Relatie (noua) la distanta

Povestea sta cam asa:

Am venit in vacanta intr-o tara straina unde am cunoscut un barbat. Desi initial venisem pentru 2 saptamani, am stat aproape 3 luni. Cu el. El abia iesit de cateva luni dintr-o relatie de 7 ani (inceputa la 18 ani, era king of the hill, liber din nou si i-am venit eu pe cap). Nici eu nu eram interesata de o relatie. Insa m-am mutat la el, ca la hotel nu mai puteam sta (nu am spart usa omului, el m-o intrebat, eu i-am zis ca n-am bani sa ii platesc chiria, el a zis ca e de ajuns daca il hranesc din cand in cand; i-am zis ca vase nu spal, a zis ca nu-i bai, cumparam altele). Ne-am apropiat in tot acest timp. Si ne-am inteles incredibil de bine. Ne-am simtit super impreuna (cel putin asa cred eu ). Ne-am plimbat, am vizitat, am stat noptile vorbind despre copilarie, prieteni, parinti, patanii. Am sarbatorit 2 Craciunuri (Ortodox si Catolic), Anul Nou. Initial nu mai vroiam sa plec (nici el nu vroia). Singura sansa era sa ne casatorim. Dar nici nu ne cunosteam, in plus nu imi doream sa fac acest pas fortata de imprejurari. Puteam sa raman aici si sa ma chinui mult si bine pt acte. Sau poate intr-un final ne-am fi casatorit... cine stie... Dar lasasem in tara totul in coada de peste. Asa ca am decis sa ma intorc in tara si sa rezolv tot si apoi sa ma intorc.

Timpul s-a scurs, maine plec. Ma duc in tara sa depun actele pt rezidenta aici. Oricum vroiam sa fac asta, de aceea plecasem in vacanta, sa testez terenul. Si l-am testat de l-am facut praf. Nu stiu ce mi-a trebuit sa ma leg la cap asa, niciodata nu mi s-a intamplat. Plus ca nu intelegeam cum poti duce o relatie la distanta. Am cunoscut aici o fata din Germania. Venise la prietenul ei pentru 3 saptamani. Si o intreb daca nu are de gand sa faca ceva cu relatia lor. Mi-a zis ca nu, e bine cum e, ca merge asa de aproape 2 ani. Am ramas... 2 ani??? Eu nici nu am plecat si deja ma simt ca-n filme de comedie

Urmeaza o perioada de cel putin 6 luni in care voi sta in tara si voi reveni aici in vara. Si ma simt nici cal, nici magar. De fapt pur si simplu nu am cine sa vorbesc despre asta.

L-am invitat in Romania in primavara, a zis ca va veni. Va fi si ziua mea atunci. Apoi eu voi reveni aici in iulie, de ziua lui. Si planul e sa raman aici pana se solutioneaza dosarul de rezidenta, moment in care trebuie sa ies din tara si sa re-intru (parca-i Windows). Si cu ocazia asta am vorbit mai in gluma, mai in serios, sa mergem in tara lui natala pe care nu a mai vazut-o de cand a plecat.

Eu cred ca dupa o relatie de 7 ani ai nevoie de ceva timp sa iti pui gandurile in ordine, iar daca ramaneam cu el poate ar fi fost prea mult, prea repede. Si nu doresc sa iau in serios o relatie care pentru el ar putea fi doar un rebound... El a zis ca nu e asa ceva.

Acum cred ca e partea in care eu pun intrebarea. Dar nu stiu ce intrebare am... Pur si simplu nu am cu cine sa discut despre situatia mea. Ma simt increzatoare, dar asta e doar intuitia mea (parca nici nu-mi vine sa plang la aeroport, ma simt de parca plec pt un weekend). Daca nu va merge, nu e capat de lume. Dar incertitudinea ma omoara. Poate o sa imi fac planuri ca va veni si se va razgandi si ma va deziluziona. Sau poate ajung acasa si dupa o saptamana imi spune ca nu e in stare sa tina o relatie de doar 3 luni, la distanta. Sunt atatea variabile de ma omoara.

- Daca e ceva real, va rezista - habar nu avem ce simtim, suntem infatuati

- Am incredere in el (stiu exact ce va face si nu ma deranjeaza - parca's cu capul sincer)

- El e gelos (nici eu nu am toate tiglele pe casa, si poate are motive)

- Cateva luni trec repede - Da, dar la fel, in cateva luni se pot schimba multe

- De ce eu? Nu-mi place domne' asa ceva. Pai s-a dus pe garla relatie in care am pus suflet si eram in acelasi cartier. Am avut probleme intr-o relatie fiindca eram in cartiere diferite si faceam in trafic 1-2 ore. Si acum ma aleg cu o relatie la 8000km???? Uuuunde mi-a fost capul Adica, nu e relatie, ie "dating" ca asa se zice in tarile astea :))) Adica noi o sa facem "dating" cu un ocean intre noi.

Na, stiu, m-am intins. Cine are rabdare sa citeasca, tot respectu'. Cine are o vorba buna, sa-i dea Dumnezeu sanatate. Cine face misto, e binevenit, mai fac si eu haz de necaz :))

msl1 spune:

De curiozitate, despre ce tara e vorba?
Eu daca ar fi sa o iau de la capat, nu as mai accepta o relatie la distanta si nu as mai pleca din Ro definitiv;pt ca nu il poti cunoaste 100% ; sau eventual as pleca sa lucrez si m-as intoarce cu bani;
ma recunsosc in descrierea ta, imi recunosc dilemele, indoielile, etapele relatiei daca le pot numi asa; probabil se va finaliza cu casatorie daca amindoi vreti.
Succes!

dov spune:

eu pot sa raspund doar la chestia ca dupa o relatie de 7 ani e nevoie de respiro: si nu cred. nu e neaparat, adica. se poate sa fi stat in relatia aia pana s-a consumat si depresia de dupa...pur si simplu s-a epuizat detot.

cat priveste restul, din ce spui, si cum o spui...fata draga, eu cred ca se aud niste clopote de nunta

Gabi_K spune:

Hai sa-ti povestesc pe a mea.
M-am cunoscut cu el pe net. (1200 km) Am povestit pe mess, am mai vorbit de cateva ori la telefon, relatia s-a incalzit, intr-o luna eram deja foarte apropiati. Si a veni momentul cand a venit acasa in vacanta. A stat 2-3 saptamani, timp in care toate ne-au mers perfect impreuna. La plecare am plans, eram disperata, nu stiam ce va urma. Deja a doua zi am stat ore in sir pe skype. Si tot asa: skype, yahoo, webcam, telefoane. Peste nici doua luni am fost la el. Dupa alte 2 luni a venit el acasa. Si tot asa, ne-am vizitat. Cea mai lunga perioada au fost 3 luni jumate, cand nu ne-am intalnit. Dupa 2 ani a venit acasa, si de atunci suntem bine mersi, stam impreuna.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

monicabo spune:

Gabi, acum ti-am citit povestile nasterii celor 2 copii ai tai!
Felicitari...ehe, sunt mari acum...

Felicitari pt noua ta relatie! Copiii cum au primit lucrul asta? Stiu ca uneori mai apar probleme...la voi cum a fost?
Mare figura si exu' tau, auzi sa nu fie deranjat ca se culca, ca de ce ai nascut asa repede, ca mai aveai ....hmmmm....

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007
Povestea sarcinii si a nasterii


si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Elyana spune:

msl1 - E vorba de Canada. Voi veni independent de el. E un vis de mai de mult, am zis ca nu e momentul, nu e momentul. Pana am terminat studiile si m-am angajat si mi-am dat seama ca situatia nu s-a schimbat cu mult. Tot depindeam de parinti. Ah, da. Aveam mai multi bani de buzunar.
Am aici rude. Nu voi veni singura intr-o tara straina doar pt el. Singurul lucru pe care il influenteaza e faptul ca ma voi intoarce mai devreme si nu voi astepta finalizarea actelor in Ro.

dov - Probabil, dar de obicei barbatii se simt "descatusati" si vor sa isi largeasca "orizonturile" Poate ca si femeile simt asta la un moment, mai asa, to get even, dupa o relatie

Gaby_K - Frumoasa poveste, unele intamplari in viata parca-s facute din filme.

Chiar inainte sa plec ma gandeam suspinand dupa romante d-astea. Auzisem de multe ori cazuri de : vazut, placut, intalnit o sapt, mutat impreuna dupa o alta sapt, toate bune si frumoase. Si ma gandeam ca mie nu o sa mi se intample asa ceva niciodata. Si mi-a dat Cineva cu parul in cap. Na!

Ceva sfaturi? Cum decurgeau lucrurile in acele saptamani cat nu va vedeati? Cu increderea cum era? Ca pe mine asta ma omoara. Barbatii si gelozia...

