Ne rugam pt VICTORIA - M&M mai-iunie 2008 (181)
Raspunsuri - Pagina 9
Magnetism79 spune:
Seara buna si de la noi,
Asa cum am prevazut voi naste intre 25 Ian si 1 feb, deci m-a trimis cu o sapt in urma, chiar 2, dat cezarienei si dezv copilasului.
In rest tot ok.
Adriana sarbatori fericite in Viena, orasul e supaerb in perioada sarbatorilor, e minunat.
Cleo, merci fain de reteta de biscu voi profita si eu de ea.
Pupici
Mami de Bogdanici Pogonici
Victoria_mami spune:
Aelita, super ideea cu gunoiul :) Eu (am mai zis, nu stiu daca ai citit, deci daca da, ma scuzi de repetitie :) ) eu am cumparat toate cadourile cu Victoria de mana, i-am zis ca astea le cumparam ptr... (aici pui numele copilasilor pe care-i cunoastem, cand unu' cand altu') si ei ii aduce Santa :) Si ajungeam cu jucariile acasa, nici nu caraie sa i le scot macar din punga sa se uite la ele, ca stie ca nu-s ptr. ea. Singurele pe care nu le-a vazut sunt: o tastatura de pian, o periuta noua de dinti, un joc unde 'pescuiesti' aliens si cam atat. Astea le-a luat Daddy. Restul le-am luat cu ea.
Sa va zic ce i-am mai luat? O bucatarie noua, mica, ptr. bebelusi, ca m-a innebunit cu ea, un joc cu ceva bile care sar, un set de plastilina care face animale de ferma, un joc cu imagini, sa gasesti imaginile 2 cate 2, o carte d'aia ce se citeste singura (Tag junior), dvd cu Barney si ... nu mai stiu, dar va mai spun eu dupa ce le impachetez...
De la nasi a primit deja un set de oje, o toba (!!!) MAAAARE si galagioasa 
o carte de colorat imensa, creioane de colorat si baby Scout, un catel care doarme si are melodii de adormit si sunete de padure, ocean, etc... azi mergem la nasi, ca au si parintii nasei si fetele lor cadouri ptr. Victoria. Azi dimi m-am intalnit cu vecina si i-a adus si ea cadou Victoriei. Un ursulet roz, super frumos, si un chec gatit de vecina, in casa.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 
22.05.2008
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
Lorich spune:
Nadia pt tine am intrat!
Voiam sa vad cum mai sunteti si daca ai mai vb cu Doloress - cred ca e o perioada teribila pt ea, mereu ma gandesc...mai ales in perioada asta, mai ales cu copilas mic...uof...totul pt bebe Kevin!! Sper sa fie bine, ii doresc multa sanatate si liniste!!!
si Victoria, cea mai cuminte printesa!
Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si galusca Ana Isabela 36+
Victoria_mami spune:
Lori, nu am mai vb. cu ea. O sa o sun zilele astea.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
Andree27 spune:
Ciao fetelor,
Nu am mai intrat sa va scriu demult,dar de cate ori am timp va mai citesc.
Nu prea am timp sa scriu prea multe,dar am intrat sa va urez din suflet tuturor Sarbatori fericite si sa va aduca mosul sanatate,fericire si tot ce va doriti!
Si daca nu mai intru pana la anul ,va doresc un An nou plin de bucrii si impliniri si sa fie mai bun ca acesta!!
Va imbratisez pe toate si pe toti copilasii!!
Andreea ,
de 
Eric Sebastian (31 Mai 2008) +12 de 
Evolutia lui Eric
Danicris spune:
Buna dimineata. 
Andreea, felicitari pentru burtica, nu am stiut, scuze. Sa-ti dea Dumnezeu un bebe sanatos, sarcina usoara in continuare. Sarbatori fericite si tie, un an nou asa cum iti doresti, multa sanatate.
Ieri am fost la Buc cu Vlad, i-am facut analize de sange, exudate, are febra, asta ar fi a 3-a zi. Are puncte de puroi pe amigdale, am incercat eu sa le pacalesc cu albastru de metil, tantum, cartofi, etc dar nu stiu daca merge. Are valori ale analizelor modificate, ne-a spus ca nu e de tratament injectabil, doar un antibiotic oral, ne-a dat zinnat. Inca nu i-am administrat, mai ales ca nu au iesit rezultatele la exudate, l-as mai tine si azi doar pe antitermice sa vedem cum evolueaza.
Ce parere aveti ? Ati patit ? Ati auzit ? Ce ma sfatuiti ? Sa-i dau antibioticul ? Sau sa mai stau si azi ? Este a treia zi de febra. Scade la antitermic dar peste 4 ore incepe iar sa urce usor. Nu face mult, maximum 38,8. Ooof, nu stiu ce sa fac.
Va imbratisez si va doresc copii sanatosi si spor la pregatirile de Craciun. Eu nu fac nimic, iau totul de la mame, rusine mie dar nu am incotro, mai ales ca Andra are mai nou o pasiune pentru prize, o pazim si eu si Vlad. Iar daca nu merge la prize, vine dupa noi prin casa si cand o vad cu burta pe gresie ... inca nu se coordoneaza bine de-a busilea, prefera tot taras sa se deplaseze, are o vitezaaaa ...
Va pup, fete dragi, papaaaaaaaaaaa ...
Doloress spune:
Multumesc fetelor de gandurile voastre bune, va pupacesc cu drag pe toate!
Tot duminica scriu, odata pe saptamna, ca Gabi vine la mine odata la doua zile si nu prea pot sa-l bat la cap cu forumul, in timpul saptamanii n-are nici timp sa respire, asa ca numai sambata poate sa copie si sa-mi aduca noutatile. Dar e bun si-asa! Va raportez cu mandrie patriotica inca o saptamana trecuta cu bine si tot formula 2 in 1. Deci acum am 32, semnatura nu mai e de actualitate. Saptamana asta e asa ca un prag psihologic, la 32 de saptamani s-a nascut Patrick deci am fost tare agitata, mai ales ieri, sambata, la ora 3. Ca la Patrick sambata (tot duminica schimbam saptamana si la el) la 31 de saptamani si 6 zile mi se rupea apa. Asa ca ieri pe la ora 3 stateam fara sa vreau cu ochii la ceas si cand a trecut ziua cu bine parca am rasuflat usurata. In rest toate bune si frumoase, ureaplasma a disparut de la sine, deci am scapat de antibiotice, nimic deosebit decat plictiseala maxima. Marti ma mai duc la eco. Azi mi-a dat doctorita o veste super-buna, la 34 de saptamani ma trimite acasa! Deci mai am doua saptamani de stat in colivie. Acum sper sa nu ma cheme iar la control si sa ma retina iar in spital, asa e aici daca nu ai doctorul tau, fiecare face cum il taie capul.
Acum sunt linistita, de cand am primit vestea ca acusi plec, insa m-au mai apucat pandaliile saptamana asta, ma saturasem de toate activitatile, nu aveam chef de nimic, dar mi-am revenit repede. Am evadat intr-o zi pana la o cafea la cafeterie, am profitat ca era week-end, o asistenta tanara si neexperimentata si am pacalit-o, am luat-o repede ca e ma duc sa-mi iau o cafea, m-a lasat ca nu prea stia ce sa zica, cand am revenit mi-a facut oleaca morala ca a studiat dosarul meu si nu prea as fi avut voie sa plec, de-acum insa eu eram cu cafeaua la mine, boii in caruta, asa ca i-am zambit si eu frumos si i-am zis ca de-alta data nu mai fac, hihihihi. Saptamana viitoare poate prind alta la fel de tanara. In timpul saptamanii sunt numai de-alea cu experienta care nu prea se lasa ele duse de nas.
In rest, de Patrick - primesc destule plangeri, desi eu nu consider ca face nimic grav, insa na… eu sunt eu, adepta altuii stil de educatie. In plus, timpul asta in spital il gasesc mana cereasca pentru parintele din mine. Am reusit sa citesc niste carti de parentig grozave, mi-am schimbat mult parerile, vad clar unde gresesc acuma. De multe ori noi suntem vinovatii number 1. Ca nu e copilul vreun demon pornit cu o agenda secreta la drum sa ne scoata din minti. Si ca relatiile tip sef-subaltern nu au ce cauta in relatia parinte-copil. Asta- in cazul nostru, nu ma pronunt la modul general. Chestia e ca toate problemutele lui par ca au o cauza si aia e la noi in mare parte. Si ce mi se mai pare ca gresesc – atentia exagerata pe care i-o acord. Nu fac nimic cand vine copilul acasa, abdic de la tot, de la persoana mea chiar si ma dedic clipa de clipa lui. E obositor pentru mine, dar am aflat citind cartile astea ca si pentru el, e chiar nociv. Calea de mijloc (ca intotdeauna) e cea ideala. Mama ar trebui sa-si vada si de treburile ei, copilul sa o asiste si sa o imite daca vrea, sa i se permita, sa fie implicat in treburile mamei insa e gresit sa las tot si sa stau numai de fundul lui, cel putin dupa un an, dupa ce incepe sa exploreze singur lumea. Imi dau seama ca i-am facut un mare deserviciu. In fine, o sa remediem noi situatia. Sunt sigura ca obligat fortat, cu bebe doi dupa mine, n-o sa mai am chiar asa mare disponibilitate pentru Patrick si din ce citesc e chiar bine pentru el. In plus, imi dau seama ca multe chestii pe care le face sunt absolut normale insa noi trebuie sa ne schimbam optica, noi am fost crescuti gresit, noi avem o tona de prejudecati si mentalitati invechite. Si ca ar fi si pacat ca el sa se schimbe. In fine, va recomand din tot sufletul Thomas Gordon – Parent Effectiveness Training (PET) si Jean Leadloff – The continuum concept. Pe Gordon il traduc acuma, poate il trimit cui vrea sa-l citeasca, e super usor de citit. Nu stiu, eu una mereu am avut indoieli in privinta calitatii mele de parinte pentru ca modelele din copilarie mi-au cam lipsit. Si cartile simt ca ma ajuta intr-adevar.
Imi pare tare rau ca nu pot vedea poze, sunt sigura ca a fost o petrecere frumoasa, cu copii nostri minunati si mamici superbe. Mi-a placut cum a descris ALINA_ANTO, cate un cuvant despre fiecare, parca i-am vazut pe toti in minte.
SIMONIX- pupici, speram sa se rezolve! Si mie mi-e tare frica de gradinita mare, ca o sa se intample exact la fel. Unde sunt mai multi copii e tare retras si anxios, sta mai mult pe langa noi, deloc nu intra in joaca si-n vorba, dupa vreo ora plange ca vrea acasa, poate sa aiba jucariile pamantului in fata lui. Agresiv nu e, in schimb sufera mult si plange, se retrage, se vede clar ca e un chin pentru el. La gradinita lui, printre prietenii lui e OK insa. Si cand era mai mic mi se parea asa un copil de sociabil!! Nu e chiar asa vad. E tare tare sensibil. Ma iubeste si ma pupaceste continuu cand vine la mine, si cand imi iau glicemia face cica : curje sanje? (tot nu poate zice ge-gi, je, ji, le pronunta ca un moldovean , e tare simpatic) ii zic da, curge sange. La care el : “Of, saracul mami!” si vine si mai imi da un pup. La desene plange de fiecare data cand se intampla ceva rau, si personajelor bune si celor rele, nu suporta sa vada ca sufera cineva.
Si al meu vorbeste franceza, canta in franceza, are un intreg repertoriu. Cand e la mine si intra asistenta, vorbeste tare frumos cu ea, am ramas pur si simplu interzisa. Cu mine refuza sa vorbeasca in franceza. Il intreaba asistenta : Ou est ton petit coeur? Si el arata exact, in partea stanga : Ici! Nici nu-mi venea sa cred, eu nu i-am zis niciodata unde e inima.
DANA – asa e cu Taurasii nostri incapatanati, ei fac ce vor si cand vor. Si eu l-am lasat liber cu toaleta, nu am insistat deloc si s-a educat de unul singur, in ritmul lui. Sunt tare mandra de mine ca am avut puterea sa nu intervin in treaba asta. Ca in rest ma simt mereu datoare sa intervin in orice si sa gandesc in locul lui. Si tare rau mai fac.
DANICRIS si al meu plange tare dupa tati in ultima vreme, e si normal. Mami pleaca, tati pleaca, cu cine mai ramane el? Si de la mine, pleaca linistit, insa in capatul culuarului imi zice mama ca se intoarce si incepe Mami, mami… Intr-o zi a plecat tati la cumparaturi si l-a lasat dormind. Cand s-a trezit si nu l-a gasit a inceput criza, s-a bagat in dulap si plangea acolo, tare mi s-a facut mila de el cand mi-au povestit. S-a mai linistit cand a vorbit cu el la telefon insa a fost intors pe dos toata ziua cica. Pana n-a vorbit cu tati nu l-a putut scoate mama din dulap. Noi nu i-am dat nici un obiect de atasament, un substitut, ursulet sau paturica sau mai stiu eu ce. Noi am fost mereu acolo pentru el, asa ca ii vine tare greu acum.
LAURA – si pe mine ma ajuta cartile mult. Eu oricum am fost mereu impotriva ideii de pedeapsa si nu mi se pare deloc Patrick mai obraznic decat altii, desi pozne face si el la greu, mi se par pozne normale. Eu emotiile si sentimentele nu incerc sa i le innabus. Orice ai face, ele raman acolo si se manifesta intr-un fel sau altul. Cel mai bine e sa si le exprime, oricat de oribile ar parea la prima vedere si eu sa incerc sa-i comunic ca-l inteleg. De multe ori imi zice ca o sa-l bata pe Kevin, mai ales in ultima vreme. Baiatul e destept, am incercat noi sa-i ascundem ca stau in spital din cauza lui Kevin dar s-a prins. Si (inca) nu ma oripilez (adica ma oripilez in gandul meu insa nu-i arat) , nu-l bag in seama, pur si simplu si daca insista ii zic : Si ce crezi ca va face Kevin daca il bati? Si atunci sta putin si se gandeste si zice : Plange. Si dupa cateva minute : Saracul Kevin si vine si ma mangaie pe burtica si ii da un pup. Daca as fi sarit din prima cu morala: Nu trebuie sa-l bati pe fratele tau. Ca e mic si bla, bla, poate n-ar fi ajuns singur la concluzia asta si s-ar fi inchis si mai mult in sine, cu mai multa agresivitate. Asa, i-am permis sa-si exprime sentimentul pe care nu il poate comanda, e acolo pur si simplu, nu-l suporta pe micul uzurpator care e mereu cu mine, pe langa el care trebuie sa se desparta de mine. E normal sa nu-l suporte la inceput. Cum zicea Ana Savin e ca atunci cand sotul ti-ar aduce acasa o alta sotie, pe langa tine si incearca sa te convinga ca trebuie sa o iubesti si s-o indragesti. L-am lasat deci sa se exprime si apoi sa ajunga singur la concluzia ca agresivitatea nu e un comportament de urmat, am avut incredere in natura lui buna si miloasa. Bine , inca nu i-a tras vreo scatoalca, atunci sa ma vad daca imi mai pastrez calmul, ca probabil o sa-mi pierd cumpatul, dar deocamdata zic eu ca am reactionat bine, by the book. Mai vedem in continuare, o sa va povestesc ce si cum la momentul respectiv. Normal, ma informez si am un plan de actiune, insa stiu ca viata bate filmul si in practica altfel sta treaba.
Cu laudele asa am citit si eu. Ideea e ca ceea ce face el bine, trebuie sa i se para ceva normal si natural si nu un lucru exceptional. Ridicand in slavi un comportament bun, invariabil ii transmitem ideea ca de fapt el e rau si in mod exceptional a facut ceva bun. Adica e normal sa te bucuri cand realizeaza ceva insa pupaturi exagerate si mai ales buline albe, dulciuri sau alte premii – sunt la fel de nocive ca pedepsele.
ALYSH – cum ziceau si fetele, nimeni nu te condamna. Si eu mi-am mai pierdut cumpatul, fiecare din noi. Este felul in care am fost educati, e mai puternic decat noi, cel putin la mine. Atata timp cat ne propunem sa ne schimbam si sa ne amelioram zic eu ca suntem pe drumul cel bun. Nu stiu zau cum va fi cu doi, normal ca cel mic o sa aiba mereu nevoie de mine, ca asa a fost si Patrick si asa mi se pare normal, in primul an de viata mai ales, pana la a incepe el sa se tarasca in patru labe trebuie sa fie agatat de mami ca maimuta de copac. Nu stiu cum insa am sa gestionez situatia cu Patrick caruia practic nu i-am lasat deloc independenta si l-am invatat sa stea tot asa si dupa un an, legat de mami permanent, sau mami de el mai bine zis (ca mi-am dat seama ca aveam si eu nevoi de atasament nesatisfacute din copilarie pe care le-am transferat asupra cupilului). De aceea are dificultati in a se juca singur (bine, se mai joaca, dar rar de tot).
Despre carti- asa e, nu trebuie chiar sa aplicam totul ca la un manual de utilizare. De exemplu Gordon are multe idei bune, insa prezinta tot ca pe un training, mi se pare putin exagerat. Daca faci asta, ai sa ai reactia asta, daca ar fi copilul asa previzibil apoi totul ar fi floare la ureche. Sau cu Dolto, nu prea sunt de acord cu tot ce zicea ea absolut (ea e impotriva co-sleepingului de exemplu, eu sunt pro). Cartea lui Jean Leadloff am vrut sa o arunc de zeci de ori. M-a revoltat si m-a depresat. Pare ca tot ce facem e gresit. Dar strang cate o idee de aici, cate una de acolo si ma ajuta. Mai ales pe mine, ca om. Invat sa ma cunosc mai bine si aici zic eu ca sta cheia. Daca m-as impaca cu mine, m-as impaca sigur mai bine si cu piticul. Cu criticele, te inteleg. Suntem leoaice, cu greu le suportam.
FECIAN – intr-adevar instinctul iti zice de multe ori ce sa faci, insa la mine instinctul e tare alterat si ingropat, de vocea intelectului, de toate experientele mele ca si copil, de toate ideile celor din jur la care trebuie neaparat sa ma supun ca asa sunt eu si asa am fost educata, sa ascult pe toata lumea si sa fac cum zice cutarica sau cutarica. Acum chiar vreau sa dorm cu Kevin de exemplu insa o sa mi se urce iar toata lumea in cap, ce greseala fac eu. Asa ca citesc la greu si asta ma ajuta pe mine insami, sa ma inteleg. Si asta ajuta mult si la relatia cu Patrick.
AELITA – eu zic sa-l lasi linistit o perioada cu pampersii, a fost probabil stressat tare in astea trei luni, eu zic ca totusi e o etapa care o sa treaca la un moment dat. Cand mai uita de durerea de la fundulet. Si mai ales daca e iar bolnavior… Imi pare rau de racelile astea repetate, eu cred ca Sofia ii aduce de la gradi, sau se poate sa ii ia si de la doctor, nu ai ce face. Mai toti au trecut prin asta cand au inceput gradi sau cand au inceput fratii / surorile mai mari. Al meu anul trecut, daca iti mai amintesti, o luna jumate – febra si antibiotice, umblat pe la 5 doctori, etc. Dadea din una in alta, pneumonie, otita, alergie la antibiotice. Si apoi iar in iunie rosu in gat, apoi iar in august. In octombrie a mai avut un episod de febra, care – minune mare a trecut in 3 zile fara antibiotice deci. Si ala a fost ultimul desi acum toti la gradi sunt bolnavi, una cu pneumonie, vreo doi cu otite. Slava Domnului anul asta abia, in al doilea an de gradi deci, vad ca s-a mai intremat. Pana nu-si fac ei imunizarea, nu ai liniste.
Va pup cu drag fetele, sa ne reauzim cu bine, peste o saptamana asa, sa aveti un Craciun minunat cu bucurii si liniste! Un pupic special Victoriei, e mereu in gandurile mele, sa vina Mosul cu sacul plin de sanatate pentru ea ca de altfel pentru noi toti si pentru copilasii nostri!
30+ KevinVictoria, fetita frumoasa si curoajoasa, te iubim!
belleane spune:
Foarte emotionant mesajul lui Doloress, iti intoarcem gandurile frumoase si iti uram si tie SARBATORI FERICITE ! tot 2 in 1.
Adriana: Sarbatori Fericite!!!!
Lorich:N-am mai putut ieri sa intru, ti-l dau sa-l folosesti pana la primavara cat vrei, nu am nevoie de el, iti cumperi doar daca crezi ca e eficient.
Alysh spune:
Doloress, scumpa mea, parca am fi surori. Si eu sunt obsedata sa ma dedic lui Vlad, am senzatia ca n-o fac niciodata suficient, ma gandesc inainte de a veni de la gradi cum sa ne umplem seara ce si cate povesti sa-i citesc, ce jocuri sa jucam, sa nu cumva sa se simta neglijat
....el chiar a inceput sa se joace singur, ii place sa vorbeasca singur, cu jucariile, sa-si imagineze scenarii, il mai las si eu acum. Dar obsesia ramane. Bine ca ai scris ca nu-i deloc rau sa-i lasam si singuri. Daca traduci cartea aceea, te implor, da-mi-o si mie.
Ai grija de tine, de voi, ai depasit pragul ala psihologic de care ti-era frica, acum stai linistita. Parca vad ca ajungi pe la 40 de saptamani multi tie si baietilor tai!
AA
inais spune:
Ziua buna!
Am intrat si eu repejor sa va urez 
Sarbatori fericite!! cu sanatate, voie buna si copii ascultatori (cum de altfel sunt ai nostri M&M...), cu masa imbelsugata si Mosh darnic si tot ce va mai doriti fiecare dintre voi, pentru voi si pentru cei dragi!
Va citesc cand apuc, nu am timp de scris...astazi am gasit cateva minute si am preferat sa scriu de acum, pentru ca cine stie cand/daca mai apuc pana de Craciun.
Pupici mamicilor si piticilor si toate gandurile noastre bune pentru fiecare dintre voi!