Imagini socante

Nu stiu daca ati vazut clipul asta, dar mie mi s-a facut rau. In ce hal a ajuns tara asta.

http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/12/protest-extrem-in-parlament.html

oxalis spune:

Of, ce gest disperat ...

"Directorul Spitalului Universitar: "Nu are leziuni care sa ii puna viata in pericol". Barbatul are fracturi in zona fetei si va necesita probabil o interventie chirurgicala pentru repararea acestora, a declarat Catalin Carstoiu, directorului Spitalului Universitar, precizand ca acesta este constient si cooperant. In prezent, el este sedat, insa starea sa este stabila."

http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-8150433-barbat-aruncat-balcon-parlament-timpul-discursului-premierului-emil-boc.htm

My_Lady0091 spune:

am vazut dimineatza la stiri..si nu e singurul gest disperat, poate va mai amintiti de profesoara care a facut greva foamei...cui ii pasa??
lor in niciun caz..dorm linistiti ca pruncii...

saracu' om

Blackmoon Lady&lipishtocul

alinuk spune:

acum pe seara am vazut aceasta stire
cata disperare poate sa incapa in sufletul unui om asa incat sa atraga atentia in acest fel!?

sunt realmente shocata

am mintea blocata si ma intreb daca cei care au asistat live la aceasta forma de protest au inteles ceva...





Alinuk
mama de Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

un ALTFEL... de Craciun



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

viviana spune:

Si eu am fost putin socata. Dar, socul meu a fost de alta natura.

Acel barbat nu avea lipsuri materiale. Are un baietel autist.

Si pentru asta ar fi trebuit sa se straduiasca sa fie alaturi de el si de sotia lui. Nu sa se arunce de la balcoane.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Chuny spune:

Viviana, din pacate asta tine de labilitatea omului ... a fost prea slab ca sa lupte in continuare sau poate chiar nu a mai gasit resurse si a ajuns sa faca asa un gest disperat.

adc spune:

Of, mie mi se pare ca e muuult mai mult decat gestul unui om disperat.
Imi pare macabru sa spun mai multe, sub nici o forma nu cred ca a proceda asa e o solutie, dar semnificatia gestului e uriasa... pacat ca, asa cum spui, nu se va intelege mare lucru.
Sper din suflet ca omul asta sa se recupereze complet, din toate punctele de vedere.

Citat:

citat din mesajul lui alinuk am mintea blocata si ma intreb daca cei care au asistat live la aceasta forma de protest au inteles ceva... Alinuk mama de Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

Rufus spune:

Un gest infernal...nu il inteleg, insa nu pot sa-l judec.
Pot doar sa spun ca nu as face asa ceva, sau cel putin asa cred eu acum, cu mintea asta.
A fost ceva premeditat, omul nu era de serviciu, a facut schimb cu un coleg, ca sa fie acolo.

Sincer, nu stiu exact ce mesaj a transmis, chiar daca explicatia a fost clara.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

Mediajust spune:

M-am tot gandit si eu la acest gest - nici nu stiu cum sa-i spun - disperat, spectaculos, mesaj...
Imi pare tare rau pentru suferinta lui de acasa, si de pe patul de spital.
Insa mult mai multa compasiune am pentru acea mama care astazi este cu adevarat disperata, alergand in Ajun intre spital, copilul special care are nevoie de ea, celalalt copil care in loc sa colinde este probabil speriat si confuz.

Sibylle are dreptate - resursele noastre sunt diferite. Problema de fond insa cred ca este lipsa de atentie pentru cel de alaturi. Omul asta a venit la slujba cu un tricou scris cu mesaj, probabil ca nu era calm si linistit, ci agitat si furios. Acest gest mi-e greu sa cred ca n-a fost precedat de alte manifestari - frustrarea lui nu era de ieri, cred ca nu ajungi intr-o asemenea stare intr-o ora. Nimeni, insa, n-a avut timp si disponibilitate sa-l vada la vreme, sa inteleaga ca va ajunge la capat, ca suferinta lui este extrema si poate avea consecinte ca atare.

As mai vrea sa spun ceva si despre acele mame minunate care lupta cu boala, cu saracia, cu disperarea si neputinta de a-ti vedea puiul suferind sau stingandu-se, si pe care le ingrozeste doar gandul ca ar trebui sa stea o zi in pat, cand copiii au nevoie de ele - dar nu vreau sa minimalizez nici instinctele, nici sentimentele si nici rezistenta la suferinta a tatilor.

ladyJ spune:

Pe mine ma enerveaza rau de tot faptul ca media romaneasca arata scene de acest fel fara sa cenzureze! Nu e suficient ca s-a aruncat de la balcon si s-a ranit, e musai sa vedem in cel fel anume s-a ranit? Musai sa-i vedem fatza plina de sange?


Nu stiu daca omul asta vroia sa moara sau a gandit doar o actiune demonstrativa pentru a-i baga pe aia in sperieti.
Oricum ar fi, are nevoie de psihiatru.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ramiris spune:

E greu sa cataloghezi un astfel de gest. Acum cred ca nu l-as face niciodata dar acum eu am mintea intreaga, un copil si un sot sanatosi langa mine, doua salarii decente care ne intra in casa. Pe langa problemele pe care la are omul asta mi-e si jeana cand ma gandesc la lucrurile de care obisnuiesc sa ma plang.
Cu toata empatia de care sunt in stare stiu ca nu am cum sa inteleg prin ce trece daca nu sunt in pielea lui. Si sper sa nu fiu nevoita vreodata sa ma confrunt cu o situatie de viata atat de grava cum e cea pe care o traieste omul asta zi de zi de ani de zile.
Cne suntem noi sa spunem ca e las sau ca face un gest demn de condamnat? Cine poate sti cat de mare era presiunea pe omul asta care aduce singurul venit din familie, care se uita in fiecare zi in ochii copilului lui si stie ca daca ar avea mai mult ar putea sa faca mai mult pentru sanatatea copilului. Care din noi stim care ne este limita, cat am putea indura pana cand am simti ca nu se mai poate, ca e prea mult? Ar vrea cineva sa stie ca are copilul bolnav de o boala pentru care s-ar putea face ceva dar pentru ei "cevaul" este prohibit pentru ca nu au cu ce sa-l plateasca?

Sa-i dea Dumnezeu sanatate si putere sa mearga mai departe iar pe noi sa ne ajute sa incercam sa-i intelegem mai mult pe cei in suferinta si sa le disecam mai putin actiunile. I-a pus deja viata la zid suficient.