Procrastinarea

viviana spune:

Am fost procrastinare (si mi-a placut!) toata adolescenta, si mare parte din tinerete, pana pe la 27 ani.
Leneveam si citeam, leneveam si visam. Invatam din doi in doi, m-am tarat alene prin liceu si facultate. Le-am facut pe vremea lui Ceausescu si aveam un leit-motiv: "indiferent ce fac tot acolo ajung, asa ca mai bine nu fac nimic"
Era atat de bine...

La un moment dat a fost un declic.
Tata i-a spus viitorului ginere "Mai, ti-o dau, da esti sigur ca stii ce iei? Ca n-as vrea sa mi-o aduci inapoi. Am tinut-o 27 ani, acum e randul tau"
Viitorul Celcesforaie mi-a spus: "Oh, mi-e teama sa facem copii, daca uiti de ei? Ii pierzi si mai stiu eu ce?"

De atunci m-am schimbat foarte mult. Am inceput sa ma pun in valoare, a inceput sa-mi placa sa muncesc si sa castig bani.
A inceput sa-mi placa sa-mi coordonez viata. Pentru ca cel mai tare ma enerva sa-mi coordoneze viata Celcesforaie.
Apoi a aparut copchilu care m-a schimbat total.

Nu mi-am facut niciodata liste. Am mers mereu pe principiul vazand si facand. Si pe principiul ca am capacitatea de a-mi indeplini sarcinile fara sa imi aduca ceva sau cineva aminte de ele (sic!)
Am mutat muntii din loc, am reusit sa realizez atat de multe ca ma mir si eu singura de mine.

Dar... de vreo luna m-am lasat prada procrastinarii.
Exact cum spunea Inaioana - trec printr-o depresie usoara si am o totala lipsa de entuziasm.
Azi sunt atat de nesimtita si lenoasa incat am rugat-o pe mama sa vina la mine sa-mi aduca niste bani (mi-e lene sa ma duc la banca) sa-mi deschida cutia postala (nu am umblat la ea de vreo luna) sa-mi scoata facturile si sa le plateasca.

Dar, ma voi ridica curand si voi redeveni ceea ce sunt de obicei,
Asa sa stiti!


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Tala spune:

Viviana esti totala

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

lorelaim spune:

http://en.wikipedia.org/wiki/Procrastination

NU - NU este lene... este faptul ca nu reusim intotdeauna sa ne regasim pe noi insine asa cum ne-am dori...

Cred ca poate, uneori, este si trecerea printr-o mica criza de low self-esteem... ne e teama de esec mai mult chiar decat de incercarea insasi...

Indiscutabil poate fii si semn de depresie, poate fii si incapacitatea de-a ne concentra/focusa datorata multitudinilor de probl/griji care ne framanta...

Pe mine numai faptul ca dupa ce termin ceea ce-i MUSAI, am timpul MEU si NUMAI al MEU - ma face sa ma "motorizez" si sa termin cat pot eu de repede tot ceea ce TREBUIE sa fac. (Nu ca mi-ar place sa dau cu aspi sau sa spal rufe... dar daca AZI e zii de laundry atunci asa e "batuta in cuie" si treaba se face dupa cum a fost planuita...) Recunosc ca sunt super-incantata cand ceva neprevazut ma "opreste" din "elanul meu muncitoresc" (este stricata masina de spalat - Yupiiiiiiiiiiiii! - ce bine ca am "scapat"! dar este o bucurie absolut imatura/infantila... ca din pacate nu pot sa fac "bidi-badi-boo" cu bagheta fermecata si hainele murdare sa fie transformate in haine proaspat splate, uscate si frumos aranjate in dulap...)

Stiti voi cum se zice "de ceea ce ti-e frica tot NU scapi!". Asa ca mai bine "iau taurul de coarne" si rezo probl - indif cat de mica sau mare este.

Imi place ENORM zicala "Lasa pe maine ce poti face astazi... ca poate vine altcineva si face... sau poate nu mai e nevoie sa fie facut...". As trai PERMANENT dupa aceasta "filozofie"... daca ar fii posibil...

Simi & Nelia - in Ro habar NU aveam ce este "To Do List". Am invatat in Ca de la prima mea sefa. Cand am vazut-o la inceputul zilei ca-si deschide caietul A4 si pune data si noteaza pe puncte ceea ce are de facut URGENT si MUSAI am intrebat-o ce face... si mi-a explicat... La inceput m-a amuzat si m-am gandit "da' nu tine minte ce tre' sa faca?"... dar cand am vazut cate aveam realmente de facut zilnic (telef, e-mailuri, interviuri, etc) am inceput sa-i urmez exemplul si... bine am facut!

Cred ca lucrurile sunt mult mai complexe decat par la prima vedere si trebuie fiecare sa analizeze de fapt si de drept de ce "trage de timp"/amana sa-si finalizeze treaba...

Multa bafta tuturor

daniela_b spune:

Lorelaim, ah cit mi-ar placea sa fiu nevoita sa ma tin de lista fiindca altfel niimeni nu le-ar face in locul meu...
Aici e o alta capcana: exista cineva care sa faca multe lucruri in locul meu si restul pot fi lasate pe mai tirziu...
Trebuie sa lucrez la asta. De fapt ar putea fi punctul 1. de pe lista mea : 1. Fa tu singura toate lucrurile.


Probabil de aceea nu prea vine multa satisfactie din munca de zi cu zi.
Oricum, la toate joburile pe care le-am avut am fost foarte eficineta si organizata si nu, la mine pe birou nu era niciodata dezordine
Am fost un angajat din acela model care facea ore suplimentare din constiinciozitate si nu tragea mita de coada.
De ce? Are legatura cu stima de sine. Ceea ce faceam acolo imi aducea respect. Oamenii aceia ma judecau dupa rezultate si
nu isi facusera o preocupare din a-mi scadea stima de sine criticindu-ma permanent sau abuzindu-ma verbal si emotional.


Androix, canapeaua ta va rasufla linstita si libera, diseara! Dar ghici cine o sa fie si mai usurata?
Drept sa-ti spun ma tot gindesc ca inceperea unui proiect de ordonare a casei ar putea fi un bun inceput pentru reorganizarea interiorului meu. O vreme am incercat invers. Imi spuneam: deindeindata ce o sa ma simt mai bine ( adica mai stimulata, activa, echilibrata) o sa ma apuc de reamenajare,o sa fac ordine, o sa arunc tot ce nu imi trebuie cu adevarat ( bluza mov? o tin de 15 - cincisprezece- ani! in dulap, asteptind momentul in care sa o asortez unui apus de soare romantic dar gata cu ea, o arunc de nu se vede, n-are decit apusul sa ma apuce in chiloti tetra si sosete flausate, atunci sa vezi romantism!),o sa reamenajez tot apartamentul dupa necesitati si utilitati, nu-mi pasa de "coltisorul" cu gantere si bicicleta in care speram sa-mi tonifiez muschii ( o da, sa mearga cu bluza mov...).
Si cind totul va fi limpede si curat, voi avea sansa la o noua viata. Mi se pare corect ca daca pina acum nu a mers bine asa, trebuie schimbat, nu?

Sabina, pentru tine am un exercitiu special ( am uitat sa va spun ca sint foarte buna la sfaturi pentru altii si nu glumesc deloc, am chiar niste idei foarte bune despre cum pot fi altii schimbati!).
Iti vine sa crezi sau nu, am un link salvat special pentru tine in timpul unei incursiuni pe marea de net.
Am vazut un clip si am realizat pe loc: e ceea ce-i trebuie Sabinei care vrea o tonifiere maxima cu minim efort ( iti reamintesti subiectul?)
http://www.diet.com/videos/play/how-to-slim-and-tone-those-thighs
O rutina zilnica, scurta si pe doar citeva grupe de muschi.
Bineinteles, dupa ce vei fi pregatita din toate punctele de vedere.

Si mai am un exercitiu grozav: da-i trasaturi de fiinta vinei tale de a nu face lucrurile asa cum "trebuie", de a nu-ti face datoria destul.
Imagineaz-o. Cum ar fi ea?
Vina
E o doamna severa cu coc ascutit, o caracatita albastra cu ochi bulbucati sau o papagal enervant pe umar?
Studiaza cam ce-ar fi ea pentru tine si daca ai timp, vorbeste cu fiica ta despre acest "personaj" ( bineinteles in termenii specifici virstei sale)rugind-o sa il deseneze. Pastreaza desenul si priveste-l adesea. Incearca sa-l tratezi dupa cum merita: il vei dispretui sau te vei imprietenicu el/ ea( vina)?!

Tisina si trisha, ma bucur ca v-am atras interesul cu subiectul asta care incearca sa fie foarte util intr-un mod placut, de taifas.

LadyJ, problema mea e ca imi place sa fac prea multe chestii, am morcovi de sa fac provizii si-mi ramin si de-o dulceata, de-o prajitura, de-un suc proaspat si sa-i dau vecinei.
Am prea multe lucruri care ma stimuleaza. Nu-s capabila sa aleg unul singur, am obsesia ca daca as alege as avea de pierdut o lume.
Exemplu: imi place sa pictez, daca m-as dedica pictatului oricita satisfactie as primi tot as avea senzatia ca am pierdut o alta lume paralela, aceea a scrisului ( Doamne, cine n-a avut senzatia
ca e un mic scriitor in fasa si ca va veni momentul in care va scrie ceva genial!).
Si as putea continua tot asa.
In perioadele mele de amageala imi tot spuneam ca as putea sa le combin, exemplu iar: as scrie o carte cu ilustratii pictate de mine.
Dar, apoi iar cascam de plictiseala si-mi spuneam: ok, si cu creatia si designul, primele mele iubiri ce fac?
Si tot asa... cum bine se semna She, un user pe care nu l-am mai citit de multa vreme, sper ca nu m-a lasat memoria, ea avea semnatura asta...
Din motive pe care nu le inteleg in mintea mea se aduna uluitoare cantitati de informatii care par a nu avea niciun rost si
eu nu sint capabila sa arunc nimic, parca as renunta la mine cind e vorba sa arunc o idee.
Remiclea, sper sa gasesti raspunsul la problema ta in paginile astea, eu una asa planuiesc.
Tala, da, si eu imi propun prea multe, exagerat de multe. Dar cum de-mi dau seama dar nu pot schimba asta? Pe cuvint ca as prefera sa fie lene.
parca mi se pare ca as rezolva mai usor. Sa-mi zica cineva: fetito, e lene toata ziua! Pune osul la treaba si mai scurteaz-o cu caii verzi pe pereti!
Si m-as scutura si as zice: caii verzi aliniati la stinga, pe loc repaus si tu calule alb si jigarit dar care maninci jaratic, un pas inainte si treci la galop!

Din nou, pauza si revin.








Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

daniela_b spune:

Katya, ai atins o zona importanta: ceea ce putem tolera si ceea ce nu putem tolera in viata noastra.
Eu tolerez praful pe mobila ( sau nu stiu cum sa zic...nu e prea mult praf pe mobila de fapt. Acum ca tocmai m-am uitat
vad ca e destula activitate pe mobila, nu prea e praf dar as putea indura praful, praful e ok, cumva - cumva fiindca pare ca eu sint pregatita sa indur praful dar oare copilul meu e?-
sint pur si simplu innebunita de limita asta intre ce e ok/ce nu e ok.).
Ca sa reiau, tocmai mi-am dat seama ca e prea multa mobila in casa mea. Numarul 2. pe lista :
2. Scoate toata mobila de care nu ai nevoie cu adevarat. Nu e decit un dezp[ozit pentru praf. amenajeaza in loc de asta un spatiu pentru desenat al copilului.
Si nu va luati dupa mine, fiecare om are in casa lui diverse, utile sau nu.
Ina.click, ma crezi ca de haidem sa haidem fug, de fapt? Nu mai vreau sa haidem nimic, nu mai vreau cu valul. Mi-a ajuns, vreau sa nu haidem decit daca e de hai si sa nu hai decit daca e sa haidem, cu adevarat.
Vreau sa cioplesc bucati din mine, sa ramina numa' ce e de ramas. Hai cu 'pasarea maiastra', hai cu "coloana infinitului" si hai cu "poarta sarutului", simplitatea e in toate, simplificarea simplificarii ( sa ma vezi acuma ce mi-o iau cu asta!).


Olympia, m-am gindit. nu, nu-mi lipseste partenerul. N-as face decit sa procrastinez si mai cu foc. stii tu o situatie mai misto de lenevit decit impreuna cu cineva?
Eu sint intr-o situatie speciala acum, va zic. Sint in situatia celui care s-a saturat ( nu mai intra pe git, pe cap, pe niciunde) sa se amageasca:
-sint deosebita pentru ca pot controla toate situatiile,
stiu tot ce e cu mine si daca as vrea sa fac, as face dar nu vreau !-- ca sa ramin asa, deosebita.
-cine le mai stie, ca mine, pe toate?
-cine le mai face, ca mine, pe toate?
Pur si simplu vreau sa pasesc peste covorul asta de cauciuc pus sa nu alunec si sa-mi eliberez supapele: esteeee! tocmai am alunecat pe podea si tocmai am facut cinci cucuie, pirtieeeeee!

