Procrastinarea
Raspunsuri - Pagina 5
kariguld spune:
aoleu ce subiect!!!!
vreau si eu de-asta, cum se cheama....procrastinare! macar o zi doua pe luna....eu sunt fix pe dos decat voi. multe prietene m-au intrebat, la tine sunt toate in ordine, mancare, prajituri, dar parca niciodata nu esti ocupata! esti mereu in forma, nu arati obosita ....care-i secretul? nu stiu!
sigur e ceva in neregula cu mine!
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!
Androix spune:
Deci nu mai pot, sunt rupta! 
Asa cum ma stiu m-am urnit foarte greu dar nu m-am dat batuta si am descurcat toata casa nu numai canapeaua. Chestia e ca nu ma satisface catusi de putin pentru ca ma cunosc si stiu ca a fost doar asa un hei rup in stilul meu si urmeaza o perioada in care poate o sa fac o lista doua de to do si pe urma iar se asterne dulcele "farniente".
In schimb tot gandindu-ma azi in timp ce trebaluiam la toate celelalte lucruri cu mult mai importante pe care le tot aman unele de ANI! mi-a venit o idee draguta pe care vreau s-o incerc: pe langa listelele zilnice de to do o sa fac o lista cu toate aceste lucruri. Si in fiecare saptamana o sa-mi fixez o zi in care sa nu fac nimic altceva decat una sau doua taskuri de pe lista asta speciala. Cat m-o tine 
Ma duc sa citesc ce ati mai scris ca nu am apucat.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii! 
nelia spune:
Androix, bravo! Bine si asa, stiu de la mine ca nu te tine, dar macar tot scoti cit de cit la lumina ce era lasat in intuneric. Eu, in schimb, am fost la 'rufe' o ora si dupa aceea mi-a tunat asa brusc, ce-ar fi sa ma duc sa iau cadourile copiilor? Si n-am stat mult pe ginduri, am si iesit din casa... am luat trei sferturi din ele, nici nu stiu daca iau sfertul ramas, ca au avut dorinte cam multe. Sint tare satisfacuta, le-am si ambalat frumos in argintiu si albastru cu rosu... Am bifat pe lista, dar pe aia scrisa, colorata, decupata, lipita si trimisa... lui mos Craciun.
Acum ma duc dupa copii, deci ramine pe seara tirziu sa mai fac din ce trebuia facut. Dar miine imi fac lista, si imi fac si una mare de tot, cu lucruri nerezolvate, printre care si sanatatea mea, imi tot fac niste analize de vreo 8 luni de zile, nu am mai ajuns.
Kariguld, pai hai sa facem schimb: noi iti dam de-a noastra si tu ne dai de-a ta. Si asa iesim toate in cistig. Eu sint curioasa cum faci, cum iti planifici si organizezi ziua si, mai ales, cum reusesti sa te tii de ceea ce ai de facut fara sa fii tentata sa faci altele... care nu-s pe lista.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Androix spune:
Gata, am citit.
Ma regasesc atat de bine in tot ce povestiti, parca scrieti despre mine.
Spuneam la inceput ca e de la faptul ca stau acasa. Adevarul este ca statul acasa este doar varful icebergului. E doar ce se vede, asa cum dezordinea din casa si de pe mine e doar ce se vede la suprafata.
Nu stiu de unde mi se trage, dar cum sunt intr-o perioada in care pentru toate nereusitele din viata mea si pentru toate defectele mele o gasesc vinovata pe mama cred ca si asta tot de-acolo e. Asa ca asta cu modelul pentru copii este si "morcovul" meu. Am inceput sa constientizez ca am o problema cand mi-am dat seama ca cert copilul degeaba ore in sir sa-si stranga jucariile in timp ce eu am lucrurile imprastiate in patru zari prin toata casa. Am ajuns aici tot dintr-un subiect de pe forum. Iar acum cu subiectul asta realizez ca la mine toate lucrurile incurcate din motive mai evidente sau mai putin evidente, pe care le stiu sau doar le banui si eu, se vad la suprafata prin dezordinea din casa si prin infatisarea mea imprastiata si explodata.
