Exista copii dificili?

lorelaim spune:

Un copil crestin creste cu speranta si siguranta unei protectii divine care-i orcroteste fam in fiec clipa a vietii... Nu am nici o teama pt ca stiu ca Tatal ceresc e acolo si ma iubeste indiferent ce fac. (si tre' sa recunosc ca indif ce l-am rugat - si a fost spre binele meu - mi s-a indeplinit).
Nu am fost invatata cu pedepse pt ca nu am fost pedepsita si nici amenintata. Asa cum parinti nu au ridicat mana asupra mea asa nici Tatal ceresc nu va ridica "sabia" asupra capului meu. Tata, dupa 12 ani de inchisoare politica si lagar de munca, a spus ca a vazut atata durere si umilinta ca el in veci nu va ridica mana sa loveasca pe nimeni. Mama se mai rastea la noi din cand in cand la noi - dar extrem de rar. Dupa ce am depasit varsta de 10-11 ani nu-mi mai amintesc sa fii strigat la noi (ma gandesc ca nici avea motive). Mama spunea ca eu am avut intotdeauna curajul sa spun (la sc, acasa) ce gandesc dar fara sa sfidez, fara sa ranesc. Cred ca de aceea imi spunea bunica "gura mare" si dadea din cap zambind. Eu zic ca poti sa ai o personalitate puternica si totusi sa fii copil cuminte. Poti sa stii ce vrei in viata si sa exprimi in asa fel incat sa fii ascultat...
Daca voi nu credeti - nu dati cu pietre in cei care cred

viviana spune:

Rrox,
la inceput m-am gandit ca abordarea parintilor este deficitara.
Avand ocazia sa cunosc situatia din interior mi-am schimbat pararea.
S-au facut foarte multe pentru indreptarea situatiei. Dar opozitia este foarte puternica.

Uite iti dau un exemplu oarecare, minor.
Copila mananca cu picioarele pe scaun. Nu sub ea, ci cu genunchii la gura.
S-au abordat fel si fel de metode si s-au spus diverse. Si cu binisoru' si constrangeri. Degeaba.
Eu insami, la rugamintea mamei, am incercat diverse abordari de bun-simt.
"Ti se vad chilotii, nu e frumos, bla, bla, bla"
"Sunt chilotii mei, si ii pot arata oricui vreau"
Si tot felul de raspunsuri spuse pe tonul cel mai dulce posibil.
Apoi, i-am spus ca nu mai mananc la masa cu ea.
A adoptat o pozitie corecta.
Am revenit la masa. Imediat a revenit la pozitia initiala, dar de data asta fara chilotei...

Am stat de vorba cu ma-sa. Nu ne ramasese decat sa facem haz de necaz. Si am hotarat sa nu ne mai batem capul.
Uf, si mi-a venit o idee tampita. Pe care am aplicat-o.
A doua zi, am pregatit micul dejun. S-a asezat la masa in pozitia stiuta. I-am luat mancarea si am varsat-o in strachina cainelui si i-am spus ca poate manca acolo in orice pozitie doreste.
A mers.
Sincera sa fiu pentru o fractiune de secunda m-am gandit ca ea chiar va manca de acolo!

E complicat.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Sabina spune:

da v-ati gndit ca daca o perioada nu i s-ar m ai face niciun fel de observatie s-ar "cuminti" de la sine?
e clar ca orice i se spune, oricat de dulce, ea se simte atacata si reactioneaza in consecinta.
poate ca ea are o nevoie mai mare sa fie acceptata asa cum e.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ladyJ spune:

Exact.


Viviana, copila n-are temperament ´´dificil´´, ea nu s-a nascut programata sa isi arate chilotii la masa.Reactiile ei ascund o lipsa de acceptare din partea parintilor, o carenta sentimentala, o confuzie, poate chiar o regresie. Ea provoaca, urmareste reactiile ca o dulce razbunare, doar ca asta nu o face sa fie un copil fericit.

Ar fi vreo sansa sa mearga la un psiholog?

E foarte importanta istoria acestei familii, relatia fetitei cu mama, cu tatal, metodele de educatie si legatura care a existat din fasha .
Perioada de la 2 la 6 ani e foarte importanta.
Cunoscand aceste amanunte, se depisteaza problema. Insista pe un consult si o consiliere, asa o poti ajuta cu adevarat.

viviana spune:

Aveti dreptate.
Chiar asta voiam sa aud.

Am spus ca problema e mai complicata pentru ca e acceptata asa cum e.
Se manifesta liber. Chiar prea liber.
As paria pe o carenta sentimentala. Ea nu stie, nu poate sa-si arate sentimentele. Le are si nu stie ce sa faca cu ele. Si ii este mai la-ndemana sa arate partea negativa.

Am invatat-o sa isi arate sentimentele, sa imbratiseze. Am sarutat-o in fiecare seara cu toate ca se ferea. Am nascocit tot felul de jocuri caline. Am reusit sa o fac sa-si imparta jucariile cu fii-mea, fara sa o bata. Chiar a lasat-o pe fii-mea sa castige la un concurs de inot.
Cand am plecat de la ea a fost foarte rece. Nici nu ne-a privit. Am stiut atunci ca nu stie ce sa faca. Ca e trista dar nu poate arata. Ca nu e convenabil pentru aura cu care se invaluise.
Dupa o perioada ne-a sunat plangand ca ii e dor de noi. Plangea atat de tare incat ma-sa a trebuit sa o ia de la scoala.

La urma urmei nu exista copii dificili.







Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Victoria_mami spune:

Lorelei, ai inteles tu gresit. NU da nimeni cu pietre, doar ne exprimam opinia.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

olympia spune:

Viviana, nu e acceptata, e probabil aceptata formal de tata care o lasa sa faca ce vrea, poate doar ca sa nu-si bata el capul, iar mama vrea sa-i corecteze pornirile astea dar nu ele-s de fapt problema ci cauza lor. Ea-si provoaca astfel parintii, le atrage atentia 'hei sunt si eu pe-aici si-s importanta si uite ca fac ce vreau eu, cand vreau eu, nu ce vreti voi, fiindca nici voi nu sunteti langa mine cand si cum am eu nevoie". Eu cam asa inteleg situatia.
Am cunoscut o fetita care merge mult mai departe cu "ce vrea ea", pana la a lovi, jigni, sau face rau oricarui copil pe care-l vede mangaiat si protejat de parinti. Tinta ei favorita e o fetita cu handicap crescuta(in plasament) de o mama devotata si grijulie. Fetita cealalta pur si simplu nu se poate abtine sa nu-i faca rau de cate ori are ocazia. Pe de alta parte scrie pe tabla mesaje de iubire tuturor profesoarelor din scoala. Nu pot decat sa-mi inchipui cat de mult are nevoie de dragostea mamei ei, mama ocupata si prea putin conectata la viata fiicei.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Viviana daca vrei sa o ajuti, convinge-i sa mearga la consiliere sau terapie. Toata familia. Suna tare rau ce povestesti tu. Si nu-i vorba de un copil dificil. E doar un copil care lupta si care isi doreste sa fie iubit asa cum e

Accept sigur ca-i un act de curaj. De multe ori curajul se naste din frica.

accept92 spune:

Dar de ce vezi la baza oricarei caracteristici o problema, fie ca e vorba de o calitate fie ca e vorba de un defect? Incepi sa ai deja un defect profesional.

ladyJ spune:

Accept, frica nu e intotdeauna o problema. Uneori este ´´un sut in fund´´ tare bine venit