Ce usor e sa strici!

floaredemac spune:

Un pic off topic: Olympia, iti multumesc pt experienta pe care ne-ai impartasit-o, am invatat ceva din ea. Cred ca te-a durut sufletul cand ti-a spus "Acum nu mai stiu daca mi-l doreeeesc... uite ce mi-ai facut!" O sa tin minte vorbele astea.

Bee spune:

Accept, cred ca eu nu sunt nici pe departe atat de calma ca tine cand mi se pune pata. SI reactionez chiar prost, cu toate ca sunt copii de fata. SI ca sa dreg busuiocul, iau copiii si intr-un moment de calm, veselie, iubire si joaca, le explic si eu ca nu-s perfecta, ca-mi ies din fire si-mi pare rau, ca spun lucruri pe care nu le cred la nervi, ca ma cert cu bunicii lor fiindca suntem oameni mari, obositi, cu probleme si ca nu e vina lor cand noi avem iesiri.
Legat strict de ce ai spus: tatal tau e primul dintr-o lunga serie de oameni care vor risca permanent sa darame in cateva secunde ceea ce tu ai cladit indelung (inceredrea in sine). POti sa speri doar ca ceea ce ai cladit tu sa fie suficient de solid cat sa reziste. Si sa vorbesti continuu cu ea, sa o asiguri permanent de unicitatea si importanta ei ca persoana individuala cu ideile si dorintele ei. Bineinteles ca Cleopatra e grozava, dar si Hanah Montana e grozava! "Bineinteles ca si tu ai putea sa canti chiar mai bine decat ea, dar vrei asta?" Iar fata de tatal tau, cred ca e bine s aai exact prima reactie care-ti vine. Spune-i pe moment exact ce crezi.

accept92 spune:

Sper ca nu s-a inteles totusi ca reactiile mele sperie copilul, nici macar nu ne certam. Nu m-am certat niciodata cu parintii de fata cu copilul sau cu sotul meu, ultima data m-am certat doar cu mama cand fetita cea mare avea o saptamana, acu mai bine de 3 ani. Insa tensiune e si cand ne zicem 'buna, ce faci?'. Si cand suntem in aceeasi camera si nu zice nimeni nimic. Nu suntem confortabili unii cu altii, dar incercam sa mimam normalitatea. Si in momentele cand 'le atrag atentia' vorbim pe un ton foarte coborat si nu dezvoltam subiectul. Mama nici macar nu se apara, cateodata i se umplu ochii de lacrimi, iar tata se explica, apoi doar da din cap ca nu am dreptate. Scena se consuma in cateva secunde iar imediat dupa evitam orice contact vizual, apoi continuam sa discutam chestii banale.


Ma intreb oare daca as face o terapie pana la capat si as fi complet relaxata in preajma lor...ar fi si ei relaxati in preajma mea? Caci in conflictul dintre noi nu a existat parte pasiva, eu nu am fost genul de copil care sa sufere in tacere, a fost razboi in toata regula, mult au suferit si ei si s-au consumat. De fapt de radicalismul de care ma 'acuza' rrox am dat dovada inca din fasa, a trebuit sa fac totul 'my way' cu orice pret. Iar ei nu erau niste monstrii, erau doar atat de anxiosi si fricosi incat nu ar fi putut sa-mi ofere libertatea de care aveam nevoie decat daca faceau ei o terapie serioasa. Chiar am sa caut cartea recomandata de anca, ma gandesc ca le-ar putea fi utila nu doar in comunicarea cu nepotii dar mai ales cu mine.:)))

AgnesLuca spune:

Accept, din punctul meu de vedere exact asta este daunator pentru copii. Asa cum te-am perceput eu aici pe forum (si cred ca nu numai eu)- citeodata imi vine sa te pup, altadata sa dau cu tine de pamint - tocmai preocupara asta excesiva de a fi "clean" si cu maniere de pension mi se pare ciudata.
Uite, eu vin dintr-o familie in care niciodata nu s-a spus lucrurilor pe nume, in care tatal meu, cel care ar fi trebuit sa medieze relatia intre sotia lui si bunica mea nu a facut-o niciodata, ba mai mult s-a purtat ca si cum nu ar exista nici o problema, la fel, tensiunea plutea in aer, pluteste si acum...de cind am copilul imi dau seama mai mult ca oricind ca nu sunt capabila sa port un dialog, sa negociez, ma zburlesc si-mi scot tepii la primul conflict...pe parintii nostri nu-i mai putem schimba, in schimb putem sa ne schimbam pe noi astfel incit sa putem da copiilor nostri obisnuinta sanatoasa de a fi ei insisi

