Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri24

Michelle81 spune:

Scuzati nu stiu de ce mi,a aparut de trei ori mesajul

Michelle81 spune:

Of cata durere...
Doina84-nu pot sa imi imaginez cata durere este in sufletul tau...este greu tare greu...sa vii acasa fara sufletelul mult asteptat...nimic nu este mai dureros decat pierderea copilasului atat de mult dorit.durerea...durerea nu va trece dar se va simti altfel cu timpul...stiu ca iti este imposibil sa crezi asta acum,e prea recent...Ma doare pe mine citind prin ce ai trecut si prin ce treci.Cat de mult mi.as dori sa nu mai treaca nici o femeie prin aceasta durere groaznica...cat mi.as dori...Nu stiu cum sa te ajut,cred ca totul depinde doar de tine...tu trebuie sa vezi ce te ajuta ce te face sa te simti putin mai bine...Eu dupa ce am pierdut.o pe Katharina m.am descarcat plangand mult...scriind aici...citind...Dar dupa ce am pierdut baietelul am fost parca blocata,nu prea puteam vorbi despre ce s.a intamplat...Trebuie sa vezi tu singurica ce te ajuta cat de cat...si cand vrei sa vorbesti noi suntem aici pentru tine.Multa vreme m.am intrebat "de ce?""de ce noi care ne dorim atat de mult"...de atatea ori m.am intrebat---urland plangand puneam aceasta intrebare...Acum stiu ca nu vom putea primi raspuns cel putin nu in viata aceasta..Ne intrebai ce am facut.cum ne.am descurcat...Cred ca fiecare a avut o alta metoda de a merge mai departe...Stiu ca repet insa ...e greu tare greu...

Abramburica-Doamne cata durere...e cumplit...este cumplit cand afli ca sufletelul mult dorit este bolnavior...cand nu poti face nimic...of am lacrimi in ochi,mi,e greu sa scriu acum....ma doare citind prin ce ai trecut...prin ce ati trecut...

Minunea noastra mult asteptata

Irinel spune:

Monica, Doina, Abramburika
Nu stiu cat de mult o sa pot scrie, cel mic doarme si e aproape de trezire, dar am simtit nevoia sa scriu si eu putin pentru voi. Monica, sa iti traiasca baietelul si sa fie sanatos si fericit toata viata lui. M-am bucurat cumva ca tu ai putut sa o ajuti probabil cel mai bine pe Doina, avand probleme de acelasi fel, ma gandesc ca tu reusind sa ai un copilas sanatos, ii dai si ei ceva sperante, de care are atata nevoie acum. Perioada asta e crunta si cum la Doina e si primul copil, cred ca e si mai groaznic. Nu ca ar fi usor daca mai ai copii, dar ti-e timpul mai ocupat si, cumva mai ai sperante cand te uiti la ei cum cresc sanatosi si frumosi...

Abramburika, eu am avut o sarcina absolut normala cu Mariuca mea, am nascut in saptamana 40, nastere rapida si destul de usoara, nimeni n-a remarcat sa fie ceva in neregula cu ea nici la ecografii, nici la nastere, nici la control la 4 zile, la 9 zile, la 4 saptamani. Si totusi multe din organele ei nu erau unde trebuiau, splina ii lipsea, inima nu era formata deloc cum ar fi trebuit, vasele de sange de la inima la plamani erau total aiurea. Spun toate astea ca sa vezi ca se poate sa greseasca si doctorii, si eu sincer nu cred ca e intamplator. Macar inima si tot trebuia sa se vada ca nu e in regula la orice ecografie... Intr-un fel eu i-am fost recunoscatoare lui DUmnezeu, ca m-a ferit de durere asa devreme, m-am putut bucura de sarcina pana la capat, de faptul ca aveam o fetita (tare mult mi-am dorit una), si de timpul petrecut de ea in normalitate pentru o luna. Ce-a urmat a fost groaznic, dar tot sunt bucuroasa de zilele acelea.
Revin...


Irina, Daniel (28 Mai 2004) , David (27 Iunie 2009) si ingerasul drag Maria

Doina84 spune:

Michelle ti-a fost atat de greu...vai ca nici nu am cuvinte cand am citit ca si tu ai trecut prin asa mare necaz.
ai pierdut doi copilasi si nu as sti ce sa-ti spun...cred ca tu ai suferit mai tare ca mine. daca ar fi sa mai pierd un bebe nu stiu cum as mai reactiona...Doamne cred ca m-as inbolnavi.

imi fac curaj sa te intreb cum ai reusit sa mergi mai departe? cum ai reusit sa fi atat de curajoasa sa mai treci peste alte sarcini si sa reusesti? of! ce intrebari pun si eu....dar ma gandesc atat de mult la familia noastra la cat de mult am asteptat fetita si imi doresc foarte mult un alt copilas. cred ca acum mi-ar fi frica si daca medicul ar zice ca totul e bine, ca doar asa mi-a tot spus cand am fost insarcinata.

Doina84 spune:

am vrut sa intreb un lucru ca nu am stiut la ce sa ma astept.
eu dpa ce am venit din spital am primit medicamente ca sa nu mai am lapte si acum mi-a venit ciclul...e normal, ce stiti? am citit ca asa e normal daca nu alaptezi, dar m-a luat prin surprindere pt ca eu m-am pregatit pentru cu totul altceva cand urma sa ma intorc din spital (cum sa alaptez, cum sa ma pregatesc pt bebe etc) si atunci poate ca am ramas putin socata.

Ayla21 spune:

Doina, Abramburica, suntem aici impreuna, sa se sustinem una pe cealalta, pt ca numai cine a trait pierderea unui copilas intelege ce durere si dor e in inima unei mame de inger. Imi pare rau cand citesc despre inca un ingeras plecat la cer. Si stiu ca orice as spune, cuvinte si sfaturi potrivite nu sunt. Mereu mi-am dorit sa existe un cuvant sa aline, o speranta ca va trece intr-o zi, un sfat de dat, o formula magica. Dar...daca exista, eu in acesti 2 ani de cand sunt mama de ingeri (de 2 ori) nu am gasit-o.

Monica asa este. Maine Alma ar fi implinit 2 anisori. Chiar daca m-am obisnuit cu dorul, cu lipsa ei, inca ma gandesc la ea zi de zi, si nu voi avea cum sa nu ma intreb cum ar fi fost daca maine ii sarbatoream si eu ziua de nastere. Anul trecut am pregatit in detaliu aniversarea primul al al Luanei, si am simtit atat de dureros totul, pt ca nu puteam face la fel si pt Alma. Anul acesta pot spune ca e putin putin mai bine. Dar...abia maine sunt 2 anisori de cand s-au nascut fetitele mele, si doar pe una o voi sarbatori. Va fi, cred, toata viata mea, o zi, intre zambet si lacrima, ma voi bucura pt Luana si voi plange pt Alma.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu, de Luana, si de ingeras Alma
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

Doina84 spune:

Vai Ayla ca am plans dupa ce am vazut pozele voastre...of ce copii draguti si frumosi! nu stiu cum va descurcati ca eu nu mai pot...nu mai pot scrie nimic acum

irinabobe spune:

buna fetelor. nu stiu daca ma mai tineti minte, nu am mai scris de un car de ani...
imi pare rau sa vad ca ninia si lau sunt inca la aspirante.sper sa reusiti fetelor anul asta pentru ca stiu cat de mult va doriti si cat de mult a trecut de cand incercati.

imi pare rau sa vad ca apar fete noi...e un subiect la care nu poti spune bine ati venit...monica eu stiu povestea ta, si eu am facut tratament cu clexane in sarcina si am citit povestea ta cand vroiam sa vad ce si cum cu trombofilia...

abramburika si doina imi pare rau ca ati ajuns aici...
legat de intrebarea cum mergem mai departe...probabil solutia nu este aceeasi pentru toate...eu una am incercat sa acopar golul ramas prin incercari rapide de a ramane din nou insarcinata...toate planurile, testele de ovulatie, testele de sarcina imi dadeau cat de cat o preocupare...
imi cer suze ca nu mai stiu cine a intrebat de cm parca doina, nu vreau sa ma reintorc sa citesc ca sa apuc sa trimit mesajul inainte sa se trezeaca piticul...deci mie cm mi-a venit cam la 3 sapt de cand nu am mai alaptat respectiv la 2 luni dupa nastere, asa ca este normal ca ti-a venit ciclul asa repede.
legat de cezariana...dupa atatea sarcini pierdute oricum eu nu vroiam sa risc cu nasterea normala asa ca optiunea mea era oricum cezariana, din pacate pana la urma chiar s-a impus pt ca am nascut prematur si bb deja intrase in suferinta, dar ca si concluzii strict din experienta mea
-bb a fost ok din punct de vedere al nasterii
-refacerea a fost mult mai usoara decat ma asteptam, prima noapte este mai grea insa nu ceva de nesuportat cum citisem pe la diverse subiecte. ce pot spune e ca am trecut de prima noapte fara niciun alt calmant si nu a fost chiar de nesuportat
-a doua zi m-am dat jos din pat, la inceput e neplacut insa cu cat te misti mai mult cu atat e mai usor iar motivatia de a-ti vedea copilul este atat de puternica incat durerile nu conteaza, cu atat mai mult cu cat aici sunt mamici care chiar isi doresc un copil deci sunt f puternic motivate.
-dupa primele 3 zile deja nu mai era decat o usoara jena...
-per total dc as avea de ales as alege tot cezariana fara niciun regret.

danangie nastere usoara! nu imi vine sa cred ca ai avut curaj sa faci bb3 cand imi amintesc ca erai tare obosita cu baieteii tai . bravo


michelle, mamagiuliei, lau, ninia va pup!

Doina84 spune:

Irina, merci pt info. ce intrebari pun si eu... poate pt ca imi fuge si mie gandul la o alta sarcina si am observat ca si alte mamici care au avut probleme au optat apoi pt o cezariana. nu stiu cat de pregatita sunt nici psihic nici fizic dar de gandit ma gandesc pt ca mereu ne-am gandit la o familie mare si ne gandeam si inainte sa-i facem un fratior/ o surioara fetitei noastre. acum ca sunt singura fara fetita mea ma tot gandesc cum sa fac pe viitor sa fie lucrurile mai bune...dar cum pot sa fac ceva mult mai bine cand si acum cand am fost gravida mi-au zis ca totul e bine....of!!
cu toata groaza din suflet o sa-mi dau silinta sa-mi fac pe viitor curaj pt ca in adancul sufletului stiu ca doar inca un copilasi mi-ar mai aduce cat de cat liniste sufleteasca. deocamdata imi trec zilele greu si cu dureri de stomac uneori si cu plansete fara oprire si...nici nu mai stiu ce sa spun.

merci si pt info despre cm, eu nu m-am asteptat pt ca a fost asa curand dupa nastere, adica dupa vreo 3 saptamani dar na daca nu am alaptat e si logic. e cam abundent si acum sunt cam paranoica din orice si ma gandeam chiar sa merg la un control la medic...oare?
imbratisari pt toate din Cluj

irinabobe spune:

doina la mine a fost mai abundent primele 3 luni dupa nastere, insa oricum din cate stiu se recomanda sa faci un control dupa nastere.