Procrastinarea
Raspunsuri - Pagina 11
olympia spune:
Caro, te rog mult, nu-ti faci pomana sa ne dai un exemplu de meniu, macar pe doua-trei zile, m-ai facut curioasa si cu gustarile copiilor...
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
maria_alexia spune:
Mie mi s-a parut absolut normala organizarea lui Iselin, de baza ca sa supravietuiesti.
Iar la Carolina m-a uimit programarea in asa mare detaliu a meniurilor. Prinde bine, nu-i vorba, dar m-am tot cugetat si practic nu as fi in stare veci si pururi s-o pun in practica.
(eu adaptez meniurile in fct de ce pofte avem, de ce gasesc proaspat prin piata/supermarket, de cum mancam/nu mancam acasa etc. etc.)
In atatea pagini de subiect cred ca ati atins deja temele, totusi indraznesc o formulare: in afara de organizare, trebuie motivatie si concentrare asupra scopului. Ajuta mult informatii/cunostinte adunate in prealabil. Si... inspiratie sa scoti totul la capat in ultimul moment 
(nu cunosc motivatie mai puternica decat "cutitul la os" 
).
PS: Urasc agendele, nu sunt nici pe departe cheia succesului, dar recunosc ca am liste cu urgentele notate pe biletele in portofel 
.
Androix spune:
Deci cu meniul, eu as vrea sa incerc. Tocmai ca stiu ca nu l-as putea respecta in cele mai mici detalii m-a impiedicat pana acum s-o fac. Asta pentru ca sunt obisnuita sa gatesc pentru 2-3 zile dar nu stiu daca sunt fix 2 sau fix 3 Plus asta cu poftele.
Dar din punct de vedere al "eificientei" despre care vorbim aici chiar si o schita de meniu saptamanal salveaza poate chiar ore. Ore in care poti face altceva.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii! 
narcisam102 spune:
De aceasi problema sufar si eu.
Intodeauna am fost o femeie activa, am stiut ce vreau de la viata si am muncit enorm sa obtin. Si totusi uite-ma acum dupa 2 ani de casatorie si aproape 10 luni de crescut un copil cum sunt....
Pierduta parca in spatiu, cu toate vraiste si cel mai probabil si cu o depresie.
Nu am fost niciodata o gospodina si nici nu am incercat sa ascund lucru asta. Dar nici nu mi-am inchipuit vreodata ca ar fi asa greu.
Am o verisoara casatorita de vreo 15 ani cu 2 copii in casa careia totul arata impecabil iar ea de parca nu face nimic toata ziua (exact cum mai spunea cineva pe aici). Sotul ei nu o ajuta cu nimic. El aduce bani in casa.
Eu in schimb am tot ajutorul de la sot si tot nu ma descurc. Nu inteleg unde gresesc. Am intrebato pe vara-mea cum reuseste si mi-a spus ca prin organizare si ca in timp voi invata si eu asta.
Tot timpul maica-mea imi spunea vezi cum e la ea...da si...ea sta acasa, ce are mai bun de facut...offfff...imi vine sa-mi dau pumni acum.
Ei bine si eu acum stau acasa. Si tot nu ma descurc. Este adevarat ca inca copilul nu doarme noaptea, ca spal si calc in fiecare zi (nu am unde sa le intind), ca fac smotru si toate cele dar ma simt atat de neputincioasa si de frustrata uneori pt ca niciodata nu reusesc sa le fac pe toate.
In ziua de revelion la 4 faceam sarmale ...pai si daca tot am stat acasa si nu era sarbatoare ...era pacat la 12 noaptea sa nu se auda masina de spalat.
La inceput cand s-a nascut copilul am refuzat sa angajam pe cineva. Mi-am zis ca o sa ma descurc, cat de greu poate fi... iar acum imi este parca jena sa pun problema. Ar insemna sa recunosc ca nu ma descurc.
