nu e flescait - nu-l mananc, asa ca de multe ori pun almete pe paine pt ca untul nu a stat suficient afara .

balanta spune:

accept, nu depinde totul de parinti...la mine nu a depins...m-am autoeducat...am avut de mica o dorinta nativa de independenta si libertate care s-a reflectat in tot ce am facut in viata...nu am vrut sa ascult....cuvantul TREBUIE a fost dusmanul meu nr.1, si acum, matura, ma lovesc de faptul ca de multe ori mi se spune ca ascult doar ce vreau eu, cum vreau eu si ce vreau eu...recunosc, am fost dificila...mama imi spune ca al meu fiu nu a razbunat-o suficient...am iesit mereu in evidenta prin "pozne" care mie nu mi se pareau atat de exagerate...dar, da am, fost rebela si opusa timpurilor mele...nu am avut probleme insa cu reusitul in viata, chiar daca nu am fost premianta...nu stiu daca e relevant faptul ca de mica am avut nota scazuta la purtare

baiatul meu a fost crescut si de ai mei si de mine...alt aluat, un copil bun, poznas, dar atat cat trebuie, nu am fost chemata la scoala niciodata pt el. ( la mine se duceau deja profesorii la mama)...cred ca asa cum spunea cineva e vorba si de gena...am crezut ca am procedat cum trebuie pt ca eram multumita de el...tot crezul meu s-a prabusit cand, plecat la facultate fiind, am aflat de la el ca in sfarsit poate sa faca ce vrea el cu sosetele, hainele, programul, fara ca sa se mai puna problema ca ma supara......deci educatia mea a fost o "antieducatie"...

szivarvany spune:

Eu vad copii dificili, dar ai altora Nu genul aratat cu degetul, Doamne fereste, ci pur si simplu nu stiu cum as gestiona situatii altfel decat sunt obisnuita cu propriul copil.
Eu sunt foarte delasatoare, asa ca in acest sens ne intelegem
Am insa piticii pe creier si explodez decibelic uneori

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

Gabi_K spune:

Eu nu am fost un copil dificil. Am dormit toata noaptea am dormit de amiaza, cat eram bebelina. Nu treziri nu papa noapte, nimic. De la 9 seara la 6 dimineata dormeam chiar de la cateva zile. Pe olita am invatat sa fac pe la un an jumate, la gradinita am fost cuminte, la scoala fara probleme. La faculta am intrat din prima incercare. Deci pot sa spun ca eram copil exemplu, insa aveam o mare problema: mancarea. Cu mancarea nu m-am putut impaca. Fructe putine, legume crude, salate-nimic, majoritatea preparatelor le mancam ori cu forta, ori deloc. Ai mei plangeau cand venea ora mesei Si cand eram la liceu, ma astepta mancarea pe masa cand ajungeam acasa, si cand nu ma vedeau, de multe ori preferam sa arunc decat s-o mananc Acum gatesc multe feluri de mancare, dar tot asa de mofturoasa sunt:)

De copiii mei nush ce sa zic. Cel mare e adolescent, deocamdata e ok. Aia mica e dificila fiindca e foarte introvertita, are lumea ei cu regulile ei, dar in rest e ok.
Si da exista copii care ne fac zile negre. De fapt fiecare ne mai face. Unii mai multe, altii mai putine.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat