Strumfi de iul-aug 2007 (206)
Raspunsuri - Pagina 16
karligutza spune:
neata doamnelor!
nu e niciunul (emoticon adica 
) pe aici care sa se frece la ochi somnoros, sa se intinda putin... asa cam cum imi vine mie acum... eu de la Revelion incoace, am mai facut 2 revelioane , adica m-am culcat pe la 3 dimineata, si az'noapte la 4.30 
(dar nu am 'consumat' nimic, doar ca n-am avut somn si uite asa am lalait-o pana tarziu in noapte)
xerxe (moldoveanco! .. vezi "chisleag" ... ce dor mi-ai facut de niste treburi, de niste chestii... acum in vremuri de iarna) nu mai stiu daca ti-am urat si eu cate ceva ref.la sarcina si situatia cu serviciul, dar sunt in asentimentul fetelor, si sunt convinsa ca si tu gandesti la fel, sa nu te mai agiti cu privire la situatia creata si sa te bucuri de samburelul din burtica si de ce urmeaza! Eu mai nou imi dau seama din ce in ce mai mult ca ar fi trebuit sa ma apuc mai serios "de lucru" si sa ii fi facut Adelutei un fratior/o surioara mai devreme, dar ca sa nu o dau pe regrete, ar fi bine sa ma apuc si de-acu' incolo... doar ca acum sunt tintita mortis sa imi iau si un job bun si sanatos ca sa imi fie cu folos dupa un alt eventual concediu maternal. Sa nu mai stau s-astept cativa ani ca sa ma reintegrez in campul muncii. Dar cu rabdare, ca prea vreau multe! Intai job si pe urma daca sunt norocoasa mai facem si-un bebe 
Acum e clar ce-mi doresc eu pe 2011!
mychy incepi sa papi deja din concediul pe 2011? il paste pe Andrei o vacanta la Dorna si fara tine sau te duci cu el, te intorci cu el? Sanatate multa ca vad ca te-ai captusit cu o raceala zdravana, nu mai merg tratamentele naturiste. SANATATE! 
Dana si Vivela 
are mama mea o vorba "cu rabdarea trecem marea"... fiti cum trebuie sa fiti, imaginati-va cum a fost la ai mei cu 4 fete, si la varsta la care cea mai mica avea 1 an, restul aveam 2, 4 si 6 anisori. Deci daca la un moment dat nu mai stiti cum sa procedati, va dau nr.de telefon al mamei mele ca va "consiliaza" ea sa "rabdati" sau sa treceti peste anumite chestii... de minciunele, de gelozii... eu nu-mi amintesc decat o singura "bataie" zdravana si aia pentru ca am furat o guma de mestecat de pe masina de cusut care era alocata tatalui meu si pe care eu n-am mancat-o, dar i-am luat-o si am ascuns-o sub marginea covorului, sub dulap in sufragerie! si voiam sa o mananc tot eu, dar in alta zi! 
mamaaaa... a iesit atunci o "ancheta" cu 4 inculpati si 1 singur vinovat bineinteles! Doamne, cand imi amintesc, am luat bataie toate 4, in mod egal, si mie la final, cand m-au descoperit, mi-a mai dat una in plus! si zau ca nu sunt nici cu sechele, nici cu urme fizice... am ramas doar cu lectia invatata si cu umorul intamplarii de atunci. Bineinteles ca atunci toate eram furioase, planse si nu mai stiu cum. Hai ca m-am intins cu povestitul, dar din ce o mai intreb si eu pe mama cum facea cu noi 4, cum rezista la toate hachitzele si la toate mofturile, imi spune ca atunci cand nu mai avea rabdare cand striga o data la noi o stia tot blocul, dar si noi stateam smirna! drepti! militarie, dar fratie! ce sa zic... ne iubim toate surorile acum si ne avem "aproape" chit ca ne despart mii de kilometri unele de altele (Roma,Botosani,Bucuresti,Londra).
karligutza
sunt mamica Adelutei 
are mama o fetita... are si un blog! 
_
ALAPTATUL HELPLINE
_
musso17 spune:
neatza
valen,uite o din tot sufletul!!
karli,se pare ca amandoua avem aceleasi deziderate pe anul nou..multumesc ca ai povestit patania cu guma..recunosc ca eu imi cam fac procese de constiinta insa important e ca mi le fac si ca-mi propun sa fiu si ma inteleapta...aici e treaba cu terapia in grup,noroc ca recunosc problema.
karligutza spune:
musso nu-ti mai fa procese de constiinta; pana la urma nici eu nu-s de parere ca trebuie sa bati copilul pentru ca stiu ca atunci cand mi-o incasam si eu nu-mi placea si in plus tratand asa copilul ai senzatii super naspa dupa, si atunci de ce... dar daca totusi se intampla sa-i mai altoim cu cate o palmuta asta e... suntem oameni si incercam sa fim si echilibrati si buni si toate la un loc, dar sa recunoastem ca nu se poate intruni perfectiunea. Recunosc ca si eu i-am dat cate o palmuta de "inaintare" Adelutei adica din mersul ei, cu palma mea, facea 2 pasi mai repede! aia e bataie? e bataie, ca doar gestul n-o fi din categoria mangaieri
Succes pe noul an sa ti se indeplineasca si tie dorintele si dupa, 'om vedea noi ce mai facem (!) la capitolul "gelozie intre frati"... vom fi incepatoare 
si ne vor impaciui fetele care vor fi trecut deja prin scenele astea...
valen ca bine le mai spui! 
karligutza
sunt mamica Adelutei
are mama o fetita... are si un blog!
_
ALAPTATUL HELPLINE
_
oaana spune:
Buna seara.
Vivela,cu riscul sa te superi pe mine,ai incercat vreodata cateva la fundulet?Poate la astfel de disciplina reactioneaza.Zic si eu,sper sa nu te necajesc mai tare decat esti.
Pe scurt,poate oricine sa ma puna la zid,la noi asa merge.Si Iosua cand a fost mic,mai cuminte in comparatie cu Aaron,a luat-o la poponeata(nu cu palma,ci cu o spatula de lemn)nu tare,dar atat cat sa simta.Dupa acea perioada nu a mai fost nevoie,Iosua a ascultat,acum nu mai e nevoie sub nici o forma,doar il rog sa inceteze, si nu pare defel trauatizat.Aaron e teribil,daca ar trebui sa ia na na de cate ori ma scoate din minti ar fi jale.Insa cand il apuca crizele ,trebuie sa folosesc nuielusa,nu mult,il "ating" de doua ori si apoi ne putem intelege.Astfel nu se poate,nu va ganditi ca la prima nazbatie am aplicat pedeapsa,insa am incercat multeeee si nu a mers nimic.Sunt constienta de ceea ce fac,am discutat si cu prietena psiholog,care mi-a spus ca daca nu il pun acum pe Aaron la punct va fi jale.A venit de multe ori la noi in casa si i-a urmarit comportamentul si decizia ei a fost ca in astfel de crize trebuie sa folosesc aceasta metoda.Nu merge altfel,ajungem si urlam unul la altul,el nu accepta sub nici o forma trimiterea in alta camera,imi izbeste usa,loveste in usa cu diverse obiecte,etc.Stiu ca nu va fi mereu asa,insa in acest moment stiu ca asa trebuie sa procedez.Si apoi si in Biblie scrie ca in educatia copiilor trebuie sa folosim nuielusa,acu ca sa am io acoperire
Sper ca am fost coerenta si ca nu v-am pus pe ganduri.
Poate va ganditi ca si eu am fost disciplinata astfel ,insa nu,am luat-o si eu o data si cam atat,de la mama .Dar mai bine plange el acum,decat eu mai tarziu cand nu mai pot avea nici o autoritate asupra lui.
Cred ca am scris destul.
Vivela spune:
neata
Oana, nu mi-am propus niciodata sa-i dau palme la fund. s-a mai intamplat, destul de rar, insa nu pot sa-mi propun asa ceva de la bun inceput. au fost "accidente". stiu ca asta nu ma calmeaza decat pe mine (ma rog, nu-i putin lucru, ca uneori simt ca explodez) si il irita si mai tare si pe el. ar fi culmea sa-i dau una la fund si sa-i zic in acelasi timp: "nu ai voie sa lovesti!". ce ar mai intelege el? (recunosc ca s-a intamplat o data si m-am simtit ridicola!).
(chiar citisem, in ginott, ca asta cu bataia e ca si cu condusul: admiti ca o data ce ai iesit cu masina in trafic ai putea sa ai un accident, insa bineinteles ca nimeni nu-si propune asa ceva. evident, asta nu te scuteste sa fii foarte atent la condus. asa si cu lovitul copilului, iti propui sa rezolvi toate problemele cu calm, dar uneori nu-ti iese. mie mi-a placut comparatia.).
Valen - of, ce bine ca mai e cineva care intelege ca exista copii care pur si simplu nu inteleg (sau se comporta ca si cum n-ar intelege). si mie mi s-a parut grav ce mi-a zis david (aia cu "vreau sa fii suparata pe mine". ca sa nu zic ca acum - ca ai spus si tu, imi dau seama ca de mai multe ori mi-a zis "numai eu sunt vinovat!" si "e numai vina mea" . dar o zicea cam rupt din context si ma gandeam ca poate a auzit pe la niste desene expresia si o reproduce fara sa ii inteleaga sensul). de altfel, nu prea imi dau seama pentru ce s-ar simti vinovat, ca nu ni se intampla lucruri iesite din comun, avem o viata destul de plata. o singura data l-am acuzat de ceva - cand a urlat toata ziua special ca sa nu adoarma damian. ii puneam un dvd si il lasam la desene cat ma duceam eu sa-l adorm pe cel mic si david venea dupa noi, se urca peste damian, tipa...asta de 3 ori intr-o zi, inclusiv seara, cand eram toti cu nervii intinsi. damian abia adormise, era surescitat si atunci s-a dus peste el in camera si a inceput sa bata in niste jucarii langa el. si normal, s-a trezit si i-am spus: "s-a trezit din cauza ta, ca faci galagie!" . nu mi s-a parut ca ar fi percutat ceva.
e singurul lucru pe care il gasesc acum in minte, pt altceva nu stiu sa se fi simtit vinovat vreodata.
dar cine stie, mintea lor cutreiera si cu adevarat nu stiu ce o fi in sufletul lui, ca e cam secretos.
(sau poate s-o simti vinovat ca si-a dorit un fratior si acum il are? cred ca nu trebuia sa-l intreb inainte de a naste daca "vrea sa aiba un fratior". trebuia sa-l anunt si atat, poate acum considera ca a fost dorinta lui si acum ma vede pe mine mai obosita, mai irascibila uneori, mai ocupata...Dumnezeu stie, ca incep si ma gandesc la toate variantele posibile...).
Karli, nu-s doi copii la fel, facuti de aceeasi mama si acelasi tata, deci ce merge la unii nu merge la altii. in orice caz, cred ca mama ta nu se plictisea niciodata .
eu iti doresc sa nu ai ocazia sa experimentezi gelozii fratesti, ca nu-s prea placute. de altfel, Adela, din cate povestesti tu, e din categoria copii intelegatori, deci nu cred sa aveti probleme chiar la nivelul la care mai povestesc eu pe aici.
bafta cu jobul, sa-l gasesti pe cel potrivit pentru tine si bafta si cu proiectul bb2, sa vina cand va doriti.
Dana, ai vreo idee cum sa-i apropii ca frati? . am inteles ideea, dar mi s-a parut amuzanta formularea. . david il iubeste tare mult pe damian. e cam ca atunci cand iti iubesti sotul de mori dar afli ca te-a inselat. ii iubesti in continuare, ca nu poti altfel, dar i-ai si rupe gatul .
georgi, bafta si tie cu jobul si cu bb2 .
(eu mi l-as dori si pe al treilea, dar nu stiu daca mai am resurse psihice sa fac fata, mai ales la asa copii atomici.).
cica e eclipsa partiala de sooare. cred ca damian a resimtit-o de ieri, numai lipit de mine a stat, noaptea a dormit pe pieptul meu, n-a mai vrut la san, a vrut doar sa stea pe mine si atat. a fost asa bine 
.
Traiesc in Orasul Alandala
ioanaiub spune:
buna dimineata
eu sunt acasa saptamana asta, mi-am luat concediu pentru ca n-am avut cu cine sa lasam copiii si la gradinita ii duc abia luni
de dimineata mi-au facut capul mare, fac concurs cu masini prin casa, ieri au schimbat bateriile la toate masinile teleghidate si pentru moment Mara a uitat de papusi , se joaca cot la cot cu David
acum mananca si se uita la televizor la eclipsa, ca pe cer nu ne putem uita pentru ca e innorat
Mamica de David Iulian (07.01.2005) si Mara Teodora (12.07.2007)
_
"Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea." - Hippocrate
claucia spune:
Buna dimineata si La multi ani dragele mele!
Noi suntem bine, va citim cu drag si spor, astazi si ieri am fost libera asa ca m-am dus la sport!!!! Ura, inapoi la sala mea de sport unde ieri am capatat febra musculara si astazi o voi accentua.
De maine inapoi la birou ca prea am lenevit. Ma rog, cu 2 puisori acasa nu prea am lenevit dar de maine incepem gradinita cu Alessia si vine si bona.
Buuuun, ce vreau sa spun. Ca eu sunt impotriva corectiilor fizice puternic. Mi se par doar un exemplu pe care il dam copilului, cum ca cel mare are voie sa il bata pe cel mic. Si ca daca cineva e mai mare decat tine si poate, are voie sa te altoiasca. Si in viata, si la scoala etc. Cred ca exista multe altele de incercat, chiar si sa tipi la copil, desi nu e ok nici asta, si eu mai tip, si ma gandesc cand o pun la punct (pe alessia ca ea e mai mare si recipienta nervilor mamei cateodata din pacate) si cand o aduc la ordine, mi se pare ca am dominat-o, am infrant-o si ca nu asta as vrea. Cat de bine sa ma simt ca am pus-o la punct, sa nu se manifeste sa nu se exprime ci iar am infrant-o? Nu se intampla des si incerc sa nu ma impun cu nervi, strigat si amenintari, bineinteles ca nu merge tot timpl sa fi calm si linistit, o mai trimit in camera ei si o las un pic, un minut in principiu, poate tipa nu conteaza. Insa ea e destul de cumintica si incearca sa fie pe plac. Reactioneaza la fraza: nu mai vrei sa fim prietene? Sa ne intelegem bine si sa ne pupacim in loc sa ne certam?
Daca ii spun ca nu mai este prietena mea este jale.
Sunt multe de povestit, inclusiv in legatura cu fratii/surorile si la noi, in principiu e bine, se iubesc dar se si chiraie o gramada, amandoua acum ca si cea mica are deja un an si lunite, e si ea un om cu principii
Va pun mai jos un mesaj scris de cineva foarte dragut, o mamica si psiholoaga:
" Problema controlului maniei e un fel de cutit in rana pentru orice parinte si nu numai. Exista asa de multe fatete ale problemei incat nici nu stiu la care sa ma refer.
In primul rand, in mod inevitabil, orice mama va ajunge intr-un moment in care va claca. Inca nu am cunoscut vreo mama care sa fi fost un munte de serenitate, intotdeauna calma, cu raspunsul si solutia potrivita gata de aplicat copilului. Poate ca ati gasit voi o asemenea fata Morgana si mi-o puteti arata si mie. Chiar si autorii celor mai reusite carti despre educatia copilului isi impartasesc cele mai bune solutii pe care, in cel mai bun caz, le-au invatat pe pielea lor, in urma esecurilor pe care le-au avut ca parinti si in cel mai rau caz le-au dedus teoretic.
Asa ca, primul lucru de tinut minte este ca, atunci cand avem un astfel de moment, sa ne luam putin timp seara la culcare si sa ne intrebam ce a fost bine, ce a fost rau, ce am fi putut face altfel, cum am putea sa ne imbunatatim reactiile.
Pe urma, un alt lucru pe care l-am gasit util de-a lungul timpului a fost acela de a-mi cere iertare de la copilul caruia i-am gresit atunci cand mi-am iesit din fire sau nu l-am inteles. E o solutie care face minuni si care nu stirbeste cu nimic autoritatea parintelui. Dimpotriva, adesea a fost urmata de o recunoastere a propriei vinovatii din partea lui Busici. (Desigur, acest fapt e valabil pentru copiii mai mari, dar si cei mici inteleg mai mult de cat ne imaginam atunci cand ne cerem scuze epntru ca am tipat la ei sau pentru ca am reactionat urat.)
Nr. 5: Croco in ceea ce priveste lovitul, sau muscatul, o metoda buna care a functionat la noi a fost abordarea unei atitudini ferme dar nu agresive si imobilizarea copilului in timp ce spuneam ceva de genul: Noi nu lovim! Este tare urat si doare! Daca continua, atunci il lasam in baie sau in alta camera si plecam. Daca venea dupa mine, atunci ii spuneam ca sunt necajita fiindca m-a lovit/muscat si ca vorbim doar atunci cand se linisteste.
Nr. 6: Oricat de mult ne-am dori sa evitam aceasta, copiii vor avea situatii in care vor fi frustrati. E natural, e parte a invatarii. Nu putem sa fim langa ei disponibili 24/7 si sa-i ferim de tot ceea ce i-ar putea supara. Nici sa le raspundem imediat intotdeauna la tot ceea ce isi doresc. E greu, dar copiii trebuie sa invete ca sunt si momente in care nu putem raspunde, in care trebuie sa astepte. Rabdarea este o calitate care se invata foarte greu. Mai ales atunci cand apare cel de-al doilea copil, daca primul nu e obisnuit sa astepte macar cate putin, sa nu primeasca intotdeauna toata atentia si tot ceea ce-si doreste, atunci isi va manifesta foarte activ frustrarea si mania. Desigur ca fiecare copil are un nivel diferit de toleranta la frustrare, dar fiecare va trebui sa invete treptat ca nu detine toata lume (desi noi, ca parinti, i-am oferi-o daca am putea) si ca nu se poate comporta oricum. La urma urmelor, asta se numeste socializare. Politetea, bunul simt, rabdarea, mila sau compasiunea nu se dobandesc usor si invatarea lor poate genera adesea situatii tensionate intre parinti si copii.
Nr. 7: Atunci cand consideram ca e just, ca nu se poate altfel, sau ca nu poate intelege, putem sa-l lasam pe copil sa-si manifeste mania intr-un mod nedistructiv. Exista mai multe niveluri ale manifestarii maniei si frustrarii, de la cel fizic (natural la varsa pe care o au acum dovleceii) la cel verbal, centrat pe emotii si apoi pe solutii. Asa ca atunci cand nazdravanii nostri incep sa se dea cu fundul de pamant sau sa tipe si sa loveasca, primul pas e sa-i ajutam sa-si identifice emotia. Sa le spunem: Inteleg ca esti suparat. Cand vor mai creste, ii vom invata sa spuna ca sunt suparati si sa planga in loc sa devina (auto)agresivi. Dar, de departe cel mai eficient instrument in aceasta privinta este exemplul parintilor. De aceea reactiile noastre negative sunt atat de nocive.
Nr. 8: Cred ca multe dintre situatiile in care devenim maniosi si suntem gata sa ne varsam nervii pe copii isi au radacinile intr-o neintelegere a comportamentului si sentimentelor lor. Gandim in mod natural ca ei nu voi sa ne asculte, ca au auzit ce-am zis dar refuza sa faca sau ca se simt foarte bine dar pur si simplu le place sa ne scoata din minti, ca inteleg ce le explicam dar nu le pasa. Daca incercam sa ne educam pe noi insine sa pornim intotdeauna de la premize favorabile copiilor nostri, atunci suntem si mai capabili sa abordam problemele cu o atitudine pozitiva si sa le rezolvam constructiv. Si comportamentul lor se modifica in consecinta. Nu vom reusi intotdeauna, dar atunci cand vom evita un conflict sau vom fi capabile sa ne controlam reactiile si sa gasim solutii bune, ni se va parea ca si iarba e mai verde.
Si va propun ca in aceste situatii sa veniti si aici sa povestiti, ca sa invatam unele de la celelalte.
"
Clau, mami fericita de printese: Alessia Maria 
13 iulie 2007 si Elisa Andreea 03 septembrie 2009
musso17 spune:
buna ziua
nu stiu ce a fost ca azi noapte am dormit din doi in doi,cald,fii-miu tusitor..cam nasol ca m-am trezit buimaca si ca atare am pus cana de cafea pe foc fara apa
vivela,te pup,asa gandesc si eu,nu poti pleca la drum cu gandul ca asta e solutia de a-i linisti..sunt de acord si cu claucia ca nici mie nu-mi place sa-l ingenunchez,prefer calea in care el singurel sa ia decizia de a se retrage dintr-un conflict,cred ca asta e maniera in care ar trebui crescuti,sa stie cand sa se opreasca,din orice caci din pacate in viata sunt si alte probleme,adevarate pericole.
mychydutza spune:
hellou, m-a scos vivela de la naftalina. sunt mai bine,tot tusesc dar parca nu mai simt asa presiune in piept. in rest, abia astept sa plec la dorna saptamana viitoare, si mai astept sa se intoarca din concediu colega mea sa ma pot intoarce in biroul meu.fiecare cu asteptarile lui
d'ale lui Andrei: "mancarea care vorbeste nu se mananca!!!!" 