Adrian Paunescu - controverse

Deus spune:

merita sa cititi !
http://www.dorintudoran.com/2010/11/05/astazi-5-noiembrie-2010/

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

robotzica cucului spune:

Eu am 41 de ani. Am crescut in Craiova. Am facut facultatea in Bucuresti. Nu am fost la Cenaclu niciodata. Nu m-a tentat. Am crescut cu altfel de muzica. Exista acces la altceva. Liber, la anumite ore, prin Radio Bucuresti sau cum ii zicea pe vremea aia.

Duminica la pranz avea Iosif Sava o emisiune la radio, "Invitatiile Euterpei" cred ca se numea. Precizez, la radio. Emisiunile celebre de pe programul 2 TV nu imi erau accesibile, nelocuind in Bucuresti. O bucurie erau si emisiunile de la radio insa.

Existau opere integrale difuzate o data pe saptamana noaptea tarziu pe Programul 2 sau 3. Le inregistram pe casete cu sora mea, si asteptam cu inima batandu-ne in gat sa se termine o "fatza" si sa intoarcem caseta repede-repede sa nu pierdem mai mult de cateva acorduri. Pe urma ascultam acele casete de sute de ori. Asa ni s-au lipit de suflet pentru totdeauna Beethoven si Ceaikovski, Verdi si Puccini, asa am ajuns sa recunoastem glasurile lui Placido Domingo sau Mario del Monaco.

Revin la ideea ca la radio erau multe oaze nepolitizate. Erau emisiunile Adei Brumaru sau Despinei Petecel. Regret ca nu pot sa-mi aduc aminte chiar acum alte nume de realizatori adevarati care mi-au facut copilaria mai frumoasa. Si da, mi-au oferit discret optiuni la Paunescu. Am avut noroc ca am avut in preajma oameni care au stiut pe ce frecventa sa acorde radioul. Selectia este si azi, si era si atunci, totul.

Nu am timp acum sa mai spun si despre alte locuri de cultura de unde m-am hranit: Filarmonica Oltenia, Ateneul, Sala RTV sau Opera din Bucuresti. De teatre, nu mai vorbesc. Daca vroiai cultura adevarata, ca sa te faca sa vibrezi sau sa aplauzi entuziasmat, se gasea.

Si poate trebuie sa precizez ca am ajuns inginer, nu compozitoare ca Sabina

sorana spune:

Paunescu a fost scuipat in Piata Universitatii. Apoi si-a lasat barba.
Eu cred ca asta spune multe despre ce fel de om era. Genul de om pe care il scuipa in fata multimea si el isi lasa barba....

viviana spune:

Si alt mod de a privi lucrurile:
www.e-politic.ro/scena-politica/tismaneanu-atac-la-paunescu-un-trubador-al-%E2%80%9Depocii-de-aur%E2%80%9D" target="_blank">http://www.e-politic.ro/scena-politica/tismaneanu-atac-la-paunescu-un-trubador-al-%E2%80%9Depocii-de-aur%E2%80%9D

Dar, aleg calea de mijloc: aceea de a-mi place poezia lui.

Asa cum imi place sa citesc Sadoveanu - care a virat cu mare entuziasm spre socialismul stalinist si comunismul lui Dej - fara sa ma gandesc la Mitrea Cocor si la faptul ca fost singurul scriitor ce a facut parte din Marea Adunare Nationala...

Asa cum imi place sa citesc Baudelaire fara sa ma gandesc ca a fost un narcoman inrait, ca a murit de sifilis si ca marea iubire a lui a fost o prostituata africana.


La Cenaclul Flacara nu am fost niciodata. Nu