cleo78 spune:

f. frumos subiectul. Mai am 4 pagini de citit, dar vreau sa atrag atentia la un lucru: daca aveti impresia ca cineva va critica copilul, si ca nu e bine, va rog, luati apararea copilului. Copilul trebuie sa stie ca mami il iubeste asa cum e.




o sa mai adaug ceva: aceleasi probleme avem cu ambele perechi de bunici. Afectati amandoi, in primul rand de copilariile noastre incarcate de replici si pretentii cum de altfel sunt descrise de voi, am decis sa ne descurcam fara sa apelam la ei. Efortul e colosal, dar merita, noi ca cuplu ne-am consolidat si avem incredere din ce in ce mai mare in celalalt.

edit: hai ca intre timp vad ca a descris f. frumos Simali.


si inca un edit: vreau si io tricou cu purcelus ce nu spune poezii!!

adra_bell spune:

Jasmin, si eu aud foarte des asta cu crescutul dupa carte, am crescut si eu copii, nu ma invata tu pe mine, a ajuns oul sa dea lectii gainii. Eu cred ca e ok sa-l laude, dar sa modifice putin: uite ce frumos iti sta cu tricoul albastru, imi place cum ai colorat aici etc, desi nu stiu cum o poti convinge pe mama ta. Saracii de ei, cateodata mi-e mila, uite cum spune Accept ca mama ei are lacrimi in ochi, totusi e necesar un efort de ambele parti ca sa gasim o cale de mijloc. (tot mi se pare aberant ca suntem "parti")

Cleo, "purcelusul e un personaj de desene animate foarte indragit asta-vara, Peppa. Ma mai enerveaza cand e catalogata drept rasfatata, are si tricou cu "nu sunt rasfatata". lol, si ma mai mir de ce sunt o nora greu de inghitit!

blog


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=0" target="_blank"> Eva cu obrajori ca marul - concurs CHIC - adr.jpg


Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce

simali spune:

S-or gasi tricouri cu purcelusi cu "Eu nu salut pe nimeni" pentru copii de 10 ani?

corap spune:

(eu nu salutam pe nimeni la 10 ani pentru ca imi era rusine si aveam impresia ca lumea ma considera "cantitate neglijabila" - ma gandeam ca nici nu ma recunosc oamenii aia, ce sens avea sa-i salut).

olympia spune:

Simali,trece... Mie-mi zicea Ini ca si Robi la timpul lui ca nu i-a vazut la timp, pe cei ce trebuiau salutati, ca odata depasiti, e tarziu... Atunci am facut conventia ca daca zic eu "buna-ziua" vreau sa aud imediat si de la copil "buna-ziua".

Floaredemac, azi mergem sa luam traznaia cu pricina.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Copilul simte foarte bine aceea tensiune, care neexprimata si neexplicata, ramane ceva nedefinit si mai ales ceva de care si copilul ar putea fi vinovat.
Dar nu doar la asta m-am gandit cand ti-am scris ca ingradesti liberatea copilului cu aceasta protectie supradimensionata (chiar si asa, de la distanta, neintruziva). M-am gandit la ce ai spus despre "uite, ce frumos!". Esti un strajer vigilent care reactioneaza instant si agresiv la un stimul oricat de mic. Asta e restrictiv pentru un copil. Libertatea e cladita pe acceptare - in sens de seninatate, nu de bleaga supunere legumicola.

Spui ca nu a existat parte pasiva, ca tu nu ai fost genul de copil care sa sufere in tacere. Eu ma intristez cand citesc asta.
Agresivitatea ta a fost adaptarea ta la mediu, la familia ta. Ai fost copilul rebel, nicidecum liber. Ai ales sa fii puternica si ai astupat cu asta nevoile tale ignorate - fiindca te faceau vulnerabila.

Te gandesti sa le cumpari o carte. Sa citeasca si sa rezolve ei problema, fiindca, in fond de la ei vine. Te aperi.