Ghiocei de Martie-Aprilie***290***

novus spune:

Simplyana, din punctul meu de vedere Oscar-ul merge la tine m-ai dat gata cu caracterizarile tale care merg la suflet, esti tufata tufetelor cu siguranta !!

Anaan, mi-a placut mult categoria in care te-a incadrat Simply asa ca si eu vreau sa te nominalizez ca fiind cea mai lady tufata cred ca ti se potriveste de minune !!!

InaPreda, te iau si pe tine cum sa nu, doar ca parca preferi vinul, nu ?!!

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

Bianca2503 spune:

Mai, eu nu le-am auzit. Ce-i drept eram foarte obosita si cu 2 beri in bord. Adica eu nu sunt pretentioasa la astea ca doar 1 luna am dormit in masina.

Pentru Eva, s-ar putea sa fie galagie. e adevarat.

anamariame spune:

Am citit si eu completarile lui Simplyana la nominalizari...ce sa zic, am ramas cu un zambet larg pe fata si cu regretul ca nu sunt si eu pe lista pentru a citi si caracterizarea mea. Foarte, foarte frumos spus!!!Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)

andiaroro spune:

M-am scos, nu mai are sens sa umplu pagini pe aici cu incompatibilitati/compatibilitati...inchipuiti-va ca chato e consortul si io-s echivalentul motanului. Cu 2 mici diferente: la noi eu sunt aia punctuala si el ala pasionat de shoppinguiala. Da, ati citit bine. Daca faceti gasca de cumparatoriste puteti sa-l puneti pe lista. Pierde ore intregi in magazine, stie toate parfumurile, tendintele, are o rabdare infinita la scotocit in rafturile alora, probat, etc...Partea nasoala e ca atata m-a sictirit pasiunea asta a lui ca s-a dus si ultima mea bruma de interes pentru domeniul asta. Rar mai am chef sa plecam la colindat magazinele si prietenele nu inteleg ca ele si-ar dori un partener de genul asta...in sf, subiect delicat.

Novus- mult curaj!
Si cu dr, nu stiu ce sa zic...Eu m-am dus la o tanti, care facuse o gresala (dozare de cal), care s-a lasat cu urmari tare nasoale pentru mine(s-ar parea ca si niste chestii cu care ma lupt acum sunt consecinta tampeniei ei de atunci) si mi-am linistit sufletul ca am tras-o de maneca si ca poate a fost de atunci o secunda mai atenta. Asa sper, cu toate ca de stau sa judec dupa zambetul tamp pe care-l avea si faptul ca nici macar nu a zis o singura date"scuze" decat un "mda, se pare ca n-am calculat bine" aruncat din varful buzelor....In sf, e bine sa luam atitudine si as ne facem datoria de "oameni", dar un proces te incarca si de multa energie negativa si mai e si luuung.
Pisilina-chestai aia nu e numai reductor ca are si punga aia de plastic, asa ca poate fi folosita si ca olita.

Anaan- stie cine face jocurile ce stie

pisigri spune:

Nici eu "nu am timp" de 2012. Sint atitea nenorociri care ne pot desparti oricind, incit...



If you can't say something nice, then don't say nothing at all

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Gianina34 spune:

novuselu' - tare mult ma bucura mesajul tau, nu este liniste mai mare decat sa stii ca totu-i bine

Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si opt luni

Gianina34 spune:

pisigri - cu toate necazurile prin care ati trecut, va mai ganditi sa reincepeti gradi cand se mai incalzeste afara?

Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si opt luni

Bianca2503 spune:

M-ati facut sa ma intorc la completarile lui Simply.
Intr-adevar nu sunt atrasa de obiective turistice. Cand am fost in Paris, am intrat la Luvru si mi-am petrecut dora 5 ore (cica trebuie sa stai cu saptamanile sa vezi care e treaba). din astea 5 ore, o ora am cautat-o pe MOna Lisa, o ora am baut cico si restul timpului am facut un maraton prin muzeu: m-am uitat la putza lui David si altele (alte opere, nu alte putze). Apoi m-am plimbat pe strazi.

In alte tari pe unde am fost nu am petrecut foarte mult timp vizitand. La Barcelona, de exemplu, m-am minunat de Sagrada Familia (sigur Gaudi a fost beat cand a proiectat-o ) dar nu am zabovit foarte mult. Iar excursia in Maroc, a fost adevarat experienta turistica (pentru ca am intrat in casele lor); v-am povestit faza cu painea oferita de o localnica. A mai fost o faza la un moment dat, intr-un orasel facut in piatra (pur si simplu saat in munte) pe care l-am vizitat in drumul nostru. Parea pustiu, insa din puistiul asta au iesit niste copii in fata noastra care nu ne-au spus nimic, doar ne faceau sa ii urmam. Si noi, 6 adulti mergeam dupa ei fara sa stim unde. AM ajuns undeva sus de unde se vedea totul ca intr-un tablou. Acolo mai erau niste fete mai mari (de vreo 7-8 ani) care spalau rufe in roua care se scurgea intr-o gaura dintr-o piatra (greu de explicat stiu). Fetele alea 2 m-au luat de mana si m-au imbracat cu portul lor traditional. Un cearceaf negru (ca altfel nu pot sa ii spun avand doar un model pe margine si o lungime de vreo 4 metri) pe care l-a infasurat in jurul meu "iesind" in final o rochie cu maneci si basma.

Anyway, m-am pierdut in detalii (mi-am adus aminte chestiile astea de care chiar mi-e dor). Deci cand mergeti sa calatoriti, nu va mai faceti atatea planuri. Si in Karghistan daca ajungeti tot e un castig. Luati-va o harta, pasaportul si niste bani:)

anamariame spune:

Daca un ou fiert se ridica la suprafata in apa rece, inseamna ca e vechi? Am pus 2 oua de prepelita la fiert, unul se ridica, celalalt nu, sunt cumparate odata si vreau sa i le dau Evei.Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)

Ilinca_M. spune:

Monnvas, ce mishto e articolul din link, ma mir ca-l ratasem, eu cam citesc pe acolo...Ai si n-ai dreptate totusi cu ajutorul de la ceilalti, cel putin in cazul meu. Cand am nascut stiti ca huzbandul dupa cateva zile a trebuit sa se intoarca la iscolabo (sper ca nu aveti nevoie de traduceri:P) si venea in week-end doar, dar nu mereu, uneori la 2-3 saptamani, dupa cum putea si el, ca dintre toate facultatile nu stiu daca este una mai stricta decat Actoria (inainte aveam alta imagine, credeam ca-i lejerache:))). In fine, deci pe ajutorul lui nu am contat. A fost extraordinar ca a fost maica-mea, asta da, caci: imi facea macare si mi-o servea la nas, puteam face dush sau sa merg la baie oricand, stiind ca sta cu ea sau o aude daca se trezeste, puteam s-o las si cam o ora, maximum doua singura cu ea din cand in cand (mai mult nu, din motive de alaptare+ ca maica-mea nu-si poate folosi mainile la lucruri "de finetze", gen schimbat scutece si nici nu putea s-o manevreze pe Sophiphi decat cu greu, din cauza asta, nu putea s-o puna sau s-o ia din patutz, sa stea cu ea in bratze decat in shezut, s-o plimbe prin casa etc.) Dar ca de multe ori ma facea sa-mi vina sa-mi iau campii, asta nu v-am mai zis, fiindca am reticente in a o "barfi" pe mama; dar va imaginati cat de dificila poate fi de multe ori o persoana in varsta si bolnava asa ca nu intru in detalii, doar ca da, pe de o parte puteam fi invidiata pentru ca stau cu maica-mea, pe de alta parte puteam fi si compatimita. Cu soacra-mea nu am avut relatii bune de la inceput si s-o las pe Phiphi la ea cate-o vreme am inceput pe la un an, cred, cand maica-mea nu mai facea fatza zvarlugei.
Acum nu stiu de ce am facut rememorarea astea, cred ca am devenit nostalgica, altceva nu urmaresc. Eu ma mir de mine cat de adaptabila situatiei am devenit dupa ce am nascut, nu stiam ca am asa resurse in mine. De exemplu eram atat de reaaaa de somn, nu suportam sa fiu trezita brusc sau neprevazut, imi placea des sa dorm la amiaza in nesimtire, sufeream ingrozitor daca ma trezea din somn un zgomot, o sonerie etc, puteam deveni chiar isterica. Si de cand am nascut nu resimt lipsa de somn, dupa ce ca n-am avut vreo noapte fara minimum minimorum 2 treziri, nu pot sa dorm nici ziua, cand doarme Sophiphi si-n ultimul timp doarme si 3 ore, m-as putea odihni, dar pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am dormit cu ea la pranz pana acum. Nu stiu cum s-a produs schimbarea asta radicala. In plus eu aveam si alte fixuri, si de-as fi avut ajutor in anumite privinte l-as fi respins, gen plimbatul fetei. Am o vecina care are o fetita mai mica cu 1 an, cand avea fetita vreo 2 luni imi povestea cat de distrusa e de nesomn si cum trebuie sa doarma ziua, altfel innebuneste. Si mereu vedeam pe-afara caruciorul ba cu mama ei, ba cu tatal ei, ba cu soacra-sa...cu orele plimbau pe-afara copila oamenii aia si eu ma distram de cate diferente pot fi intre oameni...caci eu n-as fi lasat-o in primul an pe Sophia singura la plimbare cu cineva...pfuuuu...no way, nici cu taica-so, nici cu maica-mea (bine, ea nu putea, oricum) d' apoi cu altii!! Sa-mi fi zis soacra:"da c-o plimb eu vreo 2 ore, tu dormi sau fa mancare sau ceva" as fi trimis-o la plimbare...dar singura. Deci am avut tot felul de "limite" care au tinut de piticii de pe creierul meu. Si nici acum nu m-am auto-dresat, foarte rar am reusit sa ma indur s-o las singura pe Sophia la joaca, doar cu soacra-mea si huzband. Am mare incredere in ambii, dar nu pot sta linistita stiind ca nu-s langa ea "in jungla", imi fac numai scenarii cu masini care spulbera carucioare pe trecerea de pietoni, nebuni etc. Voi cum ati depasit fobiile astea? Sau nici nu le-ati avut?
(va dati seama de ce scriu in halu' asta de mult si atatea aiureli...vineee sesiuneaaaaaaaaa)

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever