Ce usor e sa strici!

olympia spune:

Of, Doamne! Faza cu paginile rupte pana ajungi sa scrii perfect mi-e tare bine cunoscuta, pateam la fel... dar mai tare ma intristeaza sa mi-l amintesc pe frate-meu care si le rupea singur, pentru greseli aproape invizibile, de ajunsesem sa ne rugam de el sa se opreasca!
In privinta cazului dat exemplu de Accept, eu as vrea sa privim lucrurile din alt unghi. De ce ideea de a canta (sau a desena, sau a face un sport sa zicem) trebuie sa insemne o impingere a copilului spre ceva, o fortare a lui avand ca scop o performanta visata de adultul care initiaza asta si nu putem sa luam partea buna, beneficiile actului respectiv? Cantam ca ne simtim bine si ca sa ne simtim bine( nu Ghita ca aia-i o idiotenie groaznica), tot asa desenam sau dansam, nu cu gandul ca ajungem pe scena ci pentru ca e minunat sa faci asta.
Si eu m-as fi enervat daca cineva mi-ar fi pus fata sa cante Ghita, dar as fi fost fericita sa o vad ca se simte bine invatand/ascultand un cantec frumos! Numa' ce mi-am amintit de o bebelusa de 5 luni care infloreste de incantare cand aude "Un elefant se legana pe o panza de paianjen"... Ca o concluzie, Accept, daca bunicii propun program artistic, atata vreme cat nu-i nociv, nu perverteste gustul copilului(ca in cazul Ghita), eu zic ca-i ok. Pe asta as pune accent in discutia cu bunicii, sa fie o joaca, ceva ce-i place copilului, o distractie si nu o tema impusa.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

daniela_b spune:

Uite-ti raspunsul, la pagina 1.

Este o idee buna sa-mi fac o replica fixa de tip formular = tot ce-mi trebuie este o solutie rapida care ...
si sa o aplic cu sange rece in fiecare situatie = ...sa-i inchida gura tatalui meu fiindca oricum nu-mi pasa ce spune si crede el...
fara sa mai caut argumente = ... si oricum am obosit sa-i explic...
si sa ma rascoleasca emotional = ...nu-mi doresc confruntari cu trecutul, cel putin nu acum cind sint ocupata sa-mi cresc copii.

Am gresit?

Cred ca cei mai multi parinti nu inteleg ca sansa lor de a face lucrurile bine ( sau perfect) cu copii lor a trecut de mult si nu se mai poate intoarce, dupa ce acestia au devenit adulti. Ce-i facut e bun facut.
Si atunci, isi ichipuie ca-si pot linisti constiinta cu ajutorul nepotilor sau, ma rog, intervenind in viata lor.
Tatal tau nu cere de la fiica ta sa devina Cleopatra 2, ci chiar de la tine.
E felul lui de a recunoaste ca a gresit incercind cu tine( paradoxal nu?).


Replica fixa repetata cu singe rece nu este o solutie autentica dar este una de moment care ajuta in felul dorit de tine.

Adauga la ea ceva umor, cum foarte bine a spus Adela si neaparat in timpul asta lucreaza si cu copiii sa inteleaga ( atit cit vor putea la virsta lor) ca dorintele oamenilor mari nu ii preseaza in niciun fel,ca sint niste visuri ca oricare altele si ca cel mai mult conteaza ce isi doresc si viseaza ei insisi.

Poti da si exemplul tau: uite, bunicul si-a dorit sa fiu si eu cintareata (balerina, doctorita etc) dar uite ca eu sint... ce sint si ma simt fericita, sint vesela si iubesc viata, va iubesc pe voi s.a.m.d....

Dar sa stii ca autentica poti fi si cu parintii tai, sa le spui adevarul : noi ( tu si sotul) vrem sa ii lasam pe copii sa-si aleaga singuri viitorul. Cleopatra nu reprezinta un exemplu pentru noi, exista si alte ocupatii care aduc satisfactie si implinire iar asta o sa o vedem la momentul potrivit. Acum, meseria copiilor e joaca, fiecare lucru se face la timpul sau.

Simali, apreciez mult ce ai scris!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

simali spune:

Nu este nimic rau sa-i sugerezi copilului sa faca un lucru la care nu s-a gandit. Dimpotriva.

Dar este daunator sa-i spui ceva de genul "uite la X cum face, tu de ce nu faci ca ea/el" pentru ca-l ascunde pe "nu esti suficient de bun pentru standardele mele, mi-ar placea mai mult sa fie X nepoata mea" chiar daca bunicul nu a vrut sa spuna fix acest lucru.

Cand eram mica eu nu eram agresiva. Si era un baiat care ma tot sicana. Si mama mereu imi spunea ca sunt fraiera, ca nu-l bat si eu, ca uite la X (o alta colega). Iar eu intelegeam ca mamei mele i-ar placea mai degraba un copil ca agresorul meu, deci ca se coalizeaza si ea cu el, deci eu merit acel tratament pentru ca sunt o toanta. Iti dai seama ca asta era fix ce-mi lipsea...

