Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri24
Raspunsuri - Pagina 11
vias spune:
s-a mutat programarea la 12:00....acum sunt la servici si stau si-mi frec mainile...
nu am mai vrut sa stau pe net si sa citesc...nu mai vreau sa fac asta...intru la prea multe idei..acum il vad cu toate bolile din lume...
nu vreau sa aud de boli precum epilepsia sau autism... de fapt nu vreau sa aud de nicio boala...pt ca nu mai suport 
oricum..zilele astea cred ca am facut ulcer..asa de tare ma doare stomacul
Cami, 
de 
Flavius Cristian in 
-------------------------------------------------------------
ingerasul Darius-Andrei
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."
Poveste si POZE
szivarvany spune:
Cami, suntem aici alaturi de voi 
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
blackgirl0 spune:
Cami, spune-mi ca nu ai ajuns cu copilul la dr. Butnariu!!!!!!!
Citeste mai jos experienta mea cu ea:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=150918&whichpage=4
Sa nu te superi, dar te inteleg mai mult decat crezi tu!
Doina84 spune:
Irinel, in cate-o zi ma gandesc si eu foarte linistita si rational ca a fost voia lui Dumnezeu, inteleg chiar ca e mai bine asa, mai bine sufar eu si nu mai sufera fetita mea...
ma gandesc ca poate daca erau medicii mai atenti si i-ar fi dat tratamentul pe care i l-au dat inainte sa moara poate ca ar mai fi trait...dar oare ar fi suferit? pt ca doctorita mi-a spus ca i-au dat aia si aia si mult din aia si n-au mai putut face nimic, insa prima doctorita care a fost de garda nici nu a stiut ce are. poate ar trebui sa-mi scot gandul asta din minte...eu sunt credicioasa si stiu si am simtit de atatea ori cand m-a ajutat Dumnezeul si acum cred ca a luat-o pe fetita mea si ea nu mai sufera deloc, dar ori cat inteleg acest lucru cu mintea, sentimentele sunt atat de puternice si sunt atat de trista. cum poate o mama sa treaca peste asa ceva si sa-si spuna ca asa a fost sa fie? ei bine defapt imi spun si eu asta si sincer chiar cred ca Maica Domnului m-a ajutat mult cand am fost in spital dar cu toate acestea nu-mi trece durerea.
si tu ai spus ca in ziua de azi cu atatea descoperiri in medicina asteptam mult mai mult si eu cred acelasi lucru. mi-a povestit o prietena de bunica ei care a avut multi copii si care au murit chiar la varste mari de raceli si prostii de genu si mi-a povestim cum ea vorbea de ei si ca era impacata cu moartea. nu cred ca noi, femeile de azi putem fi impacate cu moartea ca strabunicile noastre sau oamenii de demult... toate mamele sufera la fel dar se poate ca mamicile "de demult" au fost altfel obosnuite cu moartea...
camy, am citit povestile unor mamici si parca mi-a fost atat de clara fiecare durere in parte ca si cum as fi simtit-o eu. am citit si povestea ta si mi-au dat lacimile. vai cat mi-am sarutat si eu fetita si cat am sperat ca se va implini o minune si mi-am dorit sa mai ramana cu noi oricum ar fi fost dar sa sti ca ma gandesc eu ca Dumnezeul ia pe ingeras ca sa nu mai sufere, acest lucru chiar il cred cu adevarat desi ma doare. mai bine suferim noi parintii lor decat ei. atat de mult mi s-a repetat ca nasterea este un lucru foarte normal si va fi totul bine, doar atatea femei au trecut prin asta, incat am crezut si eu ca va fi bine si gata...dar ai spus si tu ceva care m-a impresionat in povestea ta cum ca "parca si cerul plangea" ei bine sa sti ca parca si eu am simtit ca ceva nu este in regula. chiar si dupa ce am nascut si mi-am tinut minunea in brate parca simteam o presiune si o neliniste ce nu ar fi trebuit s-o simta o mama dupa ce a nascut.
Draga Monica, dupa ce am citit povestea ta parca ma regaseam pe mine, mai ales dupa ce am citit ca totul a fost bine in sarcina. nici mie nu mi-a fost rau la inceput nu m-am simtit rau cu nimic inafara de oboseala pt ca eram pana seara la servici. medicii de fiecare data imi spuneau felicitari, totul perfect si acum clar ca nu-mi intra in minte moartea subita a fetitei mele daca totul a fost asa bine. ma gandesc ca o sa-mi fac analizele si o sa primesc tratament si oare o sa fie bine la o alta sarcina? am o suta de ganduri si sambata mergem sa facem parastas pt fetita si ma arde sufletul.
nu-mi intra in inima si in minte moartea ei faptul ca nu o mai am.
daraga Abramburica ma gandesc si la tine mai ales ca moartea ingerasului tau este si mai recenta.
va imbratisez
baby_r7 spune:
off Camy imi pare asa de rau ca treci prin aceste momente....., dar noi suntem cu sufletul alaturi de tine!!!!!!!!!!
sa stii ca daca e vorba de epilepsie, se poate avea o viata normala.
mama mea sufera de asa ceva de cand aveam eu 4 ani si inca traieste.............i s-a spus atunci ca va trai maxim 10 ani si uite ca au trecut multi mai multi si ea este bine.
imi doresc din tot sufletul sa fie bine micutul tau si sa nu aiba nimic..........
..........ai grija de tine, ca nu e bine sa te mai imbolnavesti si tu, Flavius se bazeaza pe mami a lui, asa ca fruntea sus mami
Roxana mami de 
Bianca Maria 2 ani
www.facebook.com/album.php?aid=26353&id=100001556682087&l=f10905304b" target="_blank"> poze cu fetita mea dulce!!!!!!
www.facebook.com/album.php?aid=26429&id=100001556682087&l=41d1f34453" target="_blank">poze decembrie 2010- ianuarie 2011!!!!!
www.gradinite.com/site/ConcursFoto/detaliiPoza/3023-bianca-maria.html" target="_blank">Votati-ne poza din Concurs foto, se voteaza in fiecare zi pana pe 20 februarie:bab.jpg
vias spune:
ne-am intors...clar nu e autism...si nu, nu am fost la dr Butnariu sau cum o chama-o pe dr respectiva..
In urma controlului Flavius este perfect normal dezvoltat din absolut toate punctele de vedere. Intrebarea este totusi de ce copilul ramane fixand un punct..si ramane asa pret de cateva secunde..si nimic nu-l poate face sa-si revina...am ajuns sa trag de el...si nici asa nu-si revine imediat..tot mai trec 2-3 secunde. 
Maine dimineata facem EEG-ul..vedem cum iese..daca e ceva, ne trimite la Bucuresti...
Mi-a mai spus ca poate fi ceva normal pt el..si ca pana la 3-4 ani sa dispara fenomenul asta...
Pt mine nu este ok ca Flavius sa aibe epilepsie..eu stiu ca se traieste cu epilepsie...si din pacate stiu si cum se traieste..si eu am un caz in familie...si nu mi se pare deloc o viata nici usoara, nici frumoasa, nici cat de cat normala.
Dar mi-a spus ca nu par a fi nici crize epileptice...ar avea si alte simptome..
O sa vedem maine..
Cami, de Flavius Cristian in
-------------------------------------------------------------
ingerasul Darius-Andrei
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."
Poveste si POZE
bujo spune:
Camy sa stii ca si nepotica mea a avut o perioada pe la 2 ani cand se rupea de realitate cateva secunde si nu raspundea nici cand striga la ea sau o scutura. A fost doar o perioada, nu are absolut nimic si e perfect dezvoltata. Eu cred ca si copiii se pot cufunda in ale lor, chiar daca nu au probleme existentialiste ca si adultii.
bujo mami de Filip si 
9+
blackgirl0 spune:
Camy, succes maine!
abramburika spune:
camy - ma bucur ca nu e nimic grav. Si eu spun, din ce povestesti tu acolo, ca nu ar fi de preocupat. Insa tu stii mai bine, instinctul tau. Pe care am invatat si eu sa mi-l urmez pt. ca vad ca nu da gres anul asta. Asa ca, daca tu crezi ca e ceva in neregula, mergi mai departe cu analizele si va doresc sa fie bine.
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Didi81 spune:
Camy, ma bucur mult sa aud ca a fost ok controlul de azi. Bafta multa sa fie totul bine si maine!
Didi de Aida Maria 
(03.07.2008)