mamici cu copii mai mari- va rog un sfat(3)

Lala_D spune:

Buli eu nu neg ca nu ai si tu dreptate. Dar depinde enorm si de firea copilului.

Al meu a fost genul constincios si responsabil inca din prima zi de scoala.
Eu nu a trebuit o zi sa stau in camera cu el la lectii, nu ii mai verfic temele din clasa a treia doar il mai intreb din cand in cand ce mai are de invatat/facut.

Ce am facut sau mai fac insa este sa ma uit in caiete cand el nu e de fata ca sa stiu pe unde au ajuns si ce s-a mai intamplat.

Si stabilim impreuna ce are de lucrat suplimentar pentru olimpiade deoarece acolo programa difera enorm fata de cea predata la scoala si fara lucru in plus nu are de unde sa stie acele notiuni.

A fost si inca este un copil de zece , acum e a cincea dar firea lui si modul lui propriu de a privi scoala mi-au permis sa fiu relaxata si sa am incredere ca nu se duce la scoala cu teme nefacute sau ca nu invata.

sorana spune:

LadyJ aici ai dreptate:
"E super enervant pentru un copil istet care prinde foarte bine informatia, sa fie batut la cap cu temele si repetarile .Practic, prin a pune presiune in acest fel pe copil nu facem decat sa incurajam papagalicismul ( )"

Problema e ce faci cu un copil care nu stie, nu vrea sa gandeasca (e isteata, pe cuvantul meu ), ii e lene si sa citeasca enuntul problemei, nu ii pasa de note, nu ii pasa de rezultate si nu ii pasa nici ca e singura din clasa care nu stie ....

Temele nu prea sunt repetitive (la noi adica, nu stiu in general) si sunt si putine.

giulia71 spune:

Mercedes, sa-ti raspund la intrebare. Stiu sigur ca lui fii-mio nu-i place aici in Zalau, insa nu am ce face, nu am cum schimba lucrurile caci nu depind de noi, ci de slujba sotului.

Tanjeste, efectiv tanjeste dupa copii de varsta lui, copii pe care nu-i are in jurul casei.

Are buni prieteni in clasa, mai mult fetite (deh fii-mio), dar nu se "pupa" programul copiilor cu programul lui. Eu as fi de acord sa petreaca mare parte din sambata impreuna sau vinerea dupa ora 16.

Altceva, nu stiu ce anume nu-i place in clasa, nu-mi trece nimic prin cap, ce altceva ar putea fi?
Poate, dna invatatoare care nu i-a fost simpa deloc, daca are ochi si citeste pe aici sa ia aminte. Desigur nu trebuie sa placa tuturor, dar nu te costa nimic sa te faci iubita de copii, in loc sa te impui in mod autoritar. Dar asta e deja istorie....

Sorana, ai descris-o asa d ebine pe fetita ta, incat parca e descris fii-mio in varianta feminina. Nu-i place scoala, nu stiu imi este foarte greu sa ma impac cu gandul.

Faza azi dimineata, sa vedeti cum impusca notele de mici.
Dupa mic dejun intreb, ce lectii avem?
Pai stai sa vd, la romana n-am nimic, ah parca ne-a predat ceva la biologie.
Descoperim caietele si dupa 10 minute si carteA. Bun, hai se ne apucam...aaaahh, pai nu cred ca ma asculta ca m-a ascultat data trecuta si am luat 10. Mai sunt altii de ascultat ca n-au note.
Zic, pai si cum te duci asa?
Pai ce rost are sa invat daca nu ma asculta?!

Renunt, deja simteam ca ma enervez, bine faci ce vrei!

Incepe maraiala, mamiii dar de ce te porti asa?
Zic, pai cum ma port? Asaaaa
Nu-mi place cand te porti asaaaaa
Zic, bine faci ce vrei, adica daca vrei sa inveti bine, daca nu, nu!!!
Nu-mi place cand te porti asa. Nu ma eliberaaa!

Ce-o fi vrut sa spuna cu asta?
Adica ii place sa-mi omoare cate un miliard de neuroni zilnic???

buli spune:

mie o chestie nu mi se pare ok.
adica ori il lasi singur sa invete si sa se descurce, ori iti asumi sa stai langa el, cu tot ce implica.
nu mi se pare ok sa il "lasi liber" cand vrei tu, cand te enervezi sau cand sare calul. adica o consecventa trebuie si aici. si nici amenintarea asta ca te las sa faci ce vrei si vei suporta consecintele nu e buna. suna amenintator. ca si cum e posbil chiar ca intr-o zi sa "nu te mai intereseze". bine, noi stim ca nu-i asa, dar oare ei stiu? sunt siguri ca orice ar fi tu, parinte nu iti vei pierde interesul pentru el, copil, daca nu va mai fi corespunzator?
nu sunt sigura, intreb si eu.

ladyJ spune:

Ba ii pasa, Sorana. fetei tale ii pasa de note(calificative).
De unde stiu? Te-am citit la subiectul celalalt, unde povesteai ca fiica ta ti-a reprosat ca nu i-ai zis sa invete, si a luat b, iar ea vrea FB, si ti-a cerut ca data viitoare sa ii spui sa invete.


Problema pe care o vad eu este ca tu nu o lasi pe cea mica sa se responsabilizeze. In fraza aia de repros pe care ea a spus-o, sta adevarul asta. Ai obisnuit-o cu impinsul de la spate, uita-te cum ea iti reproseaza acum cand nu o mai impingi!
Acum imi vei spune ca nu, ea defapt iti cere sa ´´chiuliti´´ si ar prefera sa se joace in loc sa invete. Sigur ca face asta, iar daca tu zici OK e OK, ca se bazeaza exclusiv pe tine(deci daca zici ca-i OK inseamna ca TU STII ca sunt sanse mici sa ia nota mica, cand e periculoasa treaba nu zici Ok).
Am fost coerenta?(mai am putin si adorm cu laptopul in brate )

Zici ca nu vrea sa gandeasca. De ce sa gandeasca daca esti tu acolo sa gandesti pentru ea? Copilul trebuie stimulat,pe oricare din noi ne intereseaza ceva pe lumea asta, descopera-o si stimuleaza-o.
Din ce scrii, ea e super plictisita. Mamica gandeste, mamica insista, mamica suna de 5 ori si o intreaba de teme, mamica e de vina cand ea primeste b si nu fb...
Ei ii pasa, problema e ca nu poate gestiona singura activitatea spre scopul pe care si-l doreste ca..nu stie cum.

ladyJ spune:

Nu e vorba ca nu-i place scoala. El are alte probleme care se rasfrang si in activitatea scolara.Probleme de ordin afectiv.

Exemplul tau ma face sa zambesc, stii de cate ori am facut eu asta? La materiile pe care nu le suportam: chimie si fizica. Stii cati elevi au facut si fac asta?
Tu ai gresit enervandu-te asa. Copilul a luat 10 ora trecuta, nu e paralel cu materia, n-a vrut dom´le sa invete o lectie stiind ca nu il asculta iar, asa mare tragedie a fost? Sa nu imi spui ca tu invatai de drag si din dorinta de a stii tot la toate materiile, ca nu te cred. Pur si simplu, uneori lasi stiinta si urmaresti proful, vrei nota buna, inveti cand simti ca vine ´´randul tau la ascultat´´ si apoi gata. Asta e realitatea.Si-i normala.

Daca tu ti-ai schimba putin atitudinea, copilul tau s-ar simti mai bine. El e deschis dialogului, din ce scrii. Tu esti cea care pune bariera prin ´´fa ce vrei´´PUNCT.(intre noi fie vorba, si pe mine ma enerveaza rau de tot atitudinea asta de ´´fa ce vrei, punct, intors spatele.Denota neputinta si slabiciune )
De ce nu ai discutat cu el, sa vezi exact ce gandeste si ce simte? De ce nu l-ai intrebat ce vrea sa zica prin eliberare?

Si nu, copilului tau nu ii place ´´sa-ti omoare un miliard de neuroni zilnic´´ Sper ca nu il intrebi si pe el asta..
Copiii nu sunt acolo ca sa vada cum te stingi tu de pe picioare, cu nervii la pamant.Ei nu coc strategii de ´´hai sa vedem, cum sa o terorizez mai eficient pe mama´´
Ei vor intelegere si iubire, atat.

´´Nu ma elibera´´= nu ma parasi? Nu-mi da drumul? Fii langa mine, te rog?

nelia spune:

Stati asa, ca o iau pe rind... Inainte de toate, nu sint frustrata ca ma retrag, ma bucur impreuna cu ea pentru fiecare reusita. Nu ma retrag... sint acolo, ca doar nu am plecat de acasa. Nu am dus-o o zi la scoala si la patinaj, ca n-am avut chef, iote na! Ea ma stie si de buna si de nebuna... nu vorbeam noi despre a fi auntentic? Cum era mai bine, sa o scol si sa o trimit daca eu asta am simtit?

Aici exagerati, transferati ceea ce simteati voi copii, cind vi se facea poate o faza din asta. Agata a luat-o asa cum este, asta am vrut de mica, sa ia lucrurile cum sint, nu sa dramatizeze ca ma-sa... s-a suparat un pic, dar dupa aceea si-a vazut de-ale ei. Si simbata a concluzionat ca ea ar prefera sa fie viata mai usoara, fara serviciu, fara lectii... doar sa ne iubim si sa traim. Si ca ar face saptamina de patru zile muncitoare, ca uite ce bine e sa te odihnesti. Si eu nu am nimic cu asta, cum as putea avea? Nu visez eu societatea ideala, in care se munceste mai putin, se cosuma mai putin si se petrece frumos muuuult timp liber, din friu liber pasiunilor?!

Eu ma dau cu ala de pamint, aici cind scriu pare ca explodez, dar in realitate, in casa, gestionez bine tensiunea. Iar pasiunile ei sint inca de cind era mica si ale mele... cine credeti ca o duce peste tot? Sint implicata in viata ei in cel mai mic detaliu, in sensul de sustinere, de intelegere... Iar ea, la o chestie ca cea de vineri sau altele, imi spune ca e in regula, asa am simtit, asa a facut... e foarte normala si echilibrata copila asta a mea!

Si inca ceva, ca ma duc la nani, am avut si inca mai am niste zile foarte grele... Nu de la lectiile Agatei, pe ea a tinut-o fix doua zle, duminica seara a uitat ca mai are o lectie, si-a adus aminte, dar mi-a spus ca ii era lene sa se dea jos din pat... asa ca s-a dus din nou cu una nefacuta. Dar sint asa prinsa cu ale mele, ca nu i-am spus nimic in afara de faptul ca i-am atras atentia ca la trei avertismente verbale (are doua), va primi unul scris care e consemnat in buletinul de note.

Olympia, ei ii place la scoala, nu am cum sa-i iau placerea asta. Dar da, am pus-o sa-si goleasca rucsacul de carti, ca le caram eu in spate, pentru ca le duce si le aduce si nu vad rostul. Si da, scoala este asociata si cu lectiile, sint scrise in agenda, e sarcina ei sa le faca. Ma cheama pe mine sa stau cu ea pentru ca ii place sa faca lectii cu mine, e in regula pentru mine, si mie imi place. Dar in afara de asta, nu mai exista nimic la lectiile alea, am iesit eu, a incetat si ea sa mai faca. Voi aveti lectii acolo, aici sint trei lulele*trei surcele, cind vrea, le face fluierind in maxim o ora si ia si 95-100.

Lady, ei uite ca eu te contrazic. Eu am fost copil destept, care prindeam lectia din clasa si nu am lucrat. Nu m-a impins nici nimeni, am avut note maxime, de ce sa controlezi un copil ca asta? Ma ocupam de vorbitul, cititul si lectiile surorii mai mare ca mine cu trei ani, dar surdo-muta si de sora mai mica decit mine, care era ca Agata, dar nu prindea chiar asa repede, era un copil care avea nevoie de efort sustinut.

Cea mare are meserie de om sanatos, nu cu handicap, cea mica e contabila si e foarte buna! Munca depusa in acei ani, impinsa de mine, care faceam si mincare si nu le dadeam sa manince daca nu-si faceau lectiile (mama mea a stat de doua ori intr-un an si jumatate, cite sase luni, in spital, cu o pata pe plamini).

Oricine ar putea sa ma convinga ca ele ar fi ajuns asa si daca nu faceau nimic, dar eu nu cred. Cea mare avea exercitii zilnice, orice lucru ne facut, i-ar fi agravat si mai tare vorbitul, acum o intelegi cit de cit si cind nu vorbeste prins semne. Inca mai cred ca putea fi recuperata mai mult, la fel cum cred ca orice copil care are un retard sau un handicap care il impiedica sa fie 'normal', cu munca, cu efort, daca are si cine sa se ocupe de el, se poate sa-si amelioreze viata si sa-i fie mai bine, decit daca este lasat in pace.

Delasarea asta a Agatei, si mea de altfel, si de atunci si de acum, este un handicap in sensul ca e un lucru invatat gresit. Voi imi spuneti ca trebuie lasatia sa, eu spun ca nu, in nici un caz. Pentru mine acest lucru e clar, dar stiu sigur ca trebuie cautata metoda care se potriveste fiecarui copil in parte.

Eu stiam de atunci ca din cauzs delasarii si a faptului ca preferam sa citesc 10 carti decit sa muncesc acolo unde nu-mi placea, desi aveam probleme, probleme pe care le acopeream bine de tot, ca daca voiam, puteam... pierd. Dar uite asa eram, dar sa stiti ca am pierdut. Nu ca realizare, nu pe planul meseriei, ci asa, intr-un mod general... privind toata formarea si dezvoltarea mea. Citeodata am asa vaga senzatie de cum ar fi fost devenirea mea, daca munceam mai mult, mai ales acolo unde aveam nevoie... ma stiu, stiu ce pot, imi cunosc bine si culmile si coborisurile... si sint mediocra tocmai din cauza acelei nemunci pe care nu am depus-o, desi aveam toate uneltele sa o fac. Nu sint frustrata, nu sufar... dar constat.[:]

Nu sint de acord sa se faca oricum, dar invatarea asta e un proces minunat! Si roadele pe care le aduce cind este facut in mod corect si apropiat sint aducatoare de mari satisfactii! Nu e pacat sa stam asa, numai ca nu am io chef sa pun un pic osul la treaba?

Citesc si inteleg, ca si eu am fost acolo, desi nu ajungeam sa iau 5 si apoi 10, erau doi de zece... dar nemunciti. Si nici asta nu ar fi fost problema, dar desi in catalog era 10 pentru ca eram destul de inteligenta sa stiu cind si unde anume e musai sa muncesc ca sa nu-mi sifonez mindria (nu notele ma interesau, dar orgoliul de a fi cine puteam sa fiu), in capul meu cunostintele erau de nota care o meritau! Adica nu erau... Si nu a fost bine, pentru ca s-au acumulat.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Mercedes, de cind nu te-am mai vazut!! Zi si tu, ca ai vazut-o pe Agata, ti s-a parut a fi un copil afectat vreodata de ce i se spune? Hai, sa le spunem si fetelor: s-au batut in parte! Si s-au impuns, ca nici unul nu se lasa mai prejos... Dar eu cred ca s-au simtit unul pe altul tare bine, de aceea se ciondaneau. Si cred ca Tudorei si Biancai li se trage de la subiectul nostru drag! Al lor adica... Nu stiu ce sa spun despre asta, dar tu stii ca Tudora asa a fost de mica, de cind era singura din casa la un an care isi aranja frumos jucariile, de ne facea pe noi cei trei sa ne rusinam de ordinea ei! Sint diferite, fiecare are plusuri si minusuri in felul ei.

Olympia, eu nu sint nemultumita de ea, nu i-am spus niciodata asta si nici nu i-as spune. Eu sint nemultumita de comportament si atitudine, mai ales de atitudine. Si nu ca ma sfideaza pe mine, o mai face, ci fata de sarcinile ei, alea putine pe care le are. Pentru mine, dar si pentru ea... atitudinea este foarte importanta. Putem spune din gura orice, daca nu avem atitudine buna, pentru amindoua este egal cu 0 ce-i spunem. Eu nu am atitudine buna cind ii cer sa-si indeplineasca sarcinile, aici e greseala mea, dar inca nu am gasit-o. Iar ea raspunde la atitudinea mea cu una la fel de gresita... stiu asta. Sapam aici, e prima pe ordinea de zi... a-ti-tu-di-ne, dom'le!

Buli, dar stiai sa rezolvi, nu as spune nici pis unui copil care stie sa rezolve. Desi, da-mi voie sa-ti spun, sper ca nu te superi, eu nu cred ca daca esti destept si ai talent la ceva, munca nu-si mai are rostul. Oamenii destepti cu adevarat si mai ales cei talentati, muncesc cel mai mult, mult mai mult decit ceilalti. Si asta tocmai pentru ca atunci cind ai descoperit ca ai asa ceva, descoperi si faptul ca daca tot il ai, ar fi bine sa faci ceva cu el... te arde focul launtric.

Orice mi-ai spune tu, nu cred ca poti ajunge matematician sau macar sa stapinesti matematica bine, fara sa muncesti deloc... e ca si cum as spune ca e sint o mare cititoare, dar desi imi place mult ce am citit si stiu ce scrie in carti, deci nu am nevoie sa citesc, nu am citit niciodata vreo carte. Pai 'munca' la mate este egala cu munca de a citi, iar placerea si intr-un caz si in altul acolo sta, nu in rezultate nu in note, ci in pasiunea cu care faci acele doua lucruri. Nu e pacat sa nu simti focul pentru ca mai bine stai? Eu una cred ca omul respectiv pierde satisfacii nebanuite... eu una asa vad studiul!

Si cum ajungeai la acel 'stiu'? Totusi... par eu idealista si ca vreau mult de la copii, dar nici cu voi nu mi-e rusine.

Asta cu comentariile am spus-o si eu, nici eu nu le-am invatat si nu as scrie oricum niciodata ceva facut de altul. Aici se numeste plagiat, chiar si cel de idei si se pedepseste aspru. La literatura daca ai citit cartile te cred pe cuvint, eu am avut numai 10 intotdeauna si nu am invatat decit un pic de teorie literara, in rest niciodata nimic. Dar daca imi spui ca si la gramatica ai facut la fel ca la matematica si totusi ai luat nota mare (examenul era si la gramatica), nu te mai cred... Stiu cum se invata gramatica, imi pare doar rau ca nu am invatat si matematica si chimia la fel.

Lady, dar de ce trebuia sa minti? Eu am spus la toata lumea ca nu invat comentarii, ca eu voi scrie comentariul meu, am citit cartea, voi raspunde asa cum cred eu de cuviinta la cerinte, asa cum fac si acum de altfel... erau multi ingrijorati in jurul meu, mi se cerea sa le invat, dar asta nu m-a facut sa-mi schimb ideile, dar nici sa mint ca sa... ce? Ce de fapt n-am inteles. Agata mu mine, ea spune clar si raspicat ce simte... Ma deranjeaza cind nu-si face o lectie, dar infinit mai putin decit m-ar deranja o minciuna!

Nu vad ce s-ar putea invata din asta, ca e in regula sa nu muncesti, ca e in regula sa ti se ceara comentarii scrise de altii (sa plagiezi adica) si e in regula sa minti, in loc sa te lauzi ca nota iti apartine, e creatie proprie?

Temele Agatei nu sint de repetat, si nu munceste, dar nici nu stie... notele mari le ia pentru ca stie foarte bine cum sa le ia. Cind nu le ia, nu are chef sa depuna efort pentru asta. Aici scoala numai asa se face: axata pe gindire! In asta consta si temele ei! Cind nu le face, se cheama ca nu a avut chef sa aduca gindirea acolo, dar o duce bine in alta parte! Aici pe asta se merge, asta fac si eu cind facem lectii impreuna... sa nu mi-o scoate acum ca e bagata in tipare si de aia nu invata, ca asta chiar nu e adevarat.

De obicei sint de acord cu tine in ceea ce scrii, dar de data asta cred ca e bine sa incurajezi sa-si lase copiii pur si simplu in pace cind e vorba de scoala!

De ce te-a impresionat? Ca omul ala muncea pe rupte si este unul dintre cei mai eruditi scriitori romani. Nu-l obliga nimeni sa munceasca, el isi cerea singur... el simtea ca 'trebuie' sa faca asa... focul ala launtric despre care am scris.

Ehehehe, si eu m-am comparat cu Eliade, am citit si rascitit romanul de multe ori... cred ca orice adolescent sau fost adolescent s-ar compara cu el, daca ar citi romanul... Dar mai tirziu, cind am avut capacitatea si taria sa fiu sincera pina la capat cu mine, am reusit sa vad si sa accept ca Eliade e Eliade pentru ca a muncit, eu nu sint in totalitate nici macar eu penbtru ca nu am muncit! Lui ii fac asa , mie imi zimbesc indulgenta, dar stiu ca asa este. Nu ma mai pot pacali cu 'io's desteapta, n-am nevoie!' Unde aveti voi dreptate este ca... uite, n-am murit, sint bine-mersi... scriu 'romane' pe forum la 12 noaptea.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Eu cred ca invatatul asta si lectiile seamana bine cu bebelusul care urla tot timpul si nu doarme decit un sfert de ora, eventual in brate la mama si apoi o ia de la capat... fata de bebelusul care doarme de cind il aduci de la maternitae in camera lui, nu se trezeste des, nu urla, nu face nimic, e cuminte de te sperii ca-i bolnav. Si bineinteles ca mama este cea blamata in primul caz si tot mama laudata in al doilea caz. Eu chiar am crezut in acest mit mult timp... nu mai cred pentru ca nu e asa. Copilul este cel care este asa, nu mama a gasit metoda stralucrita si abordarea potrivita.

Eu am lasat liberi copiii mei, am facut exact ce au vrut, fara sa tin cont de ce citeam, de ce mi se spunea... le-a respectat ritmul de bebelus suta la suta. Agata si cu Lisandru sint din prima categorie, inca din burta, din prima zi de spital... Pe Tudora o controlam cu oglinda ca sa vad daca mai respira, cum o caut si acum prin casa, ca ma sperii si nu stiu unde e... si ea e cu cartea in mina sau la masuta, face lectii, coloreaza, lipeste... E rau, e bine? Am dat exemplul cu Tudora ca sa prezint o alta personalitate, dar nu e nici rau, nici bine, sint diferite si atit. Dar nemunca e aceeasi si in primul caz si in al doilea!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

buli spune:

eu n-am pretentia ca emit axiome. mi se pare constructiv sa discut cu voi, asa, ca la o cafea.
n-are nimeni solutia universala de crescut copii, dar, din astfel de discutii, poti capata idei si perspective noi.

am sa raspund doar la o chestie.
zici, Nelia, ca un copil foarte bun la mate nu poate ajunge mare matematician daca nu munceste mult.
dar de ce trebuie sa ajunga mare matematician daca e foarte bun la mate? poate altceva o sa-l faca fericit in viata, nu mate.
disciplina asta iti poate crea o deprindere de gandire creativa pe care s-o folosesti in orice alt domeniu, fara sa aprofundezi matematica.

baiatul meu e in clasa I, sigur n-o sa aiba fb pe linie la toate materiile. insa, stiu sigur ca a inteles toate principiile, ca merge cu mare drag la scoala si ca nu concepe sa nu-si faca lectiile. in plus, are asa, un orgoliu, sa fie destept si deci sa nu fie in coada clasei.
eu sunt multumita cu asta.