Indemnizatia MAMELOR(2)

lara_ro spune:

Acel "relativ" cantareste foarte mult in situatia data. Sotul meu e bugetar. Evident ma gandeam si la salariul lui, si la faptul ca la stat are loc de munca asigurat cand ma gandeam la cum imi cresc copilul. Ori nici asta nu mai e sigur, slava Cerului mai are inca locul de munca, dar salariul nu mai e acelasi. Deci nici "veniturile partenerului" nu mai pot fi de baza.
Iar comparatia cu strainatatea mi se pare o prostie macar si pt ca acolo NU SE SCHIMBA REGULILE JOCULUI IN TIMPUL JOCULUI.
Inainte de a face copilul m-am gandit ce pot sa ii ofer (da, mi-am facut niste calcule desi pt unii asta e un lucru de blamat!), sa stiu ca pot sa il imbrac, sa il hranesc, sa ii iau eventual si o jucarica. Da, sunt dispusa la sacrificii si compromisuri, chiar le fac, dar exista o limita pana la care ai de unde sa sacrifici, ori daca astia schimba lucrurile din mers, ma fac sa trec de limita asta.

lucialu spune:

Alinuk, fetelor ia priviti ce a facut prima doamna cand era tanara mamica http://cafeneaua.3xforum.ro/post/599/1/Maria_Basescu/ "Articolul publicat in toamna anului 1995, si pe care-l redam mai jos, evidentiaza aceeasi femeie placuta, discreta ca si acum, dar singura, trista si cu multe regrete.

De 15 ani sunt casnica. Nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-a cunoscut sotul meu lucram in turism, pe Litoral. Si imi placea foarte mult, pentru ca totdeauna mi-a placut societatea, oamenii. Sa fie multi oameni in jurul meu. Mai tarziu am ajuns inchisa intre patru pereti. Am stat foarte mult singura. E adevarat, la inceput am incercat sa dau fetita la cresa, dar nu se adapta. Era mereu bolnava si nu manca. Asa ca am ramas acasa. Singura. Sotul meu pleca mereu pe mare. Imi amintesc cum, chiar la inceputul casniciei noastre, a fost nevoit sa plece pentru trei luni pe mare. Si eu plangeam, iar o vecina mi-a spus: "Taci tu, al meu e plecat de sase luni si nu stiu cand se intoarce." Asta a fost. Ma sunau si-mi spuneau: "Sotul dv. a trebuit sa plece. Dar fiti linistita, nu pentru mult timp, pentru doua saptamani." Parca asta era putin. Doua saptamani si cu doua saptamani, se aduna." parca micutele basescu aveau si bunici...

A_driana spune:

vai deci nu ma pot abtine...
irinab asta ii pb ta acuma...ca mamele care iau 600 lei primesc prea mult???...si sa stii ca si ele au muncit cel putin 12 luni inainte...daca nu muncesti inainte primesti exact ciuciu...
inteleg ca tu primesti 85%, si daca tie ti se taie lor de ce nu li se taie???? asta-i pb....din 600 lei ce sa mai tai???? dar sa moara si capra vecinei...
si ele au cotizat la stat, prin urmare si banii sunt mai putini...sau ce, daca ai salar mic ar trebui sa nu primesti nimic??? sa stii ca multi lucreaza ca bezmeticii pt salariul minim...nu stau si freaca menta...


A_driana , de minunea mea David-Andrei

ade24 spune:

Buna fetelor,

Unele ma mai tineti minte de la actiunile din vara, altele nu.
Desi nu am mai scris si nu mai sunt afectata de schimbarile legate de indemnizatie va citesc in fiecare zi. Sunt revoltata, frustrata, dezamagita si nu numai de ce se intampla la nivel politic, legislativ, etc ci si de reactiile unora dintre voi.

Spunea cineva aici ca suntem o generatie crescuta la cresa, de bunici sau cu cheia de gat si din acest motiv, totusi, nu suntem traumatizati. Nu dezvolt prea mult subiectul ci spun doar atat: este suficient sa te uiti la "stirile de la ora 5" sau la anumite posturi tv sau sa vezi multimile de statistice legate de violenta, alcool, etc si realizezi dimensiunea traumei.

Pe de alta parte la vremea respectiva exista o infrastructura solida, fiecare fabrica/fabricuta avea cresa in curte, cu personal suficient si ceea ce este important (cel putin acolo unde lucra mama mea exista asa ceva) la fiecare 2 ore mamele care alaptau aveau pauza 15 min ca sa isi alapteze copilasii.

Parintii mei au ales sa ma dea in grija bunicilor de la 6 luni. Consecintele?...relatia cu parintii mei a fost foarte rece, nu am putut comunica cu ei niciodata, sufeream cumplit de dorul bunicilor dupa fiecare revenire din vacante, adormeam plangand cu pozele lor in mana sau sub perna. E adevarat ca am supravietuit si acum sunt un adult responsabil, o persoana care a lucrat 15 ani pe branci, care a cotizat la stat tot ce s-a putut (am vrut sa fiu cinstita...ce folos?!) DAR nu vreau ca si fetita mea sa treaca prin ce am trecut eu (multumesc lui D-zeu ca am scapat, desi nu e vorba doar de mine ci de toate mamele si viitoarele mame din Romania) si din cauza asta o sa sustin cauza mamelor in continuare si o sa fiu alaturi de voi.

Comparatiile cu occidentul ma dispera!!! Incetati, va rog. Chiar daca nu stati 2 ani acasa nu puteti compara conditiile oferite copiilor vostri acolo cu ceea ce primesc ai nostri aici! Exista crese suficiente, cu personal suficient, exista bone calificate, in unele state chiar subventionate, si multe alte conditii la care noi doar visam.
Acum 2 saptamani a fost o emisiune pe Pro Cinema despre conditiile oferite mamelor si copiilor in Franta si Marea Britanie. Nu detaliez dar am ramas cu marturisirea unei mame din Franta care suna cam asa:"ma simt prost fata de parintii mei pentru toate facilitatile de care beneficiez eu si copiii mei si de care ei nu au beneficiat cand au devenit parinti". Cred ca asta spune suficient...

Va pup si va multumesc pentru tot ce ati facut! Sunteti minunate, puternice, demne, curajoase!

ellej spune:

Mie nu, tocmai fiindca si eu traiesc in Romania.

Am prieteni in Paris, in Munchen si crede-ma ca nici acolo nu e simplu sa gasesti loc la cresa; cea mai ieftina in Germania e 500 de euro (salariul prietenei mele fiind de 1100) si a fost respinsa de nu stiu cate crese pana sa fie in fine acceptata de una. Trebuie sa ia fata de la cresa pe la 3, la serviciu ii fac mizerii pentru ca are nevoie de program redus si trebuie sa stea cu copilul acasa cand e bolnav etc.
In Franta ai impozit forfetar pe venit, ceea eu nu gasesc ca e corect; deci chiar daca muncesti mai mult, ai aceleasi venituri ca si cei cu salarii mici. Adevarat, calitatea vietii e diferita, si probabil asta e motivul pentru care nu dau cu totii navala in Ro :) Dar calitatea vietii nu e tot una cu venituri mai mari.

ellej spune:

Si eu sun copil crescut de bunici; parintii agronomi stateau in camp zi lumina, sambete si duminici asa ca nici vorba de alaptat mai mult de 3 luni sau venit acasa dupa 8 ore de munca. Nu spun ca era situatia ideala, dar nici nu gasesc ca asta mi-a dat iremediabil viata peste cap. Vrei sa spui ca toti dezaxatii de la stirile de la ora 5 au ajuns asa pentru ca au crescut la cresa sau cu bunicii?

Si am o intrebare legata de varsta copilului: dupa 2 ani ce se intampla? Copilul brusc nu mai are nevoie de prezenta permanenta a mamei? Plecarea ei la serviciu nu-l mai traumatizeaza, riscul de a ajunge la stirile de la ora 5 se reduce considerabil? Ar trebui toate femeile sa redevina casnice? Care e solutia?

elara spune:

Azi, la ora 17.00 voi fi laAntena 3 in direct la Alexandra Stoicescu. Abia acum 30 de min am fost invitata asa ca sunt intr-o graba de zile mari. tineti pumnii, pls. Va pup.

lucialu spune:

Base vrea crese din cladirile vechi si dezafectate ale spitalelor din Ro, alea cu pereti impregnati cu stafilococi si alte vietuitoare numa bune de trait de catre bebei cu ele.Fetele lui nu au crescut nici la crese nici la bunici, mama a renuntat la job, dar jobul lu marineru era ft bine platit, sigur si probabil ca mai pupa si niste valuta din mici afaceri personale ivite cu ocazia drumurilor.Deh, Romania avea flota,
Ade, good point of view!
Ellej nu om fi toti dezaxati, betivi sau mai stiu eu ce...dar tu nu vezi cat de bine ne mere asa in genere? Nu vezi cat suntem de impietriti la nevoile celor din jur, in situatii in care unii au nevoie de aparare atunci, pe loc, de o reactie, ceva?

ade24 spune:

Nu spun eu asta, o spun specialisti, psihologi, etc. Si daca ai citi cu atentie ce am scris si nu ai cauta repede sa te agati de ceva ca sa "impungi" am scris clar care a fost problema mea pentru ca am fost crescuta de bunici (si mai stiu destui in situatia mea). PUNCT.

Legat de intrebarea cu varsta de 2 ani: normal ca si atunci are nevoie de prezenta mamei, dar din nou iti spun ca daca ai analiza situatia omeneste ai sti ca dupa 2 ani copilul stie cat de cat sa spuna ce vrea, ce il doare, etc, sa manance singurel, sa faca la olita. Te poti intelege cu el, stie ca mama merge la lucru atatea ore dupa care vine acasa si vor fi impreuna. Iti recomand cu caldura cartea "Psihologia cresterii copilului pana la 6 ani".

Si hai sa lasam chestia asta ca daca eu am crescut cum am crescut sa creasca si copiii mei la fel. De ce lor sa le fie mai bine, de ce sa lupt sa le fie mai bine? Pai atunci (asa cum au mai spus cateva fete pe aici) hai sa taiem net-ul, telefoanele mobile, sa uitat de descoperirile medicale din ultimii 30 ani ca doar ne era bine si fara ele. Uite ce adulti grozavi suntem acum desi nu am avut nimic din toate astea! De ce sa evoluam? Si ne mai miram de tot ce se intampla...no comment!

amali spune:

Cred ca orice ti s-ar raspunde nu ar fi multumitor - ai ajuns din nou la intrebarea cu "la 2 ani nu mai e un lux?" Ti s-a mai raspuns... Nu am sa zic ca asta poate fi un efect al lipsei de afectiune din frageda pruncie.