Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri24

Doina84 spune:

am scris si eu cateva randuri pe "durerea unei pierderi de sarcina" si m-am gandit ca aici s-a mutat si sper sa pot vorbi si eu cu mamicile care ma inteleg cu adevarat.

am nascut pe 24 decembrie (2010) si fetita mea a murit dupa 2 zile. cred ca daca spun doar atat ar ajunge, sunt sigura ca toate mamicile de aici ma inteleg cu adevarat, dar simt nevoia sa scriu mai mult. sunt trista sa vad cate femei trec prin asa ceva. ma doare sufletul in fiecare zi si nu pot s-o uit pe fetita mea ce frumoasa a fost si faptul ca a murit atat de subit a fost un soc pentru noi pentru ca nu am avut nici o problema in timpul sarcinii, ba am fost felicitata pt cum decurge.
nu am alti copilasi acasa, nu am cui sa ofer toata dragostea pe care o am acum in suflet pt fetita mea si mie asa greu pt ca vad pe fata celor din jur ca sufera pt mine, ca le este mila de mine dar stiu ca nu ma intele cu adevarat. la urma urmei este normal sa nu ma inteleaga si chiar nu le-as dori asta, dar mie greu pt ca simt ca atunci cand povestesc si spun ce e in sufltul meu toti imi spun ca sunt tanara si trebuie sa trec peste si parca pt ei e un capitol inchis... pt mine nu are cum sa se inchida acum la fix o luna....si sunt sigura ca nici in viitor pt ca am purtat un burtica un bebe, am nascut o fetita frumoasa si am asteptat-o atat de mult.

mi s-a spus ca doar un alt bebe mi-ar aduce liniste sufleteasca si cred ca este adevarat mai ales pt ca noi ne dorim un copil cel mai mult din lume...
o sa facem analize o sa incercam sa avem grija de noi si apoi daca da Dumnezeul o sa mai avem un copilasi dar durerea pe care o simt acum nu sunt sigura ca va disparea vreodata si nu stiu cat o sa mai suport tristetea asta.

cum v-ati descurcat? ce ati facut? nus tiu de ce intreb asa...dar ma gandesc ca poate cineva ma poate ajuta cu un sfat.
dupa cat timp ar fi cel mai potrivit sa-ti faci curaj sa ramai inca odata insarcinata?

imbratisez pe toata lumea si sper ca cineva are timp sa-mi scrie cateva randuri.

monica_dicut spune:

Doina, imi pare rau ca a trebuit sa treci si tu printr-un astfel de moment. Este crunt pentru o femeie, pentru o mama. Pentru mine cel mai crunt moment a fost cel in care am intrat in casa cu bratele goale iar din camera pregatita cu drag pentru bebe disparuse tot..
De ajutat, pe mine m-a ajutat tare mult sa vorbesc, sa scriu pe forum despre asta, sa povestesc tuturor prin ce am trecut, in speranta ca nimeni nu va mai trece printr-o astfel de tragedie. M-a ajutat enorm cand lumea ma intreba si imi vorbea despre ingerasul meu, prin asta mi se confirma faptul ca el a existat, ca a fost iubit si asteptat si asta ma intarea.
DUpa ce am plans o luna de zile de ajunsesem de nerecunoscut, am zis STop! de acum ridic capul si merg inainte. DUrerea din pacate nu dispare, doar se estompeaza cu timpul. De gandit te vei gandi mereu la ingerasul tau.
EU dupa 4 luni am ramas gravida din nou (am nascut natural prima data) si atunci mi-am canalizat toata energia pe sarcina cea noua. Intre timp facusem analize, aflasem ce s-a intamplat cu mine si cu bebe si am luat-o de la capat cu speranta si incredere. Acum am un baietel de 1an si 5 luni care imi umple sufletul de fericire.
Atat pot sa iti spun, se poate, trebuie doar sa fi puternica, sa ridici capul si sa mergi inainte. Noi suntem aici, oricand vei avea nevoie de un umar sa plangi, sau o prietena careia sa-i povestesti despre ingerasul tau daca asta vei simti nevoia sa faci.

Te imbratisez cu drag

Monica de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei

Doina84 spune:

Buna Monica,

iti multumesc si ma bucur tare ca ai gasit timp sa-mi scri cateva randuri pe forum.

ieri s-a implinit exact o luna de cand am nascut fetita si mi-a fost atat de greu...parca nu mai trecea ziua. am fost si la medic si am primit analizele ei, acum trebuie sa facem si noi unele pentru ceva proteine din sange (proteine care au legatura cu coagularea sangelui). inca nu am facut analizele dar daca avem si noi valori scazute atunci la o urmatoare sarcina va trebui sa iau ceva picaturi.
nu suna complicat si nici nu-mi vine sa cred ca a murit copilasul.
familia mea a vorbit cu multi medici si au intrebat in stanga si in dreapta si sunt pareri si pareri. unii spun ca patesti ce a patit bebe daca suferi un soc, o trauma (am nascut greu ca nu ma dilatam...adica a durat mult, am stat 25 de oare fara apa, burta nici nu mi se mai vedea...cred ca a suferit si bebe). altii spun ca proteinele din sange erau scazute si de asta a suferit.

am avut o sarcina perfecta zic eu si au spus si medicii cand ma duceam la consult...iar acum aceasta mare tristete.cum e posibil sa se intample ceva de care sa nu sti, de care sa nu-ti dai seama in timpul sarcinii sau o viata intreaga. clar ca o sa ne facem si noi analizele si o sa vedem ce va fi de facut. ne dorim cel mai mult din lume un copilas dar mie si frica...rau de tot, nu vreau sa se mai intample ceva, nu vreau sa-l fac pe bebe sa sufere. nu mai am incredere in nimeni, mi-au spus toti ca totul e bine si uite prin ce am trecut.
am facut si analize complicate (analizele le-am facut bebelusului)de tot felul de sindromuri si tot felul de mutatii de gene, dar toate analizele au iesit bine...nu a fost bolnava de nimic grav.

monica m-am bucurat sa citesc ca tu ai avut o alta sarcina atat de curand. mi s-a spus ca medicii ginecologi sfatuiesc sa astepti 6 luni, iar doctorita neonatolog cu care am vorbit eu mi-a zis ca poate chiar un an....totusi ar dura mai mult pana te refaci si fizic si psihic.
nu stiu ce probleme ati intalnit voi dar ai fost curajoasa si uite acum ai inca un copilasi dragut dragut (am vazut ceva poze pe blog...sper ca nu te deranjeaza).
ai dreptate...intr-adevar imi face si mie atre bine cand prietenii apropiati ma intreaba una alta sau ma asculta pur si simplu asa simt si eu ca fetita noastra face parte din familie si cat de greu este eu asta imi doresc, ca nu doar ei ci nimeni sa n-o uite. noi am botezat-o in spital si pt noi asta a fost foarte important. chiar daca a trecut deja o luna (ziceai ca dupa o luna ti-ai dat silinta sa treci mai departe) eu tot nu pot sa diminuez durerea....ma apuca in cate-o zi un plans...

mai am nevoie de timp, parca nu vreau s atrec mai departe

monica_dicut spune:

Hmm Doina, cred ca ai aceeasi problema ca si a mea. Adica deficit de proteina S si C, sau una din ele, asa-i?

La mine, la prima sarcina nu s-a stiut ca nu m-a trimis marele doctor sa imi fac analize de coagulare care sunt MUSAI in sarcina. AM facut cheaguri pe cordon si bebe nu a mai crescut, nu s-a oxigenat si nu a suportat socul expulziei (desi la eco acelasi destept de doc imi zicea ca e ok dar el habar nu avea sa faca eco). Apoi eu am intrat in CID la nastere (coagulare intravasculara diseminata) adica sangele nu a mai ajuns la ficat, rinichi etc si era sa mor si eu, cum zic americanii "organ failure".
Imediat ce ma iesit din spital m-am dus direct la Fundeni la hematologie si am dat peste o doctora minunata care m-a urmarit luna de luna, problema la mine a aparut doar in momentul in care am ramas din nou insarcinata. In afara sarcinii nu sunt probleme, proteinele sunt ok. Am trecut insa imediat pe aspenter, apoi CLexane si sarcina a mers perfect. DIn pacate insa nu mai poti naste natural (desi eu mi-am dorit enorm) si am facut cezariana pentru a elimina orice risc de a se repeta istoria. Nu poti sti ce se intampla in travaliu, mai ales ca anticoagulantele trebuie oprite pentru a nu exista risc de sangerari masive.
Treaba cu asteptat 6 luni/ un an, mi-au spus-o si mie dar ginecoloaga mi-a zis ca dupa 1-2 cicluri menstruale sa-i dau drumul ca sunt super ok acolo unde trebuie.Daca te uiti in lista, sunt multe fete care au nascut fix la un an dupa pierderea ingerasului.
Asa ca, fa-ti investigatiile necesare, acorda-ti timpul pe care il consideri necesar, apoi urmeaza-ti visul

P.S: daca ai nelamuriri, sau mai te pot ajuta cu informatii, ma poti intreba oricand si aici si pe mess daca tu crezi ca te pot ajuta. Adresa de mess este aceeasi ca si aici.
Pup si multa putere iti doresc.

Monica de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei

monica_dicut spune:

Ah, durerea, durerea nu trece dupa o luna, nici dupa un an sau o viata. Este inca acolo in sufletul meu si este tare adanca, nu trece zi sa nu ma gandesc la el, la cum ar fi fost, cum mi-ar fi zambit, cum ar fi aratat, ce traznai ar fi facut.
Eu am spus ca dupa o luna am ridicat capul sus si mi-am spus ca trebuie sa merg mai departe, ca trebuie sa imi indeplinesc visul, acela de a deveni mama. Am umblat prin doctori, am cautat raspunsuri la intrebari si am inceput lupta pentru bebe doi
Din fericire insa, timpul estompeaza putin durerea, iar venirea unui alt bebe te implineste ca femeie, ca om si te mai face sa uiti uneori prin ce ai trecut. Eu mult timp m-am simtit vinovata ca nu l-am plans mai mult pe bebe, m-am simtit vinovata pentru ce s-a intamplat, vinovata ca lui nu i-am putut oferi dragostea ce i-o ofer fratiorului lui, dar timpul le vindeca, timpul te face sa devii constienta ca viata merge inainte, ca nu esti tu vinovata pt ce s-a intamplat, iar fratiorul/surioara cu atat mai mult nu.

Monica de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei

Doina84 spune:

ce ma bucur ca ai avut timp sa scri.
cred ca am avut aproape aceeasi problema....vai crede-ma ca chiar m-am rugat sa gasesc pe cineva cu care sa vorbesc si mai ales ca ai experimentata multe...saraca de tine, nici nu vreau sa ma gandesc.

eu am nascut pe fetita mea dupa ce am stat 25 de ore fara apa si nu ma dilatam deloc si au zis ca nu-i nimic. apoi dupa ce am nascut cu greu ea era putin vinetica dar si-a revenit dupa cateva ore...apoi mi-au zis ca nu mi-o pot aduce ca are ceva...si pana la urma s-a aratat ca avea CID. i-au luat sange si l-au trimis la analize: valorile proteinei S, si antitrombina III au fost foarte scazute fata de normalitate (cred ca si proteina C este problema dar nu au spus). mi s-a spus ca trebuie sa ne facem si noi aceleasi analize adica pt : proteina S, C si antitrombina III iar daca sunt valori scazute atunci va trebuie sa iau ceva medicamente in timpul unei alte sarcini.

doar ieri am aflat rezultatul si inca noi nu am fost sa ne facem analizele. acum ca mi-ai sris tu si mai ai un copilasi ma gandesc sa am si eu curaj, dar dupa sperietura care am tras-o nu mai am incredere in nici un medic si ma tot gandesc ca daca iarasi totul e bine dar defapt nu e asa...nici nu stiu ce sa mai zic. sa vedem cum vor iesi si analizele noastre.

la inceputul sarcinii eu nu mi-am facut analize de coagulare, ci doar timpii de tromboplastina si protrombina care au iesit bine.
de ce medicii astia nu iti dau sa faci analize? eu trebuie sa le spun, sa ma gandesc ce trebuie facut?

daca nu te deranjeaza mi-ar placea sa-ti salvez adresa pe messenger si sa mai povestim. daca nu te deranjez pt ca sunt convinsa ca esti ocupata cu copilasul si probabil nu ai dispozitia sa te mai bat si eu la cap cu ale mele. o sa intru deseara si daca esti de acord atunci pove pe mess.

merci

danangie spune:

Buna dimineata,

DOINA cand ti-am citit primul mesaj chiar eram blocata ca ma gandeam oare ce as putea sa-ti scriu ca iti ridic moralul? Dar nu sunt cuvinte de incurajare. Pe urma am citit mesajele MONICAI si m-am bucurat ca tare bine a mai scris. Eu da, am čierdut o sarcina....dar micuta. Sper din inima ca D-zeu sa te inatareasca si sa te ajute sa treci cu bine peste aceasta goarznica suferinta, grea incercare. Scrie aici ori de cate ori ai nevoie. Ma bucur ca ati reusit sa o botezati. Ce nume i-ai pus? Sunt multe mamici care au pierdut ingerasi dar care nu au asteptat 6 luni/1 an. Eu , dupa parerea mea, este mult prea mult.Important e ca tu sa dai timp timpului. Plangi cat vrei.Si cand te simti pregatita incepe sa prestezi ptr bb 2. Ahhh ce ma dispera pe mine fraza asta: LASA CA ESTI TANARA!! PE mine m-a indracit enorm fraza asta. Ma enervam la culme cand imi spuneau toti ca lasa ca sunt tanara si voi mai avea copii.
Timpul....el te va ajuta. Cum zicea Monica...din pacate durerea nu va disparea, dar timpul o va face "mai putin dureroasa".

Pace in casa si in suflet iti doresc.

---

Suntem o familie super. Mami Dana si tati Alin cu 2 princhidei Alessio Michele (2 ani si 7 luni) si Mattia Gabriel(1 an si 3 luni). Ne pregatim cu mare entuziasm sa primim pe mezinul casei. O floricica care va aduce primavara nu numai ca anotimp....dar si in sufletele noastre, in viata noastra. Pe scurt......o adiere proaspata de primavara!! .

Pozici cu noi

monica_dicut spune:

Dana, ce faci? mai ai putin putin de tot. Sa ne spui cand scoatem majoretele . Pup.

Monica de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei

danangie spune:

MONICA da mai am foarte putin......pe 17 am cezariana. Am probleme cu spatele si de aceea fac cezariana. Sunt multumita ca asa nu risc si pe de alta parte nu prea mai am curajul sa trec printr-o nastere naturala mai ales ca nasterile sunt foarte aproape una de alta. Si am reusit sa ma organizez si eu atunci cu baietii. Dragoselul e bine? Cred ca ce a crescut. Mattiaa devenit un mic "terorist" si asta de cand merge la cresa.

---

Suntem o familie super. Mami Dana si tati Alin cu 2 princhidei Alessio Michele (2 ani si 7 luni) si Mattia Gabriel(1 an si 3 luni). Ne pregatim cu mare entuziasm sa primim pe mezinul casei. O floricica care va aduce primavara nu numai ca anotimp....dar si in sufletele noastre, in viata noastra. Pe scurt......o adiere proaspata de primavara!! .

Pozici cu noi

Doina84 spune:

Buna Dana,
ma bucur fetelor ca ati gasit timp sa scrieti. sincer orice, orice cuvant conteaza.
ei bine Dana sunt convinsa ca si tu ai auzit de nenumarate ori acest "esti tanara"...mai si mi se intampla sa-mi spuna exact cei care habar nu au de nimic, daca ma crezi mi-au spus unele persoane care nici macar nu au copiii...noroc ca inca mai am bun simt ca imi venea sa zbier la ei.
cu toate necazurile sunt cat de cat impacata uneori ca a mai trait, ca nu a murit imediat ca i-am putut fi parinti macar cateva zile...si oarecum mi-am luat ramas bun

sti multi inchid un capitol dar in mintea mea si in sufletul meu sunt multe clipe si momente care le tin si mi le aduc aminte.
imi aduc aminte cat de draguta era, cum semana cu noi...vai ce ciudat mi se parea ca am un bebe....ce fericita am fost, parca nu exista ceva mai minunat.
in 25 decembrie seara cand mi-au zis ca nu se simte bine si i-au pus si oxigen eram numai pe holurile spitalului. toata noaptea am umblat din salon la neonatologie (care erau la etaje diferite si nascusem doar de o zi....uneori mi se lua respiratia ca eram obosita si nu mai puteam.)am ramas la un moment dat toata noaptea la neonatologie pe un hol in fata camerei unde era fetita noastra, mi-am zis ca nu ma mai plimb ca vreau sa stau acolo, a venit si sotul meu si am stat toata noaptea daca ma credeti pe un scaun special pt gravidele care au nascut si am asteptat sa ma lase la ea. ma mai chemau cateodata...apoi ieseam iarasi ca ii mai faceau una alta. spre dimineata nu a mai putut scumpa si atunci am intrat si am tinut-o in brate dupa ce a murit si am sarutat-o si ne-am luat ramas bun. si dupa toate acestea vin unii si isi dau cu parerea ca ar trebui sa fiu asa si asa....si ca ce anume sa mai simt...ahhhhh!!!
va rog sa nu iertati ca scriu lucruri atat de triste si nu vreau sa speriu pe nici o viitoare mamica dar simt nevoie sa ma descarc.

eu de cand am nascut am spus tuturor prietenelor mele dragi sa nu mai astepte care pot si sa faca copilasi ca intr-adevar este cel mai minunat lucru.
sa dea Doamne Doamne sa mai avem si noi un al bebe.

imediat se implinesc 6 saptamani de la nastere si am sa merg la consult sunt curioasa ce ma sfatuieste medicul....si am sa-mi fac si tot felul de analize nu am sa ma mai bazez doar pe medici....am sa suflu si in iaurt cum se zice pt ca toata lumea e atat de superficiala.

cu toate analizele sunt convinsa de faptul ca bebe a suferit mult pana s-a nascut si a stat mult fara apa si cine stie ce a mai patit si nu au vrut sa-mi faca cezariana...poate e mai bine la particulari nici nu stiu ce sa spun. nu sunt convinsa de faptul ca la particulari sunt mai buni medicii dar ma gandesc ca acolo stau toata ziua langa tine si atunci fiind mai atenti pot observa la timp daca e ceva neinregula.

mai povestim. va las si va multumesc.