Simi, nu stiu daca intelegi dar esti om de baza aici, la subiect. Ai invins procrastinarea chit ca ea n-a disparut si te-ai ridicat in fata adunarii sa ne spui ca la tine e stop procrastinare!
Ai o mare responsabilitate, ne trebuie reteta, scrie-ne reteta, urgent!
NU, glumesc Simi, mi-a facut atita placere sa citesc ce-ai scris!
Esti ca o speranta deci, To-do-List functioneaza... asa carevasazica

Anaemi, nu, nu se pune ...deci dupa Filip si Anastasia mai vine si ( ...si nu ne spui secretul nu?) ...Nastere usoara si sa va fie viata, viata!

Giani, ai surprins perfect esenta procrastinarii. Eu am o mare victorie: am ajuns la punctul 2..... 2. Scoate tot (ceva mobila la mine) ce nu ai nevoie cu adevarat in viata ta. E un depozit pentru praf ( amintiri, microbi, vechituri)
Amenajati in locul acestora un spatiu de joaca pentru cel mic, un loc de mizgilit, pictat cu degetele, un suport pentru proiectele lui.

Dorothee, niste ghetute lustruite e tot ce avem nevoie! sau niste pantofiori rosii stralucitori, nu?
iti doresc sa planuiesti repede o excursie si o calatorie spre Oz.

Nelia, am pus titlul astfel tocmai fiindca m-am gindit ca voi atrage o anumita categorie de oameni, cei care stiu si cei care ar vrea sa stie, cei curiosi, cei curajosi.
Am scris si anterior: am gasit recent termenul asta si zau am crezut ca e atragator pentru mine fiindca acopera lenea ca notiune si e mai grozav sa spui, "oh, da, procrastinez dar nu e decit o etapa a evolutiei mele".
Mai pune si un aer boem linga replica si chiar ca incepe sa se lege ceva.
Cred ca fiecare are o doza de procrastinare, mai mult suspectez ca e o chestie care are legatura cu evolutia omului de la locuitor de pestera la locuitor de metropola dar
va rog, nu va ginditi ca exagerez ( o sa ma inhib) e pur si simplu o teorie a mea cum ca de cind omul a devenit mai ocupat a intervenit necesitatea dezocuparii, un soi de sistem de
depresurizare a presiunii presate asupra lui.
Un fel de forta arhimedica: un corp scufundat într-un fluid este împins de catre fluid, de jos în sus, cu o forta egala cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de catre corp.

daca procrastinarea e energia negativa eliberata in timpul dezlantuirii fortelor arhimedice...?

Doamne, stiam ca daca o iau iar pe aratura, se strica totul...

E nevoie iar, de pauza.

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Deus spune:

daniela_b - de ceva vreme ma macin, ma intorc pe toate fetele si...
ai descris asa de bine prin ceea ce trec , parca pentru mine ai scris!

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

ladyJ spune:

´´Da, sint dintre cei care lucreaza in salturi si am tot timpul prea multe idei. Nu-mi dau seama cit de bune sau folositoare sint ele pentru ca am fost "educata" in lesa.
Si tot oprita fiind sa ma gindesc la 'prostii", "prostiile" au inceput sa se inmulteasca doar in capul meu construindu-si o lume a lor in care totul e genial si nu are neaparata nevoie sa se transpuna in practica.´´



Daniela, te cunosti atat de bine, cred ca ai stat mult timp si te-ai analizat, daca ai reusit sa scrii ce scrii mai sus.
Tu nu procrastinezi pentru ca n-ai chef, motivatie sau interes, asa cum de obicei se intampla. Tu reactionezi asa pentru ca esti mult prea obisnuita cu aceasta viata imaginara, unde ideile tale sunt fantastice, totul are un curs lin, unde poti face milioane de lucruri o data.Chit ca nu te pricepi cu adevarat la ele! in imaginatie putem face orice.
Tinutul ´´in lesa´´ nu te-a putut opri din a gandi, a-ti imagina. Si astfel realitatea a devenit neinteresanta, imaginatia e mult mai bogata si mai faina.Ti-e frica si de succes si de esec pentru simplul fapt ca-s reale.Realitatea te-ar scoate de la caldurica, in sensul ca te vei simtit expusa daca iti pui ideile in practica.Si tu nu ´´ai voie´´ sa te expui, astea sunt ´´prostii´´. Asa ai invatat tu, tu esti in aceste momentele tot Daniela aia mica care n-avea voie sa se ocupe de ´´prostiile´´ astea.

