mamici cu copii mai mari- va rog un sfat(3)

Mediajust spune:

Da, si eu zic asa, ca Gabi.
In plus, as identifica niste copii potriviti personalitatii fiului tau si i-as incuraja relatia cu acestia - mergand pana la a-i ajuta (subtil) sa-si formeze propriul grup, tot cu nume, jocuri, preocupari si ce-o mai fi acolo.

(Eu am experimentat varianta asta, am mai povestit aici, cand fiul meu nu era primit in grupurile de baieti pasionati de fotbal si/sau masini, el fiind dezinteresat de aceste preocupari. A format, cu un baiat si vreo trei fetite, un grup foarte haios, se costumau si faceau scene din povesti, se identificau cu anume personaje si se comportau ca acesta - era nebunia aia cu Harry Potter, aveau parole si comunicau prin semne secrete. L-am/i-am ajutat cat am putut pe toti, pierdeam ceva vreme cu tiparit tot felul de prostioare, confectionat insigne, imaginat "mistere" si misiuni. N-a tinut foarte mult, aproape un an, dar s-a vindecat de suferinte inutile,iar cu doua dintre fete a ramas prieten si azi - deci de cativa ani buni. Cel mai dificil a fost pentru mine sa intru in jocul asta fara sa fie perceputa ca mama unuia, ci ca un fel de partener, chiar mi-au dat un rol al unei profesoare rele de magie, ca le mai trebuia unu' in piesa . N-am exagerat niciodata cu intruziunea, parea ca-s mult mai putin implicata decat eram).

ruxij spune:

Gabi, eu am intrat in 1990, la admitere au fost 2.5/loc si am terminat Universitatea Bucuresti in 1995. Am exagerat, desigur, nu e o facultate asa usoara, mai ales din cauza orelor lungi de laborator, dar nu mi s-a parut nici f. grea. Eu am si profesat, dar pana la urma a trebuit sa plec din tara ca sa pot profesa in continuare.

Cu baietelul de 7 ani, imi pare tare rau ca treceti prin asta, stiu cat de dureros este pt. copii. Cum spun Gabi si mediajust, trebuie scapat de M si "facut rost" de alti prieteni. Nu stiu exact cum sa faci asta, circumstantele fiecaruia sunt diferite, dar gandeste-te si tu pe cine ai putea invita la tine, cu ce ati putea sa ii atrageti. Si eu am avut "grija" asta mai demult. Si fi-miu era aproape de a intra intr-un grup cu copii mai mari, care il tratau f. prost, cand avea 4-5 ani. Am iesit brusc din grupul acela, chiar am rupt relatiile cu o prietena din cauza asta. Dupa aceea am suferit si eu, eram disperata sa ii gasesc alti prieteni. Intr-o zi ne-am intalnit pe strada cu o mamica cu doi copii. Fi-miu avea o masinuta din aia pe care o conduci si bineinteles ca cc copiii ceilalti au cerut si ei sa se joace cu ea. Fi-miu a fost ff bun mereu la impartit, n-a trecut niciodata prin etapa "al meu!!", nici la 1 an sau la 2, a fost f. generos cu ei si mamica a vrut sa ne mai intalnim. Acum are un grup al lui, aici pe strada. In general nu il las cu copii (mai ales baieti) mai mari. Au aparut recent ceva probleme si in acest grup, pentru ca cc copiii crescand, au inceput sa aiba rivalitati si preocupari diferite. Un baietel a intrat in conflict cu fi-miu inca de acum vreun an si a inceput sa escaladeze. Acum acela l-a atras de partea lui si pe celalalt baiat din grup, primul prieten intalnit cand cu masinuta. Acesta a crescut si desi e un baiat f. bun, are preocupari diferite de fi-miu si a trecut de partea celuilalt. Fi-miu are si el o vina ca i-a enervat cu preocupari inguste (de exemplu i-a batut la cap ad nauseam, cu filmele--sa faca filme). Acu' am mai gasit si noi niste prieteni noi si am incercat sa il sfatuiesc si pe fi-miu cum sa se impace cu astia vechi si s-a mai rezolvat. Ajuta si faptul ca cel cu care s-a certat se va muta la vara si noi ne bucuram Deci dinamica se tot schimba, mai poti si tu sa incurajezi prietenii. De exemplu, la activitati extra-scolare, dc. merge, poti sa ii cauti acolo prieteni, vezi cu cine sa intelege si abordeaza-i mama. Succes mult! Nu se rezolva de azi pe maine, dar primul pas e iesitul din acel grup, terminat cu M, oricat de dureros pare si apoi stat cu ochii in patru dupa alti prieteni. Mie mi-a luat vreo 7-8 luni pana am gasit alti prieteni.

Mediajust spune:

(Avem doua discutii paralele, dar m-ati aruncat in nostalgie).

Ruxi, stiu si eu laboratoru': este sala aia cu faianta si sticlarie, unde gluma (proasta) a zilei este gaura in fundu' sarafanului cu picatura de acid de pe scaun. Mie nu mi s-a intamplat, ca eram precauta, da' am fost la un pas de a-i incendia peruca profesoarei cu o bucata de fosfor pe care n-am fost capabila sa-o tai sub apa - si a luat-o in zbor aprins, periculos de aproape de freza din plastic a doamnei.

filofteia spune:

Ma alatur si eu opiniei generale in ce priveste intreruperea relatiei cu M, mai ales ca la faza cu sania era de fata si tatal si nu a intervenit, deci s-ar putea sa fie incurajat in astfel de atitudine.

Pe de alta parte baietelul tau este in clasa I banuiesc, un an greu, in care se schimba grupul de prieteni/cunoscuti, mai ales daca nu "vine" nimeni din gradinita cu el. Cu timpul vor aparea prietenii din clasa si va fi mai bine (sau nu ).
Eu nu i-as da voie sa duca jucaria si i-as explica de ce. Copilului probabil i se va parea ca-i faci o nedreptate, va fi suparat, dar cu timpul va intelege.

Al meu a trecut recent printr-o dezamagire in relatia cu un prieten, ii spusese un secret si acesta a spus la toata clasa, apoi faze de genul cerut cadoul, dat lui fiimiu de ziua lui, inapoi. Mi-a spus sa vin eu la scoala sa vorbesc cu baiatul respectiv, ca nu-i da nimic inapoi si sa-i dea si el cadoul dus de ziua lui inapoi ... o adevarata tragedie si scena. I-am explicat ca B nu s-a dovedit un prieten adevarat, dar ca este o lectie de viata ce i s-a intamplat si din care trebuie sa invete, ca eu il sfatuiesc sa-i dea cadoul inapoi, daca B insista, ca ii iau eu altul identic,dar ca nu voi interveni sa vorbesc cu B, pentru ca este prietenul lui nu al meu. Mi-am spus punctul de vedere si i-am explicat ca este problema lui pe care trebuie sa o rezolve singur.
Pana la urma a ramas fiecare cu cadoul lui,s-au impacat, dar nu mai este intre ei aceeasi prietenie ca inainte.

Ce mi-a placut asta!

ruxij spune:

Mediajust Filofteia, merci, n-am prea inteles bine de ce ti-a placut, banuiesc ca e vorba de ideea de implicare a mamei. Sigur ca tot de la copil porneste, cu cine are el afinitati, dar si eu am fost "proactiva". Vazand cu cine se intelege la gradinita, am chemat copiii, am chemat si parintii, le-am dat de mancare pana au crapat Avem curte, m-am gandit cu ce sa atrag copiii in curte la noi. Am vazut ca lumea are leagane, asa ca eu am luat trambulina (un fel de saltea din aia elastica), ca nu avea altcineva pe strada in grupul lui de varsta, asa ca toti au navalit la trambulina (acu veni o kkcioasa de coreeanca cu o trambulina noua si ne face concurenta, dar trei ani am fost regii trambulinei). Usi deschise la copiii din cartier la mine, in vreme ce la altii sunt inchise. Si uite asa copiii vara s-au adunat la noi acasa trei ani la rand. Cum zice si mediajust ca a facut, eu ma dau peste cap sa le creez conditii. Eliberez garajul, scot masinile, cumparai scaune pt. ei sa stea acolo, le fac tot felul de snackuri, ii las sa intre si sa iasa la mine in casa ca la ei acasa. Se duc sa bea apa, imi umbla prin dulap dupa chipsuri samd. E cam deranj, dar pt mine e f. important sa aiba copilul prieteni, mai ales ca e singur la parinti. Ceilalti parinti nu au chef de asa balamuc, in general se aduna cate 8 copii (ceea ce e de inteles, ca pana si pe mine ma obosesc uneori) si sunt multumiti sa scape de ei la mine in curte sau in casa. La vara nu stiu cum va fi, dinamica s-a cam schimbat, au aparut unii noi, o trambulina noua, o fetita bossy, care nu il suporta pe fi-miu si trage fetitele catre ea samd. O sa ne gandim la vara ce vom face, daca mai putem tine grupul asta impreuna, sau abordam alte strategii. Eh, ce credeti voi, e multa politica, ca la servici

viviana spune:

jozsaerika, si eu sunt de acord cu fetele. Putina distanta nu ar strica.

Cand a patit fata mea asa ceva, am invitat acasa alte 2 fetite, le-am construit un cort si le-am invatat sa-si faca un club numai al lor.
Cu semne de salut aparte, si tot felul de chestii dragalase.


Fizica: a luat 6, i-a placut doamnei scripetelul si i-a spus ca se mai gandeste la marirea de nota.

Alta dandana: vineri da test la sport (educatie fizica) ati citit bine, nu-i pacaleala.
Testul se va da din capitolele: rostogoliri, podul de sus, roata.
La rostogoliri stam bine. Podul de sus am invatat-o anul trecut cu pretul unei intepeniri.
E suparata ca nu stie sa faca roata si ma bate la cap ca vrea sa repete.
Daca face roata ia 10 daca nu ia 9.
Adineauri am prins-o incercand sa scoata salteaua de pe pat.

Din ce in ce mai mult am impresia ca traim intr-o lume paralela.

Editez: a luat 9 la un test de geometrie dat inainte de vacanta. Mi-a spus abia azi.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

giulia71 spune:

Seara buna

Fii-mio are probleme doar cu matematica, la celelalte materii stam mai bine, dar la mate e dezastru! Se pierde la lucrari, iar la teza nu spun.

Na, ziceti si voi, a facut subiecte asemanatoare inainte de teza, la meditatie si dna la felicitat ca nu s-a asteptat sa se descuce asa bine. A venit teza, n-a luat nici 5.

La celelalte materii, nu e de 10, dar are note de la 8 in sus, e drept ca facem pregatire si la romana, v-am zis.

Dar ce-o sa facem cand vor veni materiile fizica, chimie? Ca tot materii "fixe" sunt!

uneori gandesc prea mult....

LilianaR spune:

Ma rog, cea mai proasta idee ar fi ca parintele caruia nu-i e incredintat minorul sa nu-l vada sau, mai exact, ca un copil sa nu-si vada ambii parinti si sa aiba relatii cu amandoi.
Dar hotararea judecatorasca se poate impune numai partilor in raport de care s-a pronuntat.
Sigur ca minorul poate sa nu stea la parintele caruia ii e incredintat asa cum un copil poate sa nu stea acasa la mama si la tata... e acelasi lucru. In ambele cazuri parintii pot cere inapoierea copilului de la orice persoana care il tine.
Sigur ca parintele trebuie sa pregateasca copilul etc., dar daca pruncul nu vrea sa se duca, nu se duce si gata! Poate veni si mama executorului, ca nimeni nu-i poate obliga vizitarea acelui parinte.

Din pacate, stiu cazuri de parinti care nu-si puteau convinge copilul sa mearga si la celalalt parinte; intr-un singur caz un patinte a apelat la consiliere prihologica pentru copil, intelegand cat de importanta e legatura copilului sau si cu celalalt parinte.

Ma rog, cred ca e important in cazul de fata sa vedeti daca copiii vor sau nu sa isi vada tatal in cazul in care li s-ar da de ales. Astfel, puteti afla si justificari ale manifestarilor lor acolo. Sau macar indicii.
Cred ca e o piedica mare in dezvoltarea unei relatii cu tatal sa existe vizite sub amenintarea legii, mamei, vecinului... De aceea copiii nu sunt obligati la aceste vizite, ci doar se elimina orice obstructie din calea celuilalt parinte. Tine de el sa se faca dorit, iubit etc.
Sigur, exista si riscuri ale acestei abordari, insa sunt rareori puse in practica de copii; chiar si asa, santajul facut uneori de acestia nu face decat sa destainuie ce rani adanci au acei copii si sa dea indicii patintilor despre ele.
Un fel de tot raul spre bine...

Am intalnit o fata de 17 ani jumatate care i-a spus judecatoarei ca degeaba o obliga sa mearga la mama, ca in jumatate de an nu mai e minora... si judecatoarea i-a spus concret ca e o posibilitate si nu o obligatie pentru ea; daca insa tatal nu o lasa sa mearga la mama, atunci sa anunte directia de protectoe a copilului sau instanta.
DGASPC sustine acelasi lucru, e un drept si nu o obligatie pentru copil.

Succes!

Mediajust spune:

Ce nu intelegi tu este ca minorul nu este parte in judecata (nici macar cel de peste 10 ani, care este audiat), deci nici in pronuntare. Pentru el, in interesul lui superior, se hotaraste prin reprezentantul legal.

Si la teorie generala - nu, hotararea judecatoreasca nu se impune doar partilor, ea poate avea efecte erga omnes, ori poate fi opozabila doar partilor litigante, ori si altora.

(Te rog eu mult, nu ma mai provoca la discutiile astea - nici nu pot sa le ignor, si nici nu este locul sa le dezvoltam, si stricam discutia asta frumoasa.)

jozsaerika spune:

fetelor SARUT MANA pt raspunsuri

m-am linistit putin si incerc sa ma adun sa vad cum il pot ajuta.Ieri seara l-am si trimis la prietenul lui de la gradinita (E)si s-au simtit excelent . Cu E este compatibil pasionati de trenuri amandoi plus diverse jocuri pe afara doar ca E este totusi inca la gradinita si are doar 5 anisori.
Vreau sa gasesc o cale sa ma apropii de baiatul din clasa a doua si sa pot sa il invit la noi sa se sudeze relatia daca vor fi compatibili.
La ei la scoala Waldorf sunt putini in clasa asa ca in clasa lor sunt 5 baieti , in clasa a doua doar 1 baiat si in clasa a treia 4 baieti...nu prea ai din ce alege .La activitati extrascolare nu l-am dus inca am zis sa se obisnuiasca cu clasa 1 anul acesta apoi din vara vom merge sigur la ceva.Merge cu noi la sanius/patine/ski etc. sau alte activitati in aer liber.

Desi i-am explicat si eu si tatal lui de faza cu jucaria pt M el imi zice "pe mine nu ma intelege nimeni!!! eu chiar vreau sa vad setul ala de tren " .I-am spus sa astepte intai sa-l primeasca M setul apoi mai discutam despre ce este de facut.

Casa noastra a fost dechisa oricand pt joaca...la noi a cam fost permis orice (balamuc) cu limite mici..doar ca stam in 2 camere conf 2 dar ne descurcam...astfel ca fiecare copil din antraj abia asteapta sa vina la noi.Pe M l-am chemat doar 1 data la noi ca l-am ginit ca nu prea e in regula.

Multa politica intr-adevar ...si abia acum am intrat in ea