Niciodata nu sunt gata cu mancarea de exemplu, nici nu imi place f tare sa gatesc. Noroc ca sotul meu e un tip tare intelegator. Ma cunostea bine si stia ca eu in bucatarie stateam doar cat sa fac cafeaua.
Acum in schimb si eu stiu ca trebuie sa invat pt ca a venit copilul si vremurile bune s-au cam dus.
Tot citind pe aici si analizand am ajuns la concluzia ca eu sunt tare dezorganizata, la fel ca si multe dintre voi las pe maine ce se poate face si azi iar cand ajunge "cutitul la os" ..... ma pun pe plans....
De asta ma gandesc ca poate e si o depresie. Pt ca eu de fel nu prea sunt genul plangacios.
Nu inteleg nici in ruptul capului cum se descurca alte femei. Uneori ma gandesc ca unde am luat pauza asta cu copilul mi-am iesit din ridm si asta m-a facut sa-mi pierd elanul, echilibrul...apoi tot eu imi spun ca ar fi trebuit sa ma impulsioneze ....
Nu stiu daca e lene...daca e doar oboseala sau depresie. Cert este ca trebuie sa fac ceva sa ies din starea asta.
E o idee geniala aia cu lista pt gatit cred ca ma salva de multe ore pierdute aiurea pt ca intodeauna cand ma apucam de gatit fie nu aveam ce imi trebuia in casa, fie uitam sa descongelez, fie nu eram hotarata ce anume sa fac.
O sa incerc cu lista si pt treburile casnice...dar sunt atat de multe....
lorelaim spune:
A fii organizat NU te impiedica sa fii creativ (chiar si in domenii cum sunt desen, pictura, muzica, scris, actorie - nu numai matematica)... nu te impiedica sa te bucurii de "neprevazutul" clipei, nu te impiedica sa fii spontan, sa stii sa apreciezi frumusetea de a privi cerul si norii care alearga, sa admiri albinele zumzaind harnice din floare-n floare si sa asculti uguitul gugustiucilor, etc.
NU trebuie sa fii creativ la bucatarie ca sa faci o mancare gustoasa. Si cu, cat e mai putin preparata mancarea cu atat e mai sanatoasa. Iar ca desert un mar e mai valoros decat o bucatica de prajitura... A sta cu orele in bucataraie nu este echivalent cu o gospodina desavarsita.
Imi amintesc ca pe vremea cand eram la liceu am rasfoit o carte cu citate "celebre" si "esenta" unui astfel de citat mi-a ramas bine intiparita in minte - parafrazez: permitem orisicui sa ne jefuiasca de cel mai pretios bun al nostru pe care nu-l vom mai putea recupera niciodata... timpul...
Deci am invatat sa fiu zgarcita... cu timpul meu... pt ca ceea ce pierd e bun pierdut si nu mai am cum sa-l iau inapoi... Timpul e bun de pret si trebuie valorificat la maxim...
ernna69 spune:
Da, este ciudat ca subiectul este atat de general. Dragele mele ceea ce se intampla cu voi este firescul cotidian doar. Femeia din Romania trebuie sa faca fata la mult prea multe..Trebuie sa fie si la servici cea mai buna, acasa la gatit si mucile casnice, seara cu sotul , altfel isi cauta amanta, mama perfecta la copil... sunt mult prea mari cerintele ...Ce sa zic de barbatul meu care a uitat 24 de ani sa ma ceara de sotie sau faptul ca stam intr/o casa netranscrisa de 15 ani. Domiciliile noastre sunt la parinti inca si fiul nostru are deja 18 ani. Asta este varianta grava a acestei boli. ASta este boala care ma face sa imi fac bagajele si sa fug in lume dar nu am unde...
Sfatul meu este sa va calmati...voi nu suferiti de aceasta ci doar sistemul este bolnav in care traim ...si barbatul meu este reperul acestei boli.Sper sa imi intre acest text ca il scriu a 3 /a oara ,,destul de greu m/am logat. Iar in ceea ce priveste lista, eu zic ca am ajuns sa uit ca le/am notat si sigura lista pe care sugerez sa o faceti este cea a prioritatilor voastre in care sa fiti tot voi cel putin pe primele 3 locuri si pe urma restul!!!! Altfel ajungeti sa fiti ultimul lucru la care se vor gandi cei pt care v/ati dedicat, adica copilul si tatal copilului. Fiti frumoase si odihnite cu vasele nespalate si cu cumparaturile nefacute!
narcisam102 spune:
S-a dus naiba si lista cu meniuri. Am facut niste spaghete care au iesit tare naspa si a trebuit sa le arunc si sa fac altceva
La mine e mai greu pt ca daca nu le fac pe toate cel mai probabil seara ma simt tare necajita si vinovata.
Ma simt ca si cum nu sunt o mama buna. 
Si totusi am timp sa stau pe net....uffff iar ma simt vinovata...
arinna spune:
Narcisa, spaghetele sunt greu de facut.Si in general, gatitul. Nu e vina ta. Eu iau sos din oras dar prepar si separat intr-o tigaie, ardei, ciuperci, masline, usturoi pisat si le prajezc usor apoi la urma pun sosul cumparat, iar in final in frarfurie un fel de parmezan mai usor, nu din acela greu mirositor.
Eu am trecut din greu pe pizza, nu am o ora libera cand studiez, 3-4 luni la rand, si am si slabit...nu mai tin la preparate 'sanatoase" chimicalele sunt peste tot.
Incerca sa iei un uscator pentru rufe, e o minune. Dar lucrurile de bumbac se micsoreaza tare, intr-un an-doi raman foarte mici daca sunt suta la suta cotton. Probabil uscatoarele moderne au si optiunea de a usca cu aer rece.
Mindy spune:
un articol interesant: Adult ADD/ADHD
http://helpguide.org/mental/adhd_add_adult_symptoms.htm
sanziana27 spune:
Si eu aveam, mai am si acum cateodata obiceiul sa trag de timp, dar acum am foarte multe lucuri de facut incat nu mai imi permit si atunci intru in priza.
De ce amanam?Pai daca nu ma presa nimic!
Daca aveam de predat un proiect si avea o data si eu ma incadram in ea ce m-ar fi determinat, sa nu-l fac in ajun? Acum mi-am dat seama daca il fac din timp il fac mai bine, mai documentat (am o varsta si consider ca nu-mi sta bine sa ma prezins cu el fuserit...sunt altii mai tineri care fac chestia asta
Cu gatitul....imi propuneam sa gatesc ceva, dar pana la urma fiind singura sau apoi doar cu sotul ii sugeram subtil "wau de cand nu am mai iesit la un pranz noi 2"
Acum "noi 2" a devenit "noi 4" si nu mai e deloc romantica ideea de a manca in oras cu 2 copii mici dupa tine, decat asa...muuuult mai rar si atunci fuga-fuguta pun 2 oale pe foc!
Curatenia imi place....decat sa fac altceva in casa vesnic spun ca trebuie sa fac curat (pt ca placandu-mi termin foarte repede si apoi ma odinnesc)
Nu suport sa calc....aici e "moartea pasiunii"....si se aduna, si se aduna...i-am luat sotului zeci de camasi, dar si alea se termina si trebuie calcate pana la urma...
Si incep sa ma pregatesc psihologic (organizez gramada:camasi, tricouri...apoi intind masa si a 2 a zi ma apuc...) Si....pun alarma pe telefon si ma cronometrez cat am calcat intr-o ora....
Oricum m-am vindecat mult de cand am copii (2 baieti)
De ex. ii duc la bunici pt cateva ore, ei atunci sa te tii:mancare/curatenie/corectat lucrari/dush...cand ii aduc acasa totul e gata si doar ne jucam!
Mamica fericita de boboci de toamna:
Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008)
Despre cei doi nazdravani