Adrian Paunescu - controverse

capcaunul spune:

Cu permisiunea voastra, cateva reglaje la intensitatea luminii reflectoarelor.

Cenaclul Flacara NU a avut nicio urma de dizidenta, nici anticomunista, nici anticeausista. Nici din partea lui Paunescu, nici din partea participantilor. Din contra, a fost mai degraba inclus cu totul in aparatul propagandistic al vremii.

Atmosfera cenaclului era o simpla prelungire culturala a atmosferei de brigada comunista. Cenaclul Flacara nu e un fenomen specific romanesc. Fenomene de aceeasi anvergura au fost initiate in tot restul spatiului comunist, la remorca unor tineri poeti, cantareti si actori care au imbinat geniul cultural cu patosul nemarginit pentru un socialism utopic. Au fost intretinute cu buna stiinta de aparatul de partid pentru gestiunea zelului tineretului.

Cenaclul Flacaru nu a fost interzis pentru ca cineva s-ar fi temut de el. De ce anume sa se teama, cand cenaclul nu promova nimic care sa fie impotriva regimului? Mai degraba s-a plictisit Ceausescu de Paunescu, sau a fost invidios pe aplauze, sau a decis ca nu merita sa consume kilowatiiora pe stadioane in nocturne si difuzoare.

Ceausescu s-a temut doar de muncitori (Lupeni, 23 August, Brasov), de studenti si de securitate (asta l-a si lucrat in cele din urma) [si pe plan extern de rusi]. Dar de fenomenul folk sau de cenaclu, nicidecum.

In concluzie, un sincer regret pentru tanarul poet Paunescu, nicio urma de regret pentru politicianul postceausist Paunescu, o recunoastere a calitatilor de orator, o dezavuare a folosirii acestor calitati pentru cultul personalitatii (atat al lui Ceausescu, cat si al lui - Paunescu era neintrecut in vanitate), o profunda simpatie pentru sprijinul acordat Stiintei Craiova, o critica dura a vietii destrabalate pe care o ducea in spatele scenei cenaclului, respect pentru ca a adus multi tineri talentati in lumina reflectoarelor, viitori artisti, vot de blam pentru comportamentul deseori dictatorial, imoral sau haotic care a frant sperantele altor tineri de a ajunge sub lumina acelorasi reflectoare.

Controversat. Nicidecum un geniu al literaturii. O mare speranta poate, nu sunt critic literar sa ma exprim. O mare deziluzie insa, da.

nelia spune:

Concluzia mea, cu exceptia:

si cu indoieli asupra geniului literar, nu sint in masura sa-l judec cu usurinta, nici eu nu stiu ce sa fac cu poezia lui, sper ca va sti posteritatea ce sa faca...

In rest, citindu-te, mi-e teama ca s-ar putea sa ai dreptate.

Asta nu anuleaza insa ce am spus despre falsa dizidenta a unora, care acum ori se intrec sa-l slaveasca, ori sa-l doboare, folosindu-se de faptele adevaratilor dizidenti ca sa faca o comparatie. Si nici despre faptul ca tot acestia nu au oferit tinerilor de atunci alte variante. Unora, ca vad ca unii spun ca au avut...

Tu ce ai avut, ce te-a format, de unde te-ai inspirat in formarea ta? Ma intereseaza raspunsul mai ales daca te situezi intre 35-45 de ani... Daca da, ce a ajuns la tine in anii 80-87? Ceea ce ai scris mai sus este o parere formata atunci sau dupa? Te intreb la modul cel mai serios cu putinta.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

lili_mar spune:

citez inaioana (din pacate nu stapanesc arta de a cita fara a anunta ca citez deci ghilimele unde citez)

realitatea este ca nu cred ca asteapta nimeni sa ne spui cum se traia in vremurile respective pt simplul fapt ca nu le-ai trait pe viu ci numai din auzite. Sunt multi/multe care au fost acolo si stiu despre ce vorbesc.



Nu stiu ce si unde (lala land?) ai auzit tu, sau se stie foarte bine (se pare ca fac parte dintre cei care nu stiu) dar ... viniluri de afara? Beatles? Deep Purple? Led Zeppelin? Pink Floyd? nu stiu despre ce lume vorbesti (poate cunostintele/rubedeniile tale aveau acces la astea - si asta in sine ridica un semn de intrebare da' nu dau cu paru') poate alexandru andries, doru stanculescu si intalnirile de la institutul de arhitectura, atea da, sunt mai aproape de vremea noastra ....
eram studenta la electronica si stateam in regie, faceam scoala in polizu si in fiecare miercuri seara (nu mai stiu la ce ora, parca de la 9 la 1) asteptam cu sufletu' la gura ora aia de muzica folk (la difuzoare) care parca imi faceau viata mai buna ... ei si divertis (da' divertis erau de-ai nostri... )



ce-i drept mama avea in biblioteca "cu sange rece" asta nu m-a facut mai putin legata de cenaclu'. am avut si noroc, m-am imprietenit cu bibiotecara de la scoala, asa am putut citi carti interzise pe care le scoteam din biblioteca in coperti de algebra sau analiza matematica ...



unde? cand? cateva exemplare care s-au vandut pe pile la cei din "esalonul superior" si apoi au fost culese din librarii?



imi pare rau dar ai mei ascultau "on a daily basis" europa libera si vocea americii; nu cred ca am avut parte de o "culturalizare" dpdv muzica, teatru samd, poate un review ceva la o piesa care se juca pe o scena undea in lume si pe care nici nu visam sa o vad.



pe scurt, cei ce au trait acele vremuri nu au avut parte de accesul pe care tu (si generatia de dupa tine) crezi ca l-au avut ... si tot pe scurt, cel mai bine inteleg cei ce au trait, nu cei ce au auzit despre cum s-a trait.

nelia, ari, marius (si mai sunt cativa pe care i-am uitat, imi cer scuze) - jos palaria.

imi pare rau ca prima mea postare este la un subiect controversat, am tacut de multe ori, o picatura, insa, poate face paharul sa se verse (the icing on the cake ;)).

inainte de incheia, nu imi place omul Paunescu. cateodata nu mi-a placut nici ca poet. ma deranjeaza insa cand oameni care nu stiu ce a fost, arunca in dreapta si in stanga cu "judecati".

capcaunul spune:

Imi este foarte dificil sa descriu cum anume m-am format. N-am stat sa ma gandesc pe indelete. Trebuie sa adun numeroase piese de puzzle imprastiate prin memorie.
Strict referitor la Paunescu si cenaclu, amintirile sunt controversate de-atunci.

Prima intalnire, prin '75, in cerc restrans. Emotii, am cantat Traiasca Tricolorul cand l-am intampinat noi, pionierii. Eram toti dornici sa-l vedem, sa dam mana cu el. Era vremea cand pe peretii salilor de clasa nu trona inca Ceausescu. Si nici Paunescu nu adaugase Traiasca Ceausescu la Traiasca Tricolorul.

Apoi prin '80 un cenaclu pe stadion. Am stat 4 ore dar el nu venise. Recunosc, ne-am dus majoritatea din clasa sa ne distram. Atmosfera, veselie. Mai canta unul, mai cantau boxele, aia care se apucasera de fumat fumau pe la peluze. Dupa 4 ore de asteptat am sters-o, deja ma plictiseam. Colegii au ramas. Paunescu a venit cu 6 ore intarziere pentru ca dupa orgia de peste noapte nu se putea trezi. Spectacolul incepuse chipurile la 6 seara (cu pauze lungi si dese, cum spuneam), dar Paunescu a urcat pe scena abia la 12 noaptea. Colegii mei au rezistat pana dupa 2 sau 3 noaptea. Unii foarte entuziasmati, dar nu de Paunescu, ci de folkisti, doi colegi fiind mai virtuosi intr-ale chitarii. Eu unul m-am lecuit in seara aceea de Paunescu.

In anii '80 Paunescu era deja privit mai degraba ca un articol obligatoriu dar usor enervant al cenaclului. Era ironizat, imitat in gluma, mai toata lumea il percepea ca un dictator in spectacol, inconjurat de o garda personala de malaci care triau tot ce se apropia de scena.

Daca la inceputuri accesul talentelor pe scena era liber, prin '80 lucrurile se hotarau numai in spatele culiselor cenaclului, deseori in hotelul in care era cazat Paunescu cu alaiul lui. Una din fetele din clasa, cu ceva talent, s-a incurcat pe-acolo si-a si aparut pe scena apoi in doua - trei spectacole in orasele invecinate.

Atmosfera Serbarilor Scanteii Tineretului era mai decenta, motiv pentru care unii artisti migrasera intr-acolo.

Eu nu am rezonat cu miscarea Flacara.

capcaunul spune:

Hopa sa! Nu contrazice o realitate doar pentru ca nu-ti era cunoscuta!

Eu am fost unul din cei care si-a facut o colectie frumusica de viniluri si benzi cu toata floarea rockului, rockului progresiv si electronicii in anii '80. Zecile de benzi le-am inregistrat (cu bon de casa!) intr-un studiou public de inregistrari din centrul capitalei. Altele in camin. Vinilurile le-am cumparat la negru, dar retele de distributie erau, si chiar foarte bine alimentate cu tot ce iesea mai nou pe piata. Una din piramidele de distributie de muzica straina il avea in varf pe Pittis (care dadea saptamanal auditii de muzica rock in Politehnica), unul din colegii de camin (cu scule Akay ultimul racnet, era sursa noastra de muzica nou-nouta) i-a calcat pragul de mai multe ori. Sau Florian Lungu, cel cu jazzul.
Alte surse de viniluri tolerate erau din tarile vecine, bulgarii si rusii copiau tot ce aparea in vest.


sigur ne-am intersectat in R2 sau in R1.

nelia spune:

Da, stiu asta, de aceea spuneam ca trebuie lasat Cenaclu ce a fost, pentru mine personal Pittis a fost sufletul cenaclului, desi nu participa la toate, cu el rezonam cel mai mult si el mi-a placut pina la urma cel mai mult din asa-zisa generatie in blugi. Dar nu pot sa spun ca nu am rezonat atunci cu aceasta manifestare in ansamblul ei... as minti.

Si totusi, ce te-a format? Te intreb pentru ca imi pari bine format... la ce ai avut acces si de unde deschiderea spre unele lucruri si indoielile asupra altora?

De exemplu, in grupul meu de prieteni, cu multi chitaristi si iubitori de munte, eu nu am auzit de nimeni care sa nu rezoneze nu cu Paunescu, ci cu ceea ce se intimpla acolo. Doi dintre ei - fratii Chiriac, s-au lipit de cenaclu, dar da, parerea lor este aceeasi despre Paunescu.

lili_mar, bine ai venit! Of, daca ai sti cit de bine ma simt cind nu-mi spun toti ca nu inteleg cum am trait, de nu am avut acces la toate cele... Cind am venit din Vaslui in Bucuresti (prima mea emigrare, mult mai crunta decit a doua), de trei ori pe zi ma simteam venita de pe alta lume. Vorbeau despre niste lucruri... despre care eu nu auzisem pur si simplu. Eu nu am avut acces nici la Tintin daca e sa o iau asa...

Bine, am inteles. Dar poti sa accepti ca multi tineri de virsta ta (sau cred ca mai mici decit tine totusi) nu au avut toate acestea? Si nu pentru ca nu au vrut, ci pentru ca pur si simplu nu erau sau existau in cercuri extrem de strinse in coltul de Romanie in care traiau.

Tu aveai acces in anii 80 la genul acesta de inregistrari, eu nu stiam nimic despre ei, in afara de ABBA si inca vreo citiva, nu am ascultat nimci altceva. Abia prin 85-87, in liceu, pot sa spun ca am 'pipait' unele. Sau poate faptul ca erai in Bucuresti, ca si sotul meu, le-a pipait mai devreme...




Si asta tot in Bucuresti sau poate in orasele mari, unde traiam eu nu era decit Cintarea Romaniei, unde clar nu putea fi mai decent decit la Cenaclu. Dar erau cluburile de lectura, unde l-am intilnit o data pe Pittis si de doua ori pe Nichita. Ah, nu am dormit cite o saptamina dupa... atit de emotionata am fost.

Asta este, imi pare bine pentru tine, imi pare rau pentru mine.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

capcaunul spune:

Lucrurile sunt mult mai complexe decat incearca sustinatorii sau defaimatorii sa le coloreze. Mult mai nuantate, mai putin contrastante.
Ar fi o discutie lunga si offtopic despre cum a fost viata in anii regimului Ceausescu. Generatiile viitoare o vor judeca mai bine, eliberata fiind de subiectivismul nostru. Libertatea individuala era mult mai mare decat sustin adversarii inraiti sau mai patimasi ai regimului. Dar mult mai mica decat afirma nostalgicii sau profitorii comunismului.
Comunismul era in primul rand un mod de viata si de gandire al majoritatii romanilor, si abia in subsidiar o politica impusa de stat si mentinuta prin forta fizica si mai mult morala a aparatului acestuia. Cenzura autoritatilor nu era atat de puternica precum autocenzura. Multe din canalele informationale nu erau sugrumate de autoritati ci pur si simplu se pierdeau in multime.

Uite cateva piese de puzzle care nu se incadreaza in scenariul alb/negru al dictaturii atotputernice:
- la mijlocul anilor '80 la cabana Plaiul Foii rasuna seara de seara in difuzoare Pink Floyd.
- in raioanele de muzica mai veneau din cand in cand discuri originale EMI sau Virgin.
- in armata (eheheee cate nazdravanii s-au intamplat acolo!) ascultam toti Thriller si Love over Gold, in casti sau chiar la statia unitatii.
- seminaristul de socialism din facultate a facut cu totul altceva tot semestrul (Kafka, Aristotel, Machiavelli, etc)
- accesul la Biblioteca Centrala Universitara era liber. Trebuia doar sa stii ce cauti. Acolo am gasit chestii fierbinti, care chipurile nu trebuiau sa ajunga la cunostinta maselor.
- cinemateca oferea filme care puteau ridica mari semne de intrebare celui care le privea cu atentie.
- samd.

nelia spune:

Mie mi-ar placea un subiect de genul acesta, as vedea macar ce am pierdut. Vin dupa o discutie cu sotul meu, care spune cam ce spui tu... dar recunoaste ca asta era in Bucuresti, pe unde pleca in vacante, trimis de ai lui, inceta aproape totul dintr-o data. Si poate si in orasele mai mari. Din Vaslui nu ar fi pornit niciodata o Revolutie, cred... Deh, dictatura a fost pentru toti, dar pentru unii crunta, pentru altii cu supape.

Dar am avut si eu noroc totusi: un profesor de filozofie, marxista, dar el facea altceva. Un bibliotecar la sectia de auditii, o doamna la una din librarii... magazinul de muzica era gol, acasa nu am avut nici macar casetofon, nu mai spun de muzica si nici prietenii mei nu au avut. In clasa a XI-a, am avut noroc de o colega 'dotata', fata de medici, veniti din Bucuresti in Vaslui, dupa o intimplare neplacuta. Acolo am inceput sa ascult, sa citesc din ce nu gasisem... dar era deja 87. Apoi au mai fost atelierele de lectura si sufletista de bibliotecara, ea organiza totul, ea chema scriitori, poeti, actori sa ne citeasca, ne ajuta sa ne alegem cartile. Uite, pe ea o consider formator de tineri si pe cei mentionati mai sus... Si pe cei mentionati de tine, care intretineau in mijlocul dictaturii aceste supape... ei sint unii dintre cei care s-au luat cumva la trinta cu sistemul... Si s-a putut observ, daca o faceau mai multi, cum ar fi fost, cum ne-ar fi fost acum?

Dar, indiferent cum am lua-o, vedem din ce s-a povestit aici, cam cum a functionat acest sistem... ca o piramida. Cu cit erai mai la baza ei si mai departe de capitala sau de un oras mare, cu atit lantul a fost mai gros si indoctrinarea mai mare. Nu spun ca nu erau si in aceste orase oameni care aveau resurse, dar fiind orasul mic, cercurile erau inchise... de teama.

Dar mi-ar placea mult un subiect pe aceasta tema, m-am saturat de minciuni. Mi-ar placea sa vad cum s-a construit fiecare si ce surse a folosit.

Iar pentru asta:

Comunismul era in primul rand un mod de viata si de gandire al majoritatii romanilor, si abia in subsidiar o politica impusa de stat si mentinuta prin forta fizica si mai mult morala a aparatului acestuia. Cenzura autoritatilor nu era atat de puternica precum autocenzura. Multe din canalele informationale nu erau sugrumate de autoritati ci pur si simplu se pierdeau in multime.

meriti o bere de la mine, ca flori nu cred ca primesti. Exact asa simt si eu ca au stat lucrurile, atit ca, spre deosebire de tine, nu am am avut acces la aceste canale informationale decit foarte tirziu. De prin 98 asa simt ca adevarul este la mijloc intre defaimatori si nostalgici si nu mai cred pe nimeni, decit poate marturii personale.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Lala_D spune:

Nelia " realitatea " celor traite atunci difera mult si e normal sa fie asa.

Cei care au trait in Bucuresti au o realitate, cei care au trait in orasele de granita cu vestul au o alta, cei care au avut parintii muncitori in uzina au trait o alta realitate, pentru cei care au avut macar un parinte vanzator in comert realitatea difera, pentru cei de la sate experientele difera cu mult etc.

Au fost vremuri in care orice amanunt conta, orice apartenenta la o profesie/bresla/locatie conta.

Una era sa ai parintele muncitor la ICL Textila 2 parca- cea care facea parte din productia pentru export, bucuresteni stiu fabrica Pionierul ce trimitea adidasi pentru vest si altceva sa fie muncitor la Masini - unelte.Sau sa fi avut norocul ca unul din parinti sa lucreze intr-o librarie. Dap , atunci in mod cert biblioteca ta era cu mult mai vasta decat a celui ce isi cumpara strict cartile de pe raft.

Chestie de noroc si conjunctura, unii aveau mai multe relatii ca altii.si nu vorbesc despre apartenenta sau nu la partid ci simplu despre avantajele mai mici sau mai mari ale locului de munca.

De aici si viziunile diferite.

Realitatea/viziunea difera si pentru cei care aveau 5 ani la Revolutie fata de cei care aveau 10 ani, 20 de ani, 30, 40 de ani.
Fiecare an trait in acea epoca aduce cu el o alta experienta de viata.

Fiul meu nu va pricepe niciodata oricat de mult i-as povesti eu cum era sa stai la coada pentru o portocala, sa iti faci lectiile pe intuneric, sa asculti un post de radio sub perna. Si e normal sa fie asa. Pentru el este SF.
Asa cum pentru mine erau doar povesti la gura sobei experientele strabunicului de pe front.
Nu voi percepe niciodata cum a perceput el un bombardament.
Si iar e normal sa fie asa.

Scuzati off-topicul.

olympia spune:

Nelia, eu am aflat de la bunici ce insemna sa "ai dosar", sa nu ai "origine sanatoasa", sa fi acuzat si anchetat ca "dusman al poporului", sa ti se confiste pamantul, sa ti se arda biblioteca plina de titluri neromanesti si sa albesti intr-o noapte... sa te bucuri ca ai scapat de puscarie pentru singura vina de a fi fost membru intr-un partid altul decat PCR si asta intr-o familie de invatatori de tara. Si am aflat si ce-au patit cei care au avut alte "vini" mai mari ... Si le-am aflat treptat cand am vrut si eu sa corespondez cu niste copii nemti sau francezi intalniti intr-o tabara si pan' la urma am corespondat doar cu un baiat polonez, dar in engleza, ce-i drept.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina