Ghiocei de Martie-Aprilie**288**

m_monique spune:

Giannina . am ramas fara cuvinte. pot doar sa-ti trimit o imbratisare virtuala.

ramona7575 din pacate oricum o dai, nu iese bine. daca nu te bagi si situatia se agraveaza, iti va parea rau ca nu ai incercat sa faci nimic.
daca te bagi, iar nu e bine. si mai e si proverbul: "nu te baga intre tarate ca te mananca porcii"
in general cu persoanele depresive nu o scoti la capat, ele au nevoie de ajutor specializat.

cred ca cel mai bine in cazul acesta e sa-ti asculti instinctul.

m_monique spune:

Ela mi-a placut povestirea ta. intr-adevar cum face barbatul la betie e un criteriu foarte important.

m_monique spune:

daca tot se discuta despre olita, sa va spun si experienta mea. am mai povestit-o acum un an. va redau mesajul, cu cateva corectii.

despre olita, experienta personala.

cu andrei am inceput operatiunea olita la 2 ani, asta dupa ce am citit o multime de articole si pe forum, ca atunci ar fi un moment optim. era luna decembrie.
intr-o zi am decis sa-l lasam in chiloti. i-am explicat ca de acum e baiat mare si ca e timpul sa invete la olita. l-am dus cu noi la baie si i-am aratat ce facem. nu prea vroia el sa stea la olita, iar de cerut nici vorba.
eu fiind gravida, de cate ori mergeam eu la baie il duceam si-l puneam la olita. si stateam impreuna in baie eu la closet iar el pe olita. de cate ori facea pipi la olita avea voie sa traga apa la closet, ceea ce era o mare bucurie pt el.
ii puneam scutec la somn si afara.
il intrebam din ora in ora daca vrea il trece pipi, ca sa incerce sa constientizeze actiunea. uneori spunea nu, dar la 5 minute facea pe el. l-am lasat si putin sa stea ud (max 10 minute) ca sa constientizeze ceea ce a facut.
dupa vreo saptamana de incercari nu mai vroia sa stea cu chiloti in casa, ca era mai comod cu scutec. dimineata il intrebam daca punem scutec sau chiloti. el smecher spunea scutec. si atunci eu incepeam: mami are chiloti, tati are chiloti, bunica are chiloti etc. atunci andrei spunea si el sa-i pun chiloti.
cam dupa o luna jumate a reusit andrei sa nu mai faca pipi pe el in casa. dar au mai fost si accidente.
insa partea cea mai grea a fost cu kk.
a vazut el odata cand a facut la olita si i s-a facut greata. si de atunci ii era teama sa mai faca la olita. eu asa am perceput situatia. desi ii aratam si-i explicam ca si noi facem, nu reuseam sa trecem de acest hop.
deja devenise smecher. cand mergea afara, se ascundea dupa ceva (avea el niste locuri care-l inspirau) si facea. aparea de acolo tare fericit. daca mergeam la el, ne spunea "pec! pa! pec!"
incepusem sa-i facem ritual: inainte de culcare si la trezire sa mearga la olita.
cand s-a mai incalzit afara, la sfarsitul lui martie au inceput socrii sa-l scoata dupa amiaza la plimbare fara scutec. il scoteau cam 30 de minute. a reusit sa nu faca pe el pipi.
dar kk tot problema a ramas. cum ii puneam scutec, imediat facea. s-a tot tinut soacra de capul lui, iar in ziua in care am nascut-o pe ioana, andrei a facut primul kk la olita.

cum a dat caldura am inceput sa-l scoatem afara in chiloti si sa-l tinem mai mult. soacra o plimba pe ioana, iar eu ma ocupam de andrei. cam la 30-40 de minute il intrebam daca vrea sa faca pipi la copac. el a perceput asta ca un lucru tare interesant. mergeam si alegeam impreuna copacul la care sa faca. dupa ce facea, alerga bucuros catre bunica si in gura mare ii spunea "mica, am facut pipi la copac!"

cu kk am mai avut de luptat. am incercat si cu pedepse si recompense si dupa 3-4 incercari a reusit sa constientizeze, si chiar sa ceara la olita.

prin mai am scos scutecul de la somnul de zi, ca-l gaseam uscat. a mai ramas doar scutecul de noapte.
in iunie, pe la botezul ioanei, andrei mi-a spus sa nu-i mai pun scutec seara, ca el e baiat mare, si scutec au doar bebelusii.

Gianina34 spune:

... si m-am casatorit, am terminat facultatea, m-am angajat si am inceput sa-mi cladesc cariera aproape fara sa-mi dau seama; am fost pusa sa fac de toate si asta m-a ajutat f mult sa stiu tot ce misca si "cu ce se mananca". Si ce m-au mai ajutat pe mine, au fost situatiile de criza, situatiile limita cand trebuia actionat repede si cu capul limpede... si am dovedit ca pot. Si asa am ajuns ca in 7 ani sa ocup cea mai mare pozitie care se putea. La 31 de ani ma gandeam ce voi face pana la pensie ca aveam prea mult timp: la servici rezolvam totul fff repede, legislatia era mult mai stabila, schimbarile erau putine si bune si... atat. Si cand totul intrase pe un fagas linistit si puteam sa-mi vad mult mai bine de mine, de noi, uite ca vine marea surpriza cu relocarea. A venit sotul in Bucuresti (orasul pe care eu il uram pt ca nu insemna pe atunci decat trezit cu noaptea-n cap, alergare prin aglomeratie, rezolvat probleme pe fuga pe la ministere, banci, patronate, fugit acasa si atat) si in cateva luni deja cauta apartament; l-a ales, am venit in Bucuresti sa semnez actele, apoi l-am vazut si am plecat acasa. Mi-am cautat servici si am gasit din prima as putea spune (dar in 2006 erau alte vremuri) si m-am mutat si eu in vastele apartamente goale: aveam doar perdele peste tot si mobila in dormitor. Restul a urmat pe urma incet-incet. Adaptarea a fost rapida si la modul daca-trebuie-cu placere. Apoi a urmat lupta pentru a avea un copil, lupta pentru fiecare secunda pentru a pastra bebele in burtica (,) cat mai mult timp si multele probleme care au urmat si care le-am povestit cand mi-am facut curaj sa intru aici la voi (dupa ce va citisem din umbra chiar de la inceputurile odiseii gravidoase).
Mi-a fost tare greu pentru ca pentru fiecare pas inainte trebuia sa lupt dublu fata de un om normal si pentru toate este nevoie de foarte multa putere, putere care acum, din pacate nu o mai am, nu mai reusesc sa o adun.
am invatat sa zambesc mereu si asta fac de la 8-9 ani incoace, insa ce este in spatele zambetului, ce este in sufletul meu, foarte putina lume stie (adica 1-2 persoane, nici macar parintii mei, pt ca si asa se considera "vinovati")
si am invatat si m-am straduit sa fac totul singura, sa reusesc cat de cat sa fac tot ce face o femeie "normala".

... si mai sunt multe de zis dar m-a cam parasit curajul asa ca pun punct aici si merg mai departe.


Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si opt luni

Ilinca_M. spune:

Ce bine ca s-a descoperit cauza necazului la Ada! Io tot n-am reusit sa vorbesc cu novus, nici nu stiu la ce ora ar fi mai bine s-o sun sa n-o deranjez etc. asa ca ma bucur pentru orice update!
Si totusi, ce-i cu bacteria aia, de unde se poate colecta, cum se poate evita, cum o recunoastem inainte "sa faca urat"?...Denisamada, preiei legatura?

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

Monnvas spune:

Sa stii ca si eu tot la Monica m-am gandit, imi e tare draga si are un suflet mare.



CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

inapreda spune:

Sint aici dar nu pot scrie ca-s coplesita de toate cite am citit.

la toata lumea.

Gina lu' Ian

Mi-e dor...

Ian -toamna 2010
Ian - Craciun 2010

Ilinca_M. spune:

Gianina, dar tocmai fiindca a trebuit sa lupti dublu pentru orice, tocmai fiindca ai avut de depasit obstacole asa de multe si de grele, satisfactia ta ar trebui sa fie pe masura! Adica eu asa consider, ca stima ta de sine ar trebui sa fie la maximum dupa atatea reusite si cred ca e doar o impresie ca nu mai ai putere, sau ai ajuns doar intr-un impas, o oboseala psihica din care vei iesi cu fortze noi. No, suna a clisheu si-a slogane prafuite ce spun, dar ideea cred ca e valida
Eu am adormit Sophiphiciul la 14.30, deci am freo doo ore la dispozitie, sa nu ma lasati singurica...mi-e fricaaa mi-e fricaaa sa forumesc singuricaaaaa...ma doare la linguricaaaaa

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

Monnvas spune:

Si io-s cam zguduita de ce am citit. Gianina, esti o superfemeie, n-ai asteptat sa-ti pice ceva din cer, nu ti-ai plans de mila, ci ai pus mana si ai facut ceva cu viata ta. Asta e o chestie pe care noi, astia cu toate degetele, nu o stim prea bine.

Inteleg ca iti trec prin cap tot felul de ganduri si ca ti-e greu sa le comunici; vezi ca depresiile ne apuca pe toate, chiar si/mai ales pe cele cu probleme infinit mai usoare decat tine. Te-oi fi saturat sa fii puternica / cat pentru un sat intreg (scuze, nu mai stau sa reformulez ca sa iasa fara cacofonii), dar esti, chiar esti...

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Anaan spune:

Tufete, voi ma destabilizati si nu-mi mai termin veci lucrarea! Pai cum sa ma mai concentrez eu asupra subectului meu, cand citesc aici extraordinare istorii de viata!

Gianina, cred ca niciuna dintre noi nu te-a perceput ca pe o persoana cu handicap! Tot ce ne-ai povestit a fost o surpriza totala! Si asta arata clar un lucru: tu nu ai niciun handicap! Eu nu am sesizat pana acum din postarile tale complexele unui om invins de viata, dimpotriva, cu toate problemele de sanatate ale balerinei si cu serviciul tau cu raspunderi mari- din cate mi-am dat seama - gaseai mereu resurse sa te remotivezi, ba mai mult, sa ne dai si nou sfaturi si sa mai radem impreuna! Am toata admiratia pentru modul in care ti-ai trait si iti traiesti viata si eu zic ca prea putine sunt infrangerile pentru cate victorii ai repurtat! Asa ca, fruntea sus ca ai pentru ce sa fii mandra si increzatoare in viitor!

P. S. Ma bucur ca ne-ai ales drept confidente, inseamna ca ne-am castigat cumva acest privilegiu! Asa-i ca-s modesta?!