Ce usor e sa strici!

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Spui ca nu a existat parte pasiva, ca tu nu ai fost genul de copil care sa sufere in tacere. Eu ma intristez cand citesc asta.
Agresivitatea ta a fost adaptarea ta la mediu, la familia ta. Ai fost copilul rebel, nicidecum liber. Ai ales sa fii puternica si ai astupat cu asta nevoile tale ignorate - fiindca te faceau vulnerabila.





rrox esti tare dificila.:)))) Ti-ai format o idee destul de fixa si nu esti deschisa la variante. Nu ma recunosc mai deloc in ceea ce spui si ma cunosc destul de bine. Agresiva nu sunt...bine, stiu cum suna asta, dar cred ca tu ai putea sa ma crezi pe cuvant. Am momente de agresivitate sanatoase (instinctive), atunci cand ma tem. De exemplu cand dau aurolacii afara din bloc, recunosc...sunt agresiva si cand imi trece ma crucesc caci nu ma recunosc. N-am avut nevoia de afectiune si nu am stiut sa ofer afectiune. Momentele de tandrete ale mamei ma stanjeneau teribil. Poate cei mai multi oameni isi doresc protectie si afectiune, sa fie cocolositi, sa fie ajutati, sa le fie usor. Dar nu toti. Libertatea chiar a fost o nevoie pentru mine si nu mi-am reprimat-o niciodata. Si a fost cam singura nevoie, nu imi amintesc sa-mi fi dorit altceva. Stiu sigur ca nu eram apreciata si intr-adevar am ajuns sa nici nu-mi doresc sa fiu. Dar prea multe compromisuri ar fi trebuit sa fac pana acum si ar trebui sa fac in continuare daca as fi genul care sa doreasca sa fie pe placul tuturor.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Da, pot fi perceputa ca extrem de dificila
O sa continui, daca-mi permiti.

Ai momente de agresivitate sanatoasa cand ti-e frica. Nu ai avut nevoie de afectiune, te-a stanjenit chiar si nu stii sa o oferi. Singura nevoie a ta era libertatea, definita de tine cam asa "sa fac ce vreau" - adica o forma de rebeliune. Nu-ti amintesti sa-ti fi dorit altceva.

Astea mi se par mie demne de explorat. Important de explorat.
Cand vei dori. Deocamdata te aperi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3


Astea mi se par mie demne de explorat. Important de explorat.
Cand vei dori. Deocamdata te aperi.




Pai ti-am zis ca te astept. Dar te avertizez ca tipul cu care am facut cateva sedinte de psihanaliza (un profesionist, nu vre-un amic) mi-a marturisit ca se simte incordat in prezenta mea, ii este frica si nu intelege de ce. Dar deocamdata sa nu acaparam subiectul cu persoana mea. Cand vei avea nevoie de un subiect de terapie da-mi un PM. Tu pe ce fel de terapie vrei sa te specializezi?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Accept ar fi chiar un privilegiu pentru mine
Dar mai sunt cam 3 ani pana cand va fi posibil. Asta fiindca am inceput in paralel cu facultatea si formarea in psihoterapie. Am ales analiza tranzactionala, fiindca e singura la care n-am gasit ceva de criticat, si-mi pare foarte cuprinzatoare si deschisa.

Psihanalistul tau avea mari probleme daca chiar nu intelegea de ce


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Psihanalistul tau avea mari probleme daca chiar nu intelegea de ce



Eu nu il critic, mi-a dat impresia unui om inteligent. Si nici nu banuiesc vre-un motiv simplist. Cert e ca n-am inteles de ce mi-a spus, eu ma dusesem acolo sa ma cunosc si cu ocazia asta sa ma vindec de iesiri nervoase (ca sa nu-i spunem agresivitate, caci am stabilit ca nu e cazul:))) si omul imi spune ca se teme de mine...si nici macar nu ma incruntasem la el. O fi fost vre-o tehnica psihanalitica si eu am luat-o personal.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Daca chiar se temea, era contratransfer si ar fi fost cazul sa il inteleaga si sa stie ce sa faca cu el. Daca era vreo tehnica terapeutica si-a ales-o prost, sau a finalizat-o prost (parerea mea) - dovada: ai renuntat la terapie
Si oamenii inteligenti au probleme de natura emotionala. Ba chiar mai multe decat cei mai putin dotati.
In fine, nu mai barfesc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Mamei i se umplu ochii de lacrimi, tatal bombane putin si cu voce joasa, psihologului i-e frica. Accept, ce faci tu, mai, acolosa? :D



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui cleo78


si inca un edit: vreau si io tricou cu purcelus ce nu spune poezii!!



S-or gasi tricouri cu purcelusi cu "Eu nu salut pe nimeni" pentru copii de 10 ani?

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

http://barcapevaluri.blogspot.com/

vreau si eu unul pentru al meu prunc care nu gaseste de cuviinta sa isi iroseasca respiratia pentru boring people!

la subiect, accept, tu spui ca ai clarificat situatia din punctul tau de vedere, dar e clar ca exista un elefant in camera!
Pana cand acest elefant nu e trimis la pascut, degeaba. Ani de zile nu m-am simtit comfortabil cu ai mei in aceeasi camera, tocmai din cauza miilor de reprosuri, simplu uitat la televizor devenea o drama (ai fi putut ajunge, ai fi putut fi, nu ai vrut, ai facut numai ce ai vrut,ai fost lenesa, nu ai ascultat niciodata in viata ta)
Apoi am schimbat continentul si cu oarece emotii i-am invitat pentru o vacanta pe care nu au avut-o niciodata la noi, 3 luni. Si cand ii asteptam la aeroport, am decis ca nu imi pasa, pur si simplu nu imi pasa de ce vor spune, nu ma pot atinge cu nimic.
3 luni chiar mi-a placut sa ii am la noi in casa, nu zic ca nu au fost frecusuri, lacrimi, usi trantite, dar am incercat sa le arat cum vad eu viata de familie, cresterea unui adolescent, si tot restul. Un alt lucru, eu tratez totul cu glume, si am glumit tare mult cu ei, iar felul asta de abordare a problemelor s-a lipit si de pruncul meu, si el i-a tratat cu cate o gluma bine plasata atunci cand depaseau niste limite ale comfortului fata de el.
Mama a incercat sa il convinga pe al meu copil ca alegerea pe care a facut-o in ceea ce priveste cariera nu e una pe care el sa o poata reusi, iar eu de fata cu ea i-am spus copilului ca poate face ce vrea in viata si ca eu am sa il sustin indiferent ce. Mama a sarit ca sa nu ii fac sperante desarte copilului ca o fi si o pati.
Am punctat ca e devreme sa discutam set in stone, ca de abia incepea liceul pe atunci, deci va avea destul timp sa se gandeasca, razgandeasca, chiar si in timpul facultatii, cand va vrea el.
A fost f important pentru Andrei sa se stie sustinut, iar mama a ramas un pic nedumerita, conceptul de sustinere a copilului ii e total strain.
revenind la tine, reiau ideea ca voi aveti un elefant in camera cand esti cu parintii tai.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ary_v spune:

Citat:
citat din mesajul lui accept92
Momentele de tandrete ale mamei ma stanjeneau teribil.



Te stanjeneau pentru ca stiai ca nu te iubeste, era ceva fortat, nu pentru ca era ceva in neregula cu tine si nu aveai nevoie de afectiune.

Cred totusi ca ar trebui sa iti lasi fata sa aiba o relatie normala cu bunicii. Nu stiu ce relatie se poate forma intre ei daca se intalnesc cateva ore, o data pe saptamana, timp in care tu stai in camera cu ei gata de atac la orice abatere. Nu mai e aceeasi situatie de alta data, el e bunic pentru fata ta nu tata. Nu cred ca vorbele tatalui tau au asa mare impact asupra ei daca are 2 parinti care o iubesc si o fac sa se simta in siguranta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ary_v

Te stanjeneau pentru ca stiai ca nu te iubeste, era ceva fortat, nu pentru ca era ceva in neregula cu tine si nu aveai nevoie de afectiune.




Cine nu are o floricica la indemana poate intra aici pe forum...ma iubeste...nu ma iubeste.

Eu nu sunt sigura nici macar de sentimentele mele, d'apoi sa-mi dau cu parerea despre ale altora. Nu ti-o spun cu suparare, dar prea des si prea usor am vazut aici pe forum verdicte de genul asta.





Mergi la inceput