Ce usor e sa strici!

ladyJ spune:

Pai nu e numai asta, ca daca ar fi doar senzatia aia de ´´vai, esti inca copilul meu, mi-e greu sa accept ca ai crescut si iei decizii din astea uriase´´ - atunci ar fi relativ simplu sa se indrepte situatia.Numai ca, cum am zis, e mai mult de atat, vorbim de vieti intregi, relatii dintre oameni,neintelegeri, lipsa comunicarii,frustrari, teama, uneori boli, complexe si asa mai departe.Vezi exemplul lui Mikyy.

Foarte multi au neintelegeri cu parintii deveniti bunici.Diferente tipice de generatie, le cunoastem.
Dar si mai multi au neintelegeri bazate pe un trecut zdruncinat, pe relatie care n-a fost niciodata Ok cu adevarat.Si continua sa accepte o forma de abuz pentru ca efectiv nu pot iesi din cercul ala vicios. Aici e marea problema.

a_alinta spune:

adella asa e, dar cum poti sa ii explici unui copil de 3 ani ca bunicu te iubeste de numai poate dar nu e multumit de loc de tine?
copiii sunt esenta pura, simt ce gandesc toti cei care vin in relatie cu ei. parerea mea.

intre timp, din cauza influentelor , cu atat mai mult a celor venite din familie, esenta incepe sa se adapteze la mediu inconjurator.

ioanadara spune:

Accept , nu stiu ce sfat sa-ti dau pentru ca si mie mi-e din ce in ce ai greu cu slalomul asta intre bunici si nepoti, vreau doar sa-ti spun ca suntem multe in situatia asta, nu esti singura si ca eu personal am ajuns la concluzia ca ma lupt cu morile de vant daca ma contrazic cu bunicii , doar rabdarea netarmuita , deturnarea discutiei si multe discutii cu proprii copii atunci cand parerile bunicilor difera de ale noastre, mai dau uneori rezultate. Nici carti, nici cursuri.

Si inca ceva, o concluzie pe care am tras-o privindu-mi copiii cei mari: de fapt, atat timp cat eu si tati am fost in regula, nimic nu a contat peste ani din ceea ce le-au spus bunicii, nu au stricat nimic din ceea ce noi "am cladit" daca noi doi am reusit sa ne pastram "echilibrul" in acest slalom.

ioanadara spune:

Alinta, in primul rand nu lasi copilul sa creada ca "bunicul nu e deloc " multumit de el.Ii explici ca pur si simplu lui buni ii place CS asa cum lui ii place Pluto sau Micky , asta nu inseamna ca nu il iubim pe buni pentru ca nu e ca si Pluto ci inseamna ca ne-ar distra foarte tare daca ar reusi totusi sa fie..Si muti discutia .
De acum incolo, de cate e=ori este bunicul inpreajma orice discutie in care va aparea Cleopatra poate fi usor deturnata spre Pluto cu tot felul de chestii imaginative.
Si pur si simplu muti centrul discutiei tot timpul.Prima oara e greu cand apare un subiect nou, neprevazut, insa apoi se aplica reteta .
E obositor , insa noi asa o scoatem la capat cu chestiile astea.
Noua ne e mult mai greu atunci cand bunicii fac comparatii intre nepoti, deci intre copiii mei sau intre ai mei si ai sora-mii.

Adela99 spune:

ma gandesc ca relatia bunic-nepot e mai complexa decat "as vrea sa canti ca cc Cleopatra" de ex. faptu' ca nu canta nu inseamna musai ca bunicu' e total nemultzumit de nepot.

si da e adevarat, copilu' se adapteaza la mediu' inconjurator. tin minte cat de fascinata eram de al meu, care stia ca regulile la gradinitza sunt asha, acasa e nitzel altfel si la bunica cu toate "lipsurile ei" :) e mai cocoloshit. asha a fost la noi, si nu i-a daunat, cred.

a_alinta spune:

nu stiu cat de complexa poate fi relatia dintre un bunic si nepot. in cazul meu a fost si este asa cum prezinta accept, de aceea am si intervenit in acest topic.
eu nu am avut parte de bunici ( morti toti ) iar copiii mei au parte numai de bunicii paterni. eu, ca adult, asteptam din partea lor, exact ce am mai scris, rabdare, caldura, intelepciune , copiii mei nu stiu ce au inteles, pentru ca asa cum a spus si ioanadara copiii cresc langa noi, nu langa ei.
dar nu credeti ca ar fi fost frumos sa existe asa o relatie simpla, ca la leapsa, te-am atins ,tu mergi mai departe nu trebuie sa iti arat mereu ce trebuie si cum trebuie sa faci?

edit: am patit si eu comparatia dintre nepoti . inca exista, de fiecarte data cand se gandesc la asta, norocul meu e ca sunt la mii de km. distanta de ei.


ar fi tare frumos sa ne intalnim pe un topic de genul asta peste 30 de ani. si atunci sa vorbim din punctul nostru de bunici.

a_alinta spune:

nu stiu daca accept a gasit inca solutia pentru a nu vedea rosu in fata.
o fi fost lipsa de iubire , atunci cand era copil, o fi fost lipsa de intelegere acum cand deja e adult, indiferent de ce o fi fost, accept , accepta urmatorul lucru: nu te mai enerva , indiferent de replica sau sugestie, mai ales ca sunt si copiii de fata de fata, atunci cand te revolti tu ( eu cred foarte mult in puterea exemplului)
problema e de increderea pe care o acorzi copiilor tai, iar atunci cand vezi rosu in fata, copiii tai sunt speriati , nu incurajati.
in ziua cand parintii tai vin in vizita impuneti sa fi calma, indiferent de ceea ce spun.
gandeste-te numai ca ei vor pleca si tu ramai .

simali spune:

Asta-i chiar splendid punctat. Eu am fix aceeasi problema.

buli spune:

eu cred ca daca fetita va simti ca tu esti langa ea, si-i "tii spatele", va invata sa nu ii pese cu adevarat de sugestii de genul asta. isi va dezvolta un echilibru pe care nu-l vor clatina nici bunicii, nici profesorii, nimeni. va fi suficient sa stie ca tie iti place asa cum e.

strict in exemplul tau, ma gandesc ca poate daca i-ai fi spus bunicului ca nu poate face toata lumea acelasi lucru pe planeta asta (sa cante, de exemplu), eventual cu o mica gluma, ca "hai sa ne imaginam cum ar fi sa cantam cu totii si sa nu mai construim case, blocuri si masini, sa nu ne mai facem doctori sau agricultori, ci sa fie ca intr-un film muzical", poate nici fetita nu ar fi perceput stuatia ca pe una conflictuala. in plus, ar invata si ea sa pareze cu o gluma si cu muuult calm

simali spune:

Copiii intuiesc pe undeva realitatea dar nu m-as baza pe faptul ca inteleg si internalizeaza in avantajul lor toate mesajele gresite ale familiei. Cum spune Salome "invatati-i pe copii sa ia din jurul lor numai acele mesaje care-i ajuta sa creasca, sa devina mai buni, sa fie mai fericiti si sa le respinga linistiti pe cele de care nu au nevoie, care le fac rau, care-i intristeaza".

Una dintre marile temeri irationale ale copiilor este aceea de respingere din partea familiei (pentru ca nu sunt suficient de bun). Cand bunicul spune "tu de ce nu esti cum e X" el trimite o ghiulea fix unde-l doare pe copil mai tare si toate argumentele logice din lume nu vor adormi pentru o perioada balaurul trezit acolo.

Nu-ti ramane ca mama decat sa compensezi oferind dragoste si mesaje clare de acceptare si sa te delimitezi cat poti de opinia bunicului. "Este parerea lui". Daca incerci sa-l scuzi "bunicul te iubeste, bla, bla" eu cred ca este o greseala pentru ca poti sa sadesti si mai tare indoiala in inima copilului "nici mama nu e sincera cand zice ca ma accepta asa cum sunt daca poate sa creada ca iubirea lu' bunicu' poate sa vina la pachet cu "nu esti suficient de buna"".