Daniela_b. Multumesc.

ralucis spune:

accept, am citit doar prima pagina, nu stiu daca s-a mai spus chestia asta, dar sa-i zici tatalui tau ca micuta Cleopatra nu e chiar un talent iesit din comun, nu canta senzational, si ca fata ta o sa cante mai bine decat Cleopatra (spune-i ca ma pricep si nu vorbesc aiurea :) ).

Jasmin012 spune:

Foarte frumos a scris Daniela_b

Eu am o problema inversa celei prezentate: copilul meu primeste laude de la toti bunicii, mai ales de la maica-mea care nu inceteaza sa-i spuna ca e copilul cel mai cuminte, cel mai destept si cel mai frumos din lume, desi nu e singurul ei nepot, dimpotriva e doar cel mai mic din cei 6. Mie mi se pare cam nociva chestia asta, pe ala mic il umple de incantare si de rasfat (rasfat frumos insa). Chestia e ca nu pot s-o fac pa maica-mea sa inteleaga nimic, de cate ori ii spun ceva legat de o chestie pe care o face si cu care nu sunt de acord, sare in sus, ca sa n-o invat pe ea, ca ea nu si-a crescut copiii din "carti", ca nu stiu de ce are ea impresia asta, ca Lucas e crescut din carti.
Si eu am auzit de multe ori in copilarie aceeasi placa, asa cum s-a vorbit si aici: "Xulescu face, drege". Nu as dori sa-l compare pe ala mic cu altii, nici pe altii cu el.
Chestia e ca am nevoie de bunici sa aibe grija de el dupa gradinita, deci nu pot si nu am dreptul sa-i indepartez. Pe de alta parte fiu-meu e super-incantat si el, vrea mereu sa mearga la ei. Chiar nu stiu cum sa procedez mai bine.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

accept92 spune:

Clar, nu as fi avut nimic impotriva sa-i spuna bunicul 'hai sa cantam!'.

daniela_b eu m-am confruntat cu trecutul asa cum a propus simali, nu la spiholog, e adevarat, dar am pus ordine in lucruri eu cu mine si dupa ce am tras linie le-am prezentat si alor mei concluziile. Evident ca ar fi fost frumos sa ne recunoastem cu totii greselile, sa ne pupam si sa ne impacam dar pentru asta e nevoie ca si ei sa constientizeze ca exista o problema. Pana la urma asta sa fie problema de nerezolvat a vietii mele si ma consider o norocoasa!

Problema e ca eu am simturile super ascutite cand vine vorba de orice forma de abuz psihologic, nu vad abuzul acolo unde nu este, dar in niciun caz n-as putea sa am atitudinea relaxata propusa de olympia...'ei lasa, bunicul o impinge un pic de la spate, sa vedem partea buna...'. Sunt atat de ascutite incat sesizez diferenta intre 'ce frumos!' si 'uite ce frumos! vezi ce frumos?!'...la modul ca simt in al doilea caz intentia de a modela, de a forma copilului niste 'gusturi' (intre noi fie vorba niste prejudecati). Si nu, tatal meu nu a vrut sa faca vedeta din mine, nici nu e canalizat pe treaba asta cu nepoata-sa. A aruncat asa o vorba in vant, dar azi una, maine alta si ma enerveaza ca e complet gratuit. Nu are mare admiratie pentru vedete in general, nu este un iubitor al muzicii sau showrilor, pur si simplu il incanta fetita asta pe el si tare i-ar mai place sa se scalambaie si nepoata-sa asa strict pentru placerea lui personala. Chiar nu e mai complicat de atat, pana si asta ma enerveaza.

adra_bell spune:

Accept, nu este vorba de ordin de restrictie, mai degraba bunicii Evei nu-si doresc sa fie implicati.
Tatal meu e total dezinteresat, e vizibil ca nepotii il plictisesc, nici macar nu se ascunde.
Socrii mimeaza interesul si implicarea, n-ar trebui sa le fie prea greu, noi ii vizitam cam o data la 2-3 luni si stam 2 zile, foarte rar 3.
Eu imi doresc foarte mult ca fetita mea sa aiba o relatie buna cu bunicii, prin prisma amintirilor din copilaria mea. Asa am ajuns sa-i spun povesti in care apar si bunicute, ii povestesc de bunica mea, iar ea a ajuns sa indrageasca ideea de bunica. Ei bine, nu zic ca bunica-sa n-o iubeste, dar e mai palpitant sa-si urmareasca telenovela ei turceasca. Cand i-am intrebat de ce au lasat-o la spatiul de joaca singura si n-a stat niciunul cu ea, mi-au raspuns ca nu au rabdare. Cum adica? O vezi la 3 luni si nu ai rabdare pentru o jumatate de ora?

Eu te inteleg, si pe mine m-ar fi deranjat treaba cu Cleopatra Stratan, eu asa am crescut mereu comparata cu alti copii, mereu criticata, dar uite ca se poate si mai rau, si inca nu am povestit cum mi-am furat copilul de un an lasat de izbeliste cu bunicii in supermarket iar bunicii i-au observat lipsa dupa 2 minute.

Ma gandesc ca atata timp cat copilul este in siguranta cu ei, orice altceva se poate rezolva prin dialog. Poti vorbi cu ei si le poti spune ce anume te-a deranjat, desi stiu din proprie experienta ca ajungi sa te lovesti de un zid. Apoi vorbesti separat cu copilul, e bataie de cap stiu, dar si astia mici se pot adapta foarte bine. Cred ca bunicii imbogatesc copilaria si o pot face mai frumoasa.

Ca sa trec de nota asta trista, iti spun cum am scapat-o pe fii-mea de vesnica cerinta buniceasca: "o poezie nu ne spui si tu?" nu stii nicio poezie? etc.
I-am desenat un tricou cu un purcelus si am scris sub el "NU SPUN POEZII".



blog


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg


Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce

olympia spune:

Accept, nu, "impinsa de la spate" in niciun caz! Voiam doar sa fii alerta, sa nu cazi in capcana de a opri niste lucruri doar pentru ca vin de la bunici si ei le-au aplicat anapoda cu tine ca si copil, sa incerci sa gasesti cararea aia safe pentru voi toti, pe care sa va intalniti.
Influente aiurea vin tot timpul. Azi de pilda fii-mea a venit cu un plus uratel din care au toti copiii din clasa si care poate fi inscris si "ingrijit" pe nu stiu ce site. Ea are o colectie intreaga de plusuri pe care le stie pe nume, ba si data exacta cand le-a primit si cand spun o colectie, vorbesc de un ladoi plus un cos mare de rufe plin, pe langa vreo doua piese mari cat ea. I-am zis ca nu inteleg ideea de a ingriji ceva virtual cand are si doi caini in curte plus un motan(asta chiar in casa) in carne si oase si deci are ce ingriji. In fine, neimpartasindu-i entuziasmul cu ultima distractie la moda in scoala, mai sa dea in plans ca i-am stricat placerea si dorinta de a-l avea. "Acum nu mai stiu daca mi-l doreeeesc... uite ce mi-ai facut!" E, am comis-o, am gresit... am nefericit copilu' pentru o aiureala, maica-mea a zis "da de ce o faci sa planga, si-o lua si gata"

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

AgnesLuca spune:

Problema este furia pe care o simti in situatiile descrise de tine vis-a-vis de tatal tau si care nu-ti da voie sa fii autentica; furia asta este legata de trecut, oricit ai vrea tu sa crezi ca el este rezolvat, ea iti arata ca nu e asa. Tu redevi fetita de alta data, incapabila sa se exprime in cuvinte. Daca ai putea sa fii autentica, restul de probleme ( de exemplu cum feresti copilul de influenta negativa a bunicilor) s-ar rezolva de la sine, in modul tau personal. Legatura nu e probabil cea descrisa de daniela_b, dar ea exista.

In situatii similare, eu intervin direct, de fata cu copilul, imi spun parerea asa cum imi vine; asa sunt eu, directa si foarte nediplomata

rrox3 spune:

Accept abia acum am vazut subiectul tau.
Stii ce cred eu? Tu ti-ai facut socotelile cu parintii tai, dar le-ai facut rational, cu mintea ta de adult. Cum esti un adult cu capacitati rationale crescute, ai gasit ceva bun in tot, ai construit cu ce ai avut, ai gasit sensuri si beneficii si gandesti ca ai rezolvat trecutul. Poti argumenta asta fata de tine foarte eficient. Atat timp cat parintii nu-ti ies in cale (ei insusi sau ceva din ei suficient pentru asociere) functionezi OK. Cand apar insa, sar scantei, iti pierzi autenticitatea si echilibrul, fiindca te domina emotiile. La nivelul emotiilor nu ai rezolvat trecutul.

Radicalismul cu care-ti aperi fetele e un scut supradimensionat, care si el, nu-ti permite sa fii autentica si relaxata. Da, esti obiectiva, identifici bine inamicii, dar forta cu care reactionezi e alimentata de emotiile tale din copilarie, neexprimate si neingaduite.
Paradoxal, cred ca te faultezi singura in demersul tau de a creste copii liberi. Fiindca eu cred ca se vor simti restrictionate tocmai de aceste reactii ale tale menite sa le protejeze libertatea.

Parintii tai, in conditiile expuse de tine, nu-ti pot afecta negativ fetele, in mod direct. Te afecteaza insa pe tine si fetele sunt afectate de tine. Cand tu nu-ti vei mai pierde echilibrul emotional in prezenta lor, cand te vei putea relaxa, fetele tale vor fi cu adevarat protejate.