PEPENASII de 2008 se pregatesc de Sarbatori! (202)
Raspunsuri - Pagina 14
turturica spune:
mona, iti scriu acum, venind cu impresia proaspata de la o intilnire cu o buna prietena. Prietena asta a mea e negativista, asa cum recunosti ca esti si tu. Eu incerc pe cit posibil sa o incurajez, sa o ascult, sa ii anulez temerile.
Insa ea face din tintar armasar si citeodata chiar nu stiu cum ar trebui sa ma comport mai bine. Merge la urgente pentru primul stranut al copiilor, temperatura de 37.5 e deja criza mondiala, sta cu doza de antibiotice in casa, pe copii nu ii lasa sa alerge, sa se catere, sa transpire, sa umble vara cu picioarele goala in iarba, sa se dea pe leagan ca nu cumva sa nu cada, etc, etc. Iar relatiile cu ceilalti adulti sint, periodic, marcate de vina celorlalti, colegi de serviciu, sot, mama, soacra.
Nu zic ca asa esti si tu, doar iti dau niste exemple acuma, ca sa intelegi despre ce vorbesc.
Problema e insa ca negativismul si pesimismul ei incepe sa aiba influente din ce in ce mai mari asupra copiilor ei. Nu intru in amanunte acum, insa diverse situatii mi-au aratat ca copiii ei au devenit anxiosi, neincrezatori in ei, solitari si eu pun buna parte din problemele lor pe seama mamei. Care incearca evident sa fie o mama buna, insa se panicheaza de la orice cind e vorba de copiii ei.
De-aia incep sa cred ca faptul ca eu o ascult mereu si dau din cap sau o compatimesc nu e cine stie ce ajutor. Pentru ea e bine ca e cineva care sa o asculte, insa oare o fi bine pentru copiii ei faptul ca eu nu sint complet sincera si nu ii spun ca nu cred ca e bine ce face?
Sincer, la ora asta sint intr-o mare dilema, ma gindesc ce-ar trebui sa fac in calitate de prietena, sa o ascult fara sa ii spun ce gindesc sau sa ii spun, intr-o forma adecvata, adevarul, incercind sa ii ajut in felul asta pe copii? Tu de exemplu ce crezi ca ar ajuta-o mai bine? Chiar as vrea sa stiu, pentru ca aveti situatii oarecum asemanatoare.
monalac spune:
turturica,eu ti as spune pct meu de vedere,daca nu stiu daca e acelasi lucru,pt ca eu nu s asa.....adica am alte fixatii-,insa nu acelea pe care le are prietena ta.
de ex,eu nici acum nu le pun afara dres copiilor,jur ca at cand s au facut probele pt costumele de dans si s au dezbracat,cris era sg copil fara dres pe el.
cris nu suporta ciorapii in picioare si el,oricat de frig ar fi in casa sta fara ciorapi sau papuci.si unde mergem,toata lumea ma priveste pe mine ca pe o ciudata,ca n am grija de copil si las sa umble asa.
de antibiotic,eu de cand am descoperit forumul dc,am lasat copiii si
3 zile cu febra mare fara sa merg la dr,insa recunosc ca la semne anormale[ex-ganglionul mare a lui cris,dureri abdominale fara diaree[adica fara o cauza aparenta],ma gandesc mereu la ce e mai rau,imi fac tot felul de scenarii periculase in cap,cum ca are copilul ceva grav etc.
de alergat cris alearga in orice imprejurare,alearga intruna as putea zice si n am nicio probl cu asta -si mie mi se pare anormala replica asta cu ''nu alerga ca transpiri''...e drept ca c nu transpira,dar chiar daca ar transpira,nu m ar deranja.
insa am alte fobii,de ex,mi se intampla,daca e sotul afara cu copiii si eu is acasa si aud sirena unei salvari,sa sun imediat sa vad daca s copiii bine,ca ma gandesc ca poate salvarea a venit ca s a intamplat ceva cu copiii.
sau daca e sotul plecat cu copiii cu masina,sun mereu sa vad daca au ajuns,ma gandesc la accidente etc.
stiu ca s ganduri anormale,dar nu ma pot abtine.
referitor la protejatul excesiv al copiilor,eu i as spune ca se calesc copiii daca alearga,daca merg desculti etc si ca se imbolnavesc de stomac daca iau atatea medicamente...
insa despre celelalte probleme,e complicat...
pt ca vezi tu,poate ea e ferm convinsa ca are dreptate si poate se simte lezata daca o contrazici...asa e si cu mine...din pct meu de vedere,eu am dreptate....,in mare parte...din pct altora de vedere,gandesc defectuos...altii imi dau dreptate...
depinde si din ce pct de vedere privesti lucrurile...
cred ca i poti spune lcr pe bucati si cu menajamente..
ariadnabr spune:
Mona- prin ceea ce ai scris, nu ai facut decat sa demonstrezi cuvant de cuvant, ceea ce a scris anka. Daca tu consideri ca a trai cu sabia deasupra capului e ok si o sa aiba influente pozitive asupra copiilor tai, eu una, trag linie si ma retrag din nou in banca mea, pentru ca nu are rost. Eu zic sa te uiti bine la copii tai si la tine, si ca oricine altcineva sa incerci, sa judeci daca e totul ok si poate incet incet sa mai repari una alta, inainte de a deveni probleme mai greu de rezolvat. Cat despre trait in durere, Mona, aproape nimeni nu stie de aici ca eu in ultimul an si jumatate, am probleme mari cu mersul. Fiecare pas pe care il fac, doare. Nu m-ai vazut nici ca m-am plans si nici ca nu mi-am scos copii afara, etc. Dimpotriva, nu am lasat asta sa imi afecteze viata, chiar daca uneori merg sprijinita pe pereti si am cautat sa fac cat mai multa fizioterapie si sa caut solutii pentru problema mea si am trecut si prin injectii incredibil de dureroase ca sa rezolv asta si nici macar alea nu au rezolvat, acum port suporturi speciale ca sa pot merge. Copiii mei merita o viata normala, chiar daca eu nu pot sa merg! Asta o zic acum ca sa vezi ca se poate trai normal cu durere. Nu zic ca problema mea e mai nasoala decat a ta, in nici un caz, insa se poate! Si crede-ma ca nici eu nu am bani de doctori, si asta a insemnat pentru mine o asteptare de 10 luni, in dureri groaznice, pt o programare la fizioterapeut public. Si am functionat zilnic, mi-am dus copii la scoala, i-am scos la padure, am iesit la cumparaturi, etc.
Cat despre greselile gramaticale, hai scuteste-ma, da? 
Prefer sa vorbesc trei limbi si sa fac greseli gramaticale, dar sa creez copii, viitori adulti echilibrati si oameni fericiti.
Cu asta pun punct discutiei asteia, are dreptate Mada, cand zice ca tot la square one vom ajunge.
monalac spune:
eu zic sa nu te mai legi de copiii mei,ca nu ai tu de unde sa stii daca vor fi echilibrati sau nu.
si eu mi am scos copiii afara in fiecare zi,asa ca,relax...
felul tau de a jigni spune multe despre cum esti tu,de fapt...
daca ai avea bun simt nu ti ai permite niciodata sa vb urat despre copiii mei...
as putea spune si eu ce pot invata copiii tai de la tine,dar ma abtin....
ariadnabr spune:
Q.E.D
monalac spune:
Q.E.F.
ariadnabr spune:
QEF Quasi Error Free MULTUMESC Ca aia in latina nu prea are sens in contextul asta.
monalac spune:
ba,pentru mine,are sens.''ceea ce tb facut'',adica,in cazul asta,ceea ce tb spus...
ca ma cam saturasem de acuze.
ariadnabr spune:
Mda, Mona, pacat ca nu poti face exact ceea ce trebuie facut si in viata ta personala. Ai putea schimba atatea lucruri pentru binele tau. Toate sfaturile care ti-au fost date Mona nu au fost rautacioase, si nimeni n-a dorit sa te jigneasca, insa au preferat sa fie sinceri cu ei insasi si sa-ti spuna adevarul, asa cum il vad ei, de aici de pe forum, fara a te cunoaste personal. Ca e corect sau nu, asta e partea a doua. Tu ai aratat predominant negativitatea ta vis-a-vis de viata aici, fff putine mesaje pozitive de la tine. Uneori m-am gandit ca poate ar trebui sa iti faci un blog unde sa scrii zilnic din problemele tale, in ideea ca poate eliberandu-te prin scris de negativitate, poate ai sa poti vedea lucrurile un pic mai pozitiv. Dar, oricum si ideea asta probabil o sa pui langa sectiunea "jigniri".
Si ca raspuns la problema ridicata de Turtu, eu prefer oamenii care imi spun lucrurile verde in fata fara menajamente, pentru ca aia is de fapt prietenii adevarati si de baza. Cat despre mine si ceea ce crezi tu ca vor ajunge copii mei...putin imi pasa. Si asta pentru ca stiu exact cine sunt.
Tu...esti un caz pierdut din pacate. Si desi mi se rupe sufletul de tine, nu am alta solutie decat sa te las in banii tai, pentru ca once more, nu are rost.
Fiecare pasare pe limba ei piere.
Chuny spune:
Mada de Irl, ai PM. Si cred ca mai vine unul , dar nu stiu cand apuc. :-)
Turtu, eu cred sincer ca pana aici ai gresit ... ai vrut sa fii un suport pt ea, ti-a fost teama sa o ranesti, ai vrut sa o menajezi etc
Io in locul tau o mancam sistematic la fiecare derapaj ... in sensul ca nu-i permiteam sa continue isteriile ei pt orice fleac, i-o intorceam scurt si cu argument de fiecare data cand exagera. Desigur daca starea ei nu intra in sfera patologicului.
Nimeni nu poate la infinit sa fie stalp pt cineva care nu vrea sa se ridice si sa ramana in picioare.
Acum exista pericolul ca tu sa fi tinut tot in tine pana acum si candva sa incepi sa i le zici ( sau poate nu, am impresia ca esti mai calculata decat mine). Daca vrei sa pastrezi prietenia incepi usor si cu grija sa-i demontezi fiecare "problema" si asta imediat ce ti-o comunica. Nu trebuie sa lasi timpul sa treaca, trebuie sa o faci cat mai natural: cand o auzi ca le zice sa nu alerge, ii spui cu zambetul pe buze " cum sa nu alerge, mai?? " (si ii trantesti o privire cam asa: 
)
In concluzia solutia este picatura chinezeasca pana pricepe ca nu-i ok cum gandeste sau pana pricepe ca deversarea toxica nu se face la infinit la tine in ograda. Gandeste-te daca te incarca negativ de cate ori te vezi cu ea, daca ti-e mila de ea si daca te sustine si ea cand ti-e greu. In relatia voastra e capabila sa ofere, sau doar primeste?
Daca se afla intr-o situatie delicata, incerci si tu mai usurel sa-i spui ce gandesti, insa sistematic. Asta e parerea mea despre subiect.