Am nevoie de putina introspectie si de putina sinceritate ca sa lamuresc o data petnru totdeauna cauza pentru care functionez asa. Dar sa constientizez clar pentru ca asa vag mi-am recunoscut niste frustrari si le-am ignorat, le-am ascuns sub pres in loc sa le rezolv. Sunt regina scuzelor de tot felul, a motivelor care mai de care mai logice si mai datatoare de liniste sufleteasca. O liniste de suprafata care (uite cum ajung si eu la aceeasi concluzie) se cere platita prin procrastinare.
Poate pentru voi e un mare mambo jambo ce spun eu dar pentru mine e revelator 
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
BellaDonna spune:
vin si eu aici
caci sufar si eu de...amanare..asa cum bine zicea Clauditadennis,
de fapt e S.A.D.V.A sau pe scurt atentie deficitara,
pe aici la mine e ADD sau ADHD, deci sa stiti nu e depresie,
eu m-am luminat urmarind un documentar la TV, despre atentie deficitara ..parca era despre mine
ajuta foarte mult o dieta sanatoasa si sport, plus invatat cum sa fi organizat, si prea multe listute nu ajuta, una si buna ,
problema mea e ca ma neglijez pe mine mai mult, dar cand e vorba de copil ma mobilizez foarte bine, dau randament
acum intru in criza sau adunat f multe , vine si craciunul iar eu sant in urma cu toate , cred ca trec pe medicamente pe "foculin" sau retalin ma ajuta mult, eu chiar vad efectul
arcadia spune:
Eu am o problema cu intarziatul. Intarzii cu proiectele cu dead-line, intarzii cand il duc pe fi-miu la gradi, intarzii la intalniri, etc.. adica aman sa incep la timp, aman sa plec la timp de acasa.. nu fac asta cu intentia de a intarzia, pur si simplu imi zic ca am suficient timp, insa mai niciodata nu reusesc sa termin/ajung la timp. Ceva cam ca un act ratat..
Cred ca, la mine, chestia asta asta are legatura cu o nemultumire profunda din viata mea, care dureaza de foarte mult timp (ceva de genul, daca acest minim necesar nu exista, atunci ce rost are sa fac orice altceva?).. poate fi un soi de depresie cronica.. Sau mai poate insemna ca nu suport regulile, constrangerile, rutina..ceea ce este adevarat.
Acum am reusit sa rezolv nemultumirea de care ziceam, iar schimbarea practica iminenta ar trebui teoretic sa ma faca sa ma schimb. Sunt tare curioasa daca va fi asa.
Daniela, incearca sa identifici ceea ce iti provoaca puiul de depresie, poate iti va fi mai usor sa lupti cu el 
edit, ca nu am apucat sa citesc toate paginile, nu stiu daca micul meu sfat nu a devenit caduc intre timp 
edit2: mda, a cam devenit caduc nu stiu ce sa mai spun..decat ca ai un stil foarte fain de a scrie 
Nelia, si la mine procrastinarea este un raspuns la stres, o reactie la presiuni, la "trebuie".. 
Mami de Calin Gabriel si 
Ioana Carolina
Hainute de vanzare
Hakuna matata!
arcadia spune:
Androix, si eu sunt tare dezordonata...dar cum ziceam, acum astept sa vad schimbarea si sa devin ordonata. chiar cred ca asa va fi, mi-am spus ca atunci cand voi scapa din situatia aceea infama ma voi schimba.
ps: si eu tot pe ai mei dau vina si am motive obiective. nu spun ca ei sunt responsabili pentru tot ce sunt eu acum (fiindca am si parti pozitive ), dar pentru o parte din aspectele negative ale personalitatii mele, da. m-am gandit ca si eu gasesc scuze foarte bine intemeiate, care tot asa ma absolva de orice vina, dar am auzit de curand la categoria rezolutii pentru noul an o chestie in care se zicea ca sa acceptam ca e si vina noastra, in loc sa tot dam vina pe altii, si sa incercam sa schimbam noi ceva.. cam asa ceva era. la mine singura solutie a fost sa ma indepartez de sursa raului...
Claudia, foarte haios si sugestiv mailul
Nelia, si pe mine ma apuca boema cand am ceva ce trebuie neaparat facut (in special ceva pentru munca, care pe de alta parte imi place, dar sa o pot face cand vreau eu, ceea ce nu prea merge), atunci ma loveste cheful sa citesc ceva fain, sa vad un film frumos..numai sa fac ce trebuie nu. Dupa ce am gatat, cu multe eforturi de vointa, treaba ce trebuia facuta (desigur cu intarziere), s-a dus si cheful de citit/film, etc..
Daniela, si eu am avut teama ca sunt un exemplu gresit pentru copiii mei. Si chiar am fost, din unele puncte de vedere, insa fara sa fi vrut asta si am facut totul ca sa schimb acest lucru. Adevarul e ca ei au fost motivatia mea, curajul, maturizarea mea de la ei vin, dar cred ca la multe mame se intampla asta
Am gasit, ai putea sa le faci pe rand! sa scrii o carte, sa pictezi unul/mai multe tablouri, sa redecorezi casa...nu stiu daca ar merge, e o idee
Tala offtopic, pot sa te contactez pentru un taliometru si numele copiilor? sper din tot sufletul ca mai faci, mi-e atat de drag unicornul 
Mami de Calin Gabriel si Ioana Carolina
Hainute de vanzare
Hakuna matata!
ariel_7000 spune:
ohhh, vreau si eu putina pro "chestie" d-asta!!! eu sunt undeva la polul opus, sunt o persoana obsedata sa termine la termen (daca se poate chiar si mai devreme), care nu mananca, nu se culca, nu se ridica de pe scaun pana nu a terminat treaba. uneori imi zic ca nu pica cerul daca nu termin eu ce am de facut, ma "lalai" 2-3 minute si apoi ma apuca iar frenezia. si da, am un ritm de viata alert, zbuciumat, par mai mereu pe fuga, grabita, zbuciumata, mananc cand apuc, pe unde apuc, dorm cateva ore pe noapte si...vreau si eu procrastinare, lene sau "dolce far niente". cel mai rau "sufar" in vacante, cand nu am eu nimic de rezolvat..., parca nu am stare.
toti cunoscutii imi zic ca ok, ok...merge sa traiesc in ritmul asta un timp, cateva saptamani, luni, insa deja la mine dureaza si mai rau e ca imi place! eu pur si simplu, sufar daca ma lalai sau daca nu fac nimic...sunt in starea asta de cand am inceput sa lucrez acasa, pentru mine, am senzatia ca daca trag si mai tare si mai tare, voi reusi in ceea ce mi-am propus. cand mergeam la serviciu nu eram asa. nu aveam tragere de inima, intarziam uneori, nu ma interesa ce faceam, faceam in sila, doar ca trebuia. insa, dupa ce l-am nascut pe teo, m-a "lovit" ideea de a renunta la ceea ce nu ma atrage si nu ma reprezinta si de a ma apuca de ceva care sa-mi faca cu placere, chiar daca ritmul este ametitor, insa asa ma simt bine si vie!
parerea mea e ca daca faci ceea ce iubesti, daca pui pasiune si drag, atunci...merge de la sine. daca faci ceva ca "trebuie", fara pic de drag, atunci...ntz.
interesant e ca mi-am ales un om total opus firii mele...calm, linistit, de multe ori procrastinar si uneori ne cam impungem din cauza diferentelor de ritm. uneori imi imaginez cum ar fi sa lucram impreuna si de fiecare data renunt la idee.
no, acum ca mi-am terminat treaba pe ziua de azi, ma duc sa dorm si sa visez la dulcea lene :)
ps: daniela, sfatul meu e sa faci ceea ce visezi, acele mici "prostii". atunci vei fi foarte mandra de "puiul" tau si te vei simti motivata si vei capata iar dorinta de a pulsa. in fond ce ai de pierdut daca incerci? putin timp, pe care oricum il pierzi, incercand sa te regasesti. multa bafta!
" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"
nelia spune:
Eu in viata mea nu am terminat ceva mai devreme! Termin ori la timp, ori un pic in intirziere... sau renunt de tot (rar, dar s-a mai intimplat si asta). Acum doua saptamini, la o lucrare de echipa de la facultate, am terminat cu trei zile (!!!) mai devreme decit data limita si parca nu era lucrarea mea. Nu va spun cit am pigulit partea mea si cit am rascitit-o, ca sigur e ceva in neregula daca eu am putut sa termin asa de repede. Pina la urma m-am suparat pe mine si am trimis la profesor prima varianta, aia pe care o terminasem cu trei zile inainte de termen. Si surpriza a fost mare sa constat ca a fost bine si asa... nu stiu, mie mi se parea ca lucrurile bune din mina mea ies doar atunci cind le fac in ultima noapte... atunci dau maximul din mine. Dar uite ca nu e asa... se poate si altfel.
Cele care sinteti la polul opus, de ce credeti voi ca sinteti asa? Ma gindesc ca poate daca aflam ce va face pe voi sa fiti asa, poate aflam ce ne face pe noi sa nu fim...
Munca este si la un pol si la altul... Eu cind fac totul bine, dupa lista, muncesc mai putin decit atunci cind amin si fac totul cind nu se mai poate. Sint mai calma, mai relaxata, cu moralul mai bun (da' asta nu-s io! io-s aia agitata, care are tot timpul ceva de terminat pe ultima suta de metri).
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
daniela_b spune:
Allinta, certitudinea asta ca trebuie sa fac pentru ca nimeni nu face in locul meu imi lipseste mie.
De aia am scris la punctul 1. pe lista : fa totul singura! Apropo, nu va luati dupa lista mea fiindca e personalizata.
Dupa ce ajungeam sa fiu depasita de situatie dadeam un telefon si ceream ajutor de la o doamna care ma ajuta sa fac ordine, asa intretineam iluzia ca am rezolvat problema. Numai ca asta, asa cum a spus si Androix e virful aisbergului.
Deus esti o norocoasa, la mine fiecare nou proiect intretine mamaliga de boala. Practic procrastinez facind proiecte peste proiecte, muncesc din greu la ele ( mental) si apoi sint obosita
.
Sinziana27, eu ca sa scap de treaba stau. Sau cel mai frecvent incep cu cele mai placute treburi si apoi fac totul rapid
pe ultima suta de metri. Exact ca Nelia, simt ca dau tot ce e mai bun din mine daca lucrez sub tensiune.
Dar ma refer doar la treburile urgente ca celelalte, fie ele si importante(dar nu urgente), mai pot suferi aminare.
Viviana, asteptam sa te ridici, ai toate datele unui invingator!
Ai spus ceva foarte interesant si care in clipa de fata e miezul miezului lucrurilor pentru mine.
"Am inceput sa ma pun in valoare, a inceput sa-mi placa sa muncesc si sa castig bani."
Eh, aici e buba mea : cu toate ca a inceput sa-mi placa sa muncesc inca nu am reusit sa ma pun in valoare si nici nu
am cistigat bani pe aceasta valoare.
Am cistigat (niste) bani mergind la ( o oarecare ) munca.
E cu totul altceva.
Nu stiu sa ma vind ( poate nu intimplator am ajuns sa-l citesc pe L. Curca si sa ma instruiesc in tainele "vinzarilor").
Eu ma pricep doar sa ma dau gratis. Nu stiu sa ma vind ( mai scriu o data ca sa-mi intre bine in cap!), nu stiu sa exploatez ceea ce am
si imi bat joc de niste capacitati sau cum sa le zic ( abilitati) pe care eu le am in mod natural.
Aici fac o paranteza: dupa ani si ani de autoanaliza am descoperit ca nu sint ceea ce imi doresc in realitate pentru ca nu imi
plac si nu respect banii.
Am o relatie extrem de proasta cu banii si o atitudine gresita fata de ei.
Tot mergind in sus, pe firul apei, mi-am reamintit ca mereu mi-a fost rusine sa iau sau sa ofer bani. Chiar si cind era vorba de salariul meu sau al altora ( atunci cind am actionat din pozitia de angajator).
Si de aici o serie de alte probleme: nu stiu sa negociez, nu stiu sa stabilesc un pret, nu stiu sa cer sa mi se recalculeze un pret daca sint nedreptatita etc.
Apoi alti ani mi-au trebuit ca sa am revelatia: nu respect si nu iubesc banii fiindca ei reprezinta ceva neplacut pentru mine:
plata pentru iertare.
Tatal meu imi dadea (ne dadea mie si surorii mele) multi bani ( si oricum banii erau la "discretie" ca sa spun asa la noi in casa)de fiecare data cind realiza ca ne batuse sau ne abuzase emotional, de obicei a doua zi dupa ce se trezea din betie si
intelegea ce a facut.
Asta e radacina, de aici pleaca totul oricit de prea simplu sau tras de par ar parea. De aceea am dispretuit mereu banii si m-am dispretuit si pe mine ca i-am acceptat.
Facind asta am permis ca tatal meu sa poata trai linistit ca a fost iertat si am permis ca toata vina lui sa se transfere catre mine.
Odata inteles acest aspect, m-am eliberat si am fost gata sa ies din pielea acelui personaj care am fost si sa-mi rescriu scenariul pentru ceea ce abia de acum urmeaza sa fie rolul vietii mele.
Lorelai, da ai mare dreptate cind zici ca "lucrurile
sunt mult mai complexe decat par la prima vedere si trebuie ca fiecare sa analizeze de fapt si de drept de ce "trage de timp"/amana sa-si finalizeze treaba... "
Eu am facut-o, am analizat si am aflat raspunsul ( sau macar o mare parte din el), mai ramine doar sa muncesc sa ma schimb fundamental.
LadyJ, da, mi-e frica de schimbarea realitatii asa cum e ea cu o alta de la care nu stiu ce sa astept. Cu tot regretul trebuie sa recunosc ca nu am fost pregatita pentru viata de catre parintii mei ci am fost indrumata permanent spre inactivitate, captivitate. Din dragoste prost inteleasa m-au protejat aproape strivindu-ma.
Frica asta cu care traiesc de multi ani tocmai s-a transformat in groaza : "daca eu nu stiu cum se traieste cum o sa fiu capabila sa-l invat pe fiul meu?"
Astazi am o relatie buna cu parintii mei, a fost alegerea mea sa ii iert. De data asta nu am mai fost platita. Nu, nu am sters nimic cu buretele ci pur si simplu am cautat sa pun adevarul la lumina sub o forma sau alta in ceea ce-i priveste.
Am vazut ca adevarul e acceptat putin cite putin si pentru mine conteaza foarte mult chiar daca mai e mult de munca pina la final. Insa per ansamblu, da, sintem intr-o relatie echilibrata, normala.
Claudia, iti multumesc pentru aprecieri. Cit despre lista din mailul de la tine...oh, mi-s foarte cunoscute situatiile de pe acolo. Totusi nu ma regasesc in toate.
Aparent sint mult mai bine decit acolo si mult mai ordonata!
Nelia, am exagerat cu legea lui Arhimede, eu si fizica ne ignoram reciproc spre rusinea mea( am facut un liceu de matematica fizica ) dar nu ar fi grozav daca s-ar rezolva procrastinarea
la fel cu oricare problema din culegerea de fizica?
Olympia, cit mi-as dori sa ma enervez, sa fiu genul care se enerveaza ca sa demonstreze. Culmea e ca ca am avut succese si in realitate ( chiar unele cu care i-am lasat cu gura cascata pe niste oameni) insa mi s-a parut ca a fost atit de simplu, atit de banal incit imi venea sa ma ascund intr-o gaura sa nu ma aud atitea laude. Alt defect de-am meu: reactionez gresit atit la critici cit si la laude.
Kariguld, dimpotriva, totul e in regula cu tine, se vede treaba ca nimic nu te impiedica sa functionezi bine! Felicitari si da-ne reteta!
Androix, foarte interesant si deloc mambo-jambo! Introspectie si sinceritate, da! Tot pe calea asta am mers si eu.
BellaDonna, eu nu prea am atentie deficitara, dimpotriva sint foarte atenta la ce in jurul meu si observ in cel mai mic detaliu absolut tot ce ma inconjoara.
De altfel chiar am ca tip preferat de invatare ( si interactionare) cel vizual. Si chiar mi-ar placea sa discutam despre felul in care ajung cel mai usor stimulii la voi.
Asa ca o parte din timp o pierd tocmai fiindca sint prea atenta la cite-o chestie, timp indelungat, din pura placere a observatorului.
Cit despre medicamente..."foculin" e un medicament pe bune sau e un termen inventat ( de la "focus-focalizare")? Ah, mie mi-ar fi frica de-o dependenta dar sportul si dieta sanatoasa ma atrag foarte mult.
Arcadia, da, si eu am inceput sa fac adevaratele progrese abia atunci cind am incpeut sa nu mai dau vina intotdeauna pe altii dar nici sa mai port vina altora eu.
Am avut cum am zis niste revelatii, deindata ce am inceput sa fiu total sincera cu mine si din dorinta reala de a ma schimba rapid de dragul fiintei careia i-am dat nastere.
Mi-a placut sa-mi repet permanent ceva citit undeva, intr-un articol motivational: " fiecare este arhitectul propriei sale vieti".
Si eu cum sint lesinata dupa arhitectura, m-am sensibilizat pe loc si vreo doua zile am repetat incontinuu : arhitect, eu sint arhitectul aici, gata ma fac arhitectul prorpiei mele vieti, arhitect, arhitect!.
Ariel, m-am tot gindit...ar fi grozav sa fac toate acele mici prostii dar mi-e teama ca fizic n-as avea putere si timp. Am hotarit sa aleg una sigura, cea mai importanta ( dar inca sint
in curs de...nu e luata hotarirea finala).
Si am sa aplic alta zicala preferata de-a mea: daca incerci n-ai decit o sansa dar daca nu incerci n-ai nici-o sansa.
Postarea ta mi-a reamintit ca m-am gindit de multe ori ca daca partenerul meu de viata ar fi fost asa, ca tine, sa-mi serveasca drept exemplu de mobilizare, as fi fost salvata! Sotul meu e un tip foarte muncitor dar are un stil de a munci si cam in zadar ( cu rezultate spectaculoase dar cam fara satisfactii nu stiu cum sa va
explic) iar in ceea ce ma priveste ma cam critica permanent ceea ce ma deranjeaza chiar daca inteleg ca asa e el, prea exigent.
Ca o preconcluzie asa, in ce ma priveste, eu sint decisa sa termin cu balaurul asta cu 7 capete. De azi aplic to-do-list. Va spun mai tirziu ce-a iesit si va invit sa faceti la fel!
p.s. scuzati greselile de scris si exprimare ( n-am timp sa corectez, am treaba) si sper ca nu am "sarit" pe nimeni si am raspuns tuturor( daca nu trageti-ma de atentie...si tocmai spuneam ca nu am deficit de atentie! )
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii