Ce usor e sa strici!

accept92 spune:

:)))Nu gresesti, dar asa sunt eu si nu as vrea sa ma schimb. Pe ceea ce am fost pana astazi e construita viata mea de acum, ce ar fi ca maine dimineata sa ma trezesc cu totul alta?

ladyJ spune:

:))
A, de asta ti-e frica? Ca nu vei mai fi tu?
Nu iti fie frica, tu ramai tu, nimic nu se sterge cu buretele, nimic nu se uita. Diferenta o va face felul in care ceea ce e suflet acolo adanc si te sperie acum, nu te va mai speria, pentru ca se va dilua.

Si, sunt convinsa ca ma gandesc exact la ce te gandeai tu cand ai scris postul de mai sus, vei ramane tot o impatimita a contrazicerilor,demonstratiilor,razvlaturilor, doar ca vei accepta, cand vei simti sinceritatea, si imbratisarea aia fara sa ti se para domeniu SF :)))

Noi avem cu totii nevoie de iubire(in toate formele si definitiile ei) si o cautam zi de zi.Uneori, cand ea nu apare, o provocam sa ni se arate si o facem atat de gresit,incat raspunsul pe care-l primim si care ne e ostil, in confundam cu iubirea.
(asta n-are neaparat legatura cu tine, mi-a venit asa sa scriu:)

a_alinta spune:

lady j, dar de ce trebuie sa fie atat de complicat sa acceptam ceea ce copiii nostri, deveniti adulti intre timp, decid ceva ce noua, ca si parinti , ni se pare imposibil?

adica parintii nostri nu inteleg faptul ca noi, desi suntem copiii lor pe veci, avem propria noastra identitate?

( in cazul meu problema e la bunicii din partea paterna. adica exact cum spunea sibylle, cand le-am spus ce ma deranjeaza s-au bosumflat si m-au interpretat ca atare. si eu vad rosu in fata cand socrii mei spun tampeniile enumerate mai sus , sa inteleg ca daca imi erau parinti trebuia sa ii "inteleg" ? )

edit: din povestea ta eu am inteles ca accept a devenit persoana care e acum , tocmai datorita parintilor ei.
din punctul meu de vedere este ca accept este persoana de azi pentru ca NU a acceptat viziunea parintilor ei. si undeva ne intalnim la mijloc, nu-i asa?

a_alinta spune:

Noi avem cu totii nevoie de iubire(in toate formele si definitiile ei) si o cautam zi de zi.Uneori, cand ea nu apare, o provocam sa ni se arate si o facem atat de gresit,incat raspunsul pe care-l primim si care ne e ostil, in confundam cu iubirea.

da, asa este , avem nevoie de iubire, numai ca nu realizam ca iubirea asta zace in noi, tocmai din cauza parintilor care incearca sa ne arate ca fara ei suntem nimic.
de aceea au aparut psihologi, sa ne arate lucruri care de fapt ar trebuie sa fie normale.

( un mare off topic, si imi cer scuze pentru asta, care e parerea ta vis-a-vis de sinuciderea madalinei manole)

ladyJ spune:

A, pai Accept a zis asta nu eu.
Si tu ai dreptate si Accept, pana la urma. Numai ca trebuie sa fim atenti cand zicem ´´datorita´´ si cand zicem ´´din cauza´´.

ladyJ spune:

Pe mine ma intrebi? daca da, am aceiasi parere ca majoritatea(ma rog, majoritatea celor cu care am vorbit eu ): Madalina era bolnava, foarte bolnava. Eu cred ca a suferit ani de zile, multi ani.Asta pana nu a mai putut,pana nimic n-a mai contat.
Un caz tare trist..

Tu vrei defapt sa auzi daca eu cred ca parintii Madalinei ar avea vreo vina in destinul ei nefericit ? Nu stiu, nu ii cunosc si nici nu am urmarit reportajele cu ei.

a_alinta spune:

da, pe tine te intrebam, si nu , nu asteptam sa spui ca parintii ei au fost cauza bolii ei, vroiam numai sa vad si parerea ta.
inca odata scuze off topicul.

Adela99 spune:

si io as interveni, de fata cu copilu'. da' as vorbi cu copilu' nu cu tata sau vecina sau cinestiecine care scoate porumbei. as vorbi cu copilu' in primul rand pentru ca vreau sa contracarez gafa si in al doilea rand pentru ca vorbind cu copilu' am un ton mai moale decat daca as vorbi cu facatoru' de gafa care ar auzi oricum ce spun, fara sa vorbesc cu el.



influentza celor din jur e mai mult sau mai putin neglijabila, functie de relatie ... dar tu ce crezi ca fetitza ta si-a imaginat cand privea vrajita la fetitza cantareatza?

crezi ca ii placea cum canta Cleopatra? ca si-ar fi dorit sa cante si ea? sau se gandea ca daca ar canta ar fi bunicu' multzumit? sau ...?

io cred ca in situatia asta m-as fi scalambait io :)

am avut si noi micile noastre neintelegeri cu bunica, cea mai buna cale la noi a fost umoru'
si cu timpu' m-a ajutat copilu'. am mai povestit io pe forum ca bunica era cu dulciurile in timpu' saptamanii, noi numa' la sfarsit de saptamana. si nu ne puteam intelege ca in loc de dulciuri poate sa-i ofere fructe. pana copilu' la patruanijumate i-a spus bunicii ca stomatologu' a zis ca dulciuri doar la sfarsit de saptamana. si bunica a inteles de indata. daca ar fi spus ca mama si tata zic asha, nu cred ca ar fi avut efect :)

a_alinta spune:

influentza celor din jur e mai mult sau mai putin neglijabila, functie de relatie

eu cred ca influenta celor din jur e aceeasi, indiferent de relatie.
si daca copilul nu are incredere in primul rand in influenta celor din jur, cu atat mai putin o avea in influenta celor pe care nu ii cunoaste!
si increderea o formam prin intelegere si iubire.

Adela99 spune:

dapai, ca asha spuneam si io :) ca nu-i tot una daca bunica ii spune o gogomanie sau vecinu'. pe bunica o crede mai repede, sau bunica il influentzeaza mai mult decat vecinu', pentru ca simte ca bunica il iubeste, ca sa fiu mai explicita

eczs: asha a fost in cazu' nostru