Plus ca face atatea glume pe seama situatiei de-mi vine sa ii arat cum folosesc femeile tigaia in Romania.
L-am intrebat ceva de genul "Chiar ai veni in Romania pentru mine?" si mi-a raspuns "Ti-am spus ca vin si doar nu crezi ca vin pentru ca am auzit despre Romania ca e o tara cu un turism deosebit". Dar nu zice ca vine sa ma vada. Foloseste expresii de genul "o sa vin sa vizitez Romania" "ma duc in Romania".

Gata, am dat-o in paranoia, ma scuzati e 4 AM aici

Multumesc pentru raspunsuri

Chiaaar nu am cu cine sa vorbesc. Familia crede ca am luat-o razna. Prietenii se amuza. Domnu' face glume. Iar eu inca incerc sa fiu rationala. Fiindca mi se pare ireal. Totul.

dov spune:

a, draga mea. atunci stai, ca-ti povestesc cum m-am casatorit eu....unii stiu deja povestea. asta ca sa dispara neincrederea.

aveam amandoi 22 de ani. si ne-am inatlnit, adica eu m-am asezat langa el, la o terasa, la o masa mare de studenti. asta pe la 6 seara. si la 11 noaptea ma cerea de nevasta. era prima data cand ne vedeam...eu am zis da, si intr-o luna faceam cununia civila.

daca a tinut? 10 ani mai mult decat fericiti. asa ca...

dov spune:

revin sa mentionez ca tata a zis atunci ca am inebunit...cand i-am zis ca ma marit, nici nu stiam numele de familie al viitorului meu sot. prietenii nostri...nu au dat nici 2 bani, ba au batut si pariuri cat va tine. hehehe unii au divortat, altii nu, noi sigur nu.

Bee spune:

Esti foarte indragostita si data peste cap. Felicitari. Vii frumos acasa si iti urmezi planul asa cu ti l-ai facut. Daca toate vor merge bine si veti fi impreuna, e minunat.
Si da, sotul meu m-a intalnit imediat dupa divortul lui. Erau 7 ani in spate la el, sigur nu-i ardea de o relatie de nici un fel. Si eu eram imediat dupa 7 ani de relatie luuunga si grea. Si ce? Vazut, placut si restul imediat, in cea mai mare viteza, ca-n filmele proaste. Si eu am suferit mult, ca a fost mult timp plecat cu munca fix in prima perioada. SI eram disperati sa vorbim si sa ne vedem. O sa treaca timpul repede si la voi si se va aprinde focul si mai tare.

Gabi_K spune:

Monicabo:multumesc. Copiii l-au acceptat din prima clipa, cat era el plecat, mai vorbea si cu ei pe mess. Are si el o fata (ea e la liceu deja).
Dov: eu iti stiam povestea, acum cand am citit-o, mi-am adus aminte... te-am admirat si atunci.

Elyana: take it easy. Si eu simteam la inceput ca o iau razna, chiar daca el imi spunea ca se gandeste serios la un viitor comun. Dar am incercat- prima data in viata sa nu fortez lucrurile. Ceea ce e important: nu te baza doar pe el. Tu oricum vrei sa pleci afara, da? Atunci fa demersurile. Chiar daca dureaza, fii cu rabdare. Barbatilor nu le plac femeile isterice nerabdatoare Incearca sa-i fii prietena pe net, sa-i fii alaturi in orice problema, sa va impartasiti toate grijile si bucuriile zilnice, exact ca orice cuplu care traieste impreuna. Cat despre gelozie, am invatat un lucru: trebuie sa ai incredere in el. Daca ti-ai pierdut increderea, e grav. Ii cunosti programul, cam stii cat sta in preajma calculatorului. Daca in fiecare seara povesteste cu tine, si se vede pe el ca ii face placere, nu ai motive de ingrijorare. Daca lipseste cu serile, cand el de fapt nu prea are o viata sociala activa- atunci poti sa-ti pui intrebari... Oricum, la noi a fost si varsta. Amandoi avem 43 de ani, deci nu suntem pusi pe aventuri de o noapte. Iar daca isi gaseste una mai buna, nici asa nu-l pot lega cu catuse de mobila, nu? Suntem dupa divort amandoi, sansa asta s-ar putea sa fie ultima sansa, deci ne tinem tare de ea sa n-o scapam printre degete.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

RazaDeSoare spune:

Din experienta iti spun ca relatia mea la distanta( tot pe 2 continente) nu a rezistat foarte mult. Iar noi am fost si casatoriti. Asta nu inseamna ca se intampla tuturor, iti doresc fericire!!