Tu ce relatie mai ai cu parintii tai?

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

clauditzadennis spune:

Sunt cumva off-topic, dar, zic eu, tot pe-acolo...

Intr-o zi cu soare (imi amintesc de parca a fost ieri) am primit un mail, in care m-am regasit. Stiti voi, din cele care circula pe net si-ti umplu spam-ul de nu se vede. Dar asta a fost mai demultisor poveste, am zambit, l-am trimis mai departe si l-am uitat...credeam eu.

Pana azi, cand am gasit subiectul tau (Felicitari pentru stil, Daniela, cand te "vindeci" ai putea sa te apuci lejer de scris!) si...m-am regasit din nou in postarile voastre.

Am sa va redau mailul primit, cu "cosmetizarile" de rigoare:

"Sunt alaturi de toti cei care au trecut de …ani, iar cei care înca n-au trecut sa nu râda si sa aiba speranta ca într-o buna zi vor ajunge acolo!

Cei care au trecut deja de ………sau au aceleasi simptome sunt anuntati ca s-a descoperit diagnosticul acestei boli: S.A.D.V.A (Sindromul Atentiei Deficitare la Vârsta (nu neaparat!) Avansata)

Pentru a întelege mai bine:

1. Am hotarât ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment în care tocmai am vazut corespondenta pe masa.

2. Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai întâi sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent.

3. Am pus cheile masinii pe birou, lânga scrisori, si aruncându-mi ochii am vazut ca erau câteva facturi de plata si multa publicitate inutila, drept care am hotârât s-o arunc, dar am vazut ca gunoiul era plin.

4. M-am gândit ca-i mai bine sa-l golesc întâi. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama ca ar fi mai întelept înainte de orice sa merg la bancomatul de lânga casa si sa platesc facturile.

5. Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am îndreptat spre usa.

6. Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!

7. Trecând pe lânga masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai întâi o sa pun berea asta la frigider.

8. În drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ce-ar fi sa le ud ?

9. Pun berea pe masa din bucatarie, când ia te uita, dau de ochelari! Îi cautam de câteva ore. Sa-i pun bine repede!

10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.

11. Au uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, când o sa vrem sa dam drumul la Tv. nimeni n-o sa-si aduca aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat în sufragerie.

12. Pun ochelarii pe masa si iau telecomanda.

13. Pun apa la plante si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg sa iau o cârpa sa sterg pe jos.

14.Trecând prin hol ma gândesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.

15.Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!

16.Ah! Ochelarii Nu! Mai întâi cârpa! O iau.

17.Dar dau cu ochii de cosul de gunoi plin.

18.La sfârsitul zilei: masina e tot nespalata, facturile nu le-am platit, berea s-a trezit pe masa, la planta am pus doua picaturi de apa, nu stiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!

19.Când încerc sa înteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramâm ca traznit pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!

20. Îmi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai întâi cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei

Trimiteti acest mesaj tuturor cunoscutilor vostri pentru ca eu nu-mi mai amintesc cui l-am trimis!

Nu mi-l trimiteti înapoi pentru ca s-ar putea sa vi-l trimit si eu din nou!".

O zi frumoasa, dar mai intai sa va felicit pentru subiect, si vai, constat ca as mai vrea sa raspund la 1 - 2 - 3 postari, nu mai vorbesc ca am vazut cateva sfaturi pe care musai vreau sa le aplic, imediat ce-mi salvez in favorites link-ul pentru Sabina - niciodata nu poti sti cand ai nevoie - link pe care neaparat sa nu uit sa-l trimit si celei mai bune prietene, ca si ea e interesata...si uite-asa era sa uit, "La Multi Ani tuturor Nicolailor si Nicoletelor si Nicolelor si Nickilor".

nelia spune:

Stiam eu ca se aduna lume buna pe aici, ca n-om fi chiar atit de rele...

Daniela, chestia aia cu prostiile, hai sa le spunem idei, ca suna mai frumos e si la mine... Oh, as avea atit de mult de scris despre boala asta!!!

Eu m-am regasit si in mesajul Vivianei... de fapt, am mai spus ca familia pe care am format-o in ultimii zece ani m-a mobilizat mult. Si eu am realizat multe, de ma mir si eu de mine, si tot timpul am avut prea multe de facut si, intr-un fel sau altul, au fost facute... deci nu cred ca pot sa o numesc lene la mine, desi as lenevi daca m-ar lasa viata, imi place sa o fac.

Dar nu sint eficienta, asa cum spune Lorelaim, ar trebui sa aflu acel 'ceva' care ma impiedica pur si simplu sa fac ce trebuie cind trebuie (mai putin atunci cind le fac pentru copii). Am facut liste peste liste, ma tin de ele, merge... dar ma oboseste, ma deprima, sa fiu mereu la zi cu toate. Gasesc mereu motive sa amin, lasa, asta nu e importanta... si ma trezesc la sfirsitul zilei ca am facut multe, bine, din suflet, ca sint obosita moarta... dar ca nu am facut nimic, dar nimic din ce trebuia.

Nu stiu cum se intimpla ca la mine apar mereu alte lucruri care trebuie facute si imi ies atit de bine si sint incintata de ce am putut sa fac, dar ma apuca depresia cind vad ca nu am facut exact ce era mai important de facut.

Solutia la mine este sa recuperez timpul 'pierdut cu prostii' atunci cind imi ajunge latul la git, sint omul care functioneaza la maxim in criza (de timp, de personalitate, de bani, de orice... apar solutiile si ma umplu de o energie pozitiva si fac in citeva ore cit nu am facut in ultima saptamina). Dar e epuizant sa fii asa... mereu, totusi.

Dar uite ca acum, astept sa-mi termin cafeaua (de dimineata, ca nu am avut timp sa o beau, bineinteles ca am alergat toata dimineata si am facut lucruri care nu trebuiau facute musai astazi, iar cele necesare sint claie gramada, nerezolvate) si inchid calculatorul, ca cine stie ce idei imi mai vin si ma apuc de rufe... Androix, si la mine astea sint aminate cel mai mult, nu le mai suport, sint multe, mici, marunte si tot timpul spalate, insa nu mai ajung parca niciodata in dulapuri. Am trei ore la dispozitie pina alerg dupa copii sa-i aduc, ma stiu, daca nu ma opreste nici o alta 'treaba importanta de facut', le dau sigur gata... e atit de relaxant sa le vezi frumos in dulap si diminetile sa te duci numai sa le iei si sa imbraci copiii, fara sa fie nevoie sa te scoli la 6 pentru asta!

Daniela, aici vorbesti despre mine sau despre tine???

Din motive pe care nu le inteleg in mintea mea se aduna uluitoare cantitati de informatii care par a nu avea niciun rost si
eu nu sint capabila sa arunc nimic, parca as renunta la mine cind e vorba sa arunc o idee.

Ceea ce stiu sigur, dupa atitia ani de trait cu mine, in care am invins procrastinarea sau m-a invins ea pe mine, ca a fost si asa si asa... este ca la mine este sigur o supapa de degajare a energiei negative. Nu stiu la ce te-ai gindit tu cind vorbesti de 'dezlantuirea fortelor arhimedice'... la mine e o dezlantuire de forte impotriva a tot ceea ce 'ma obliga' sa fiu altfel decit simt. Nu e bine, pentru ca de multe ori nu simt bine, merg intr-o directie gresita, pe care majoritatea din jurul meu o considera gresita, dar in mine, in lumea aia creata in capul meu, e in regula calea, nu mi se pare deloc gresita.

Ma corectez doar atunci cind e necesar, pentru copiii mei, pentru sotul meu si pentru mine ca sa nu fiu total respinsa de societate, ca nu-mi pica bine... dar asta imi ia un efort atit d emare incit ma epuizeaza si dupa ce am bifat pe lista ce aveam de de facut... procrastinez din nou.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

olympia spune:

Dana, aici Lady a pus degetul pe rana dar a dat si doctoria! "Chit ca nu te pricepi cu adevarat la ele", auzi, da? Asta-i cel mai bun "morcov"! Te enervezi ca sa dovedesti ca te pricepi si te ambitionezi sa arati asta tuturor si tie in primul rand!... "in imaginatie putem face orice"... Ha?!? Si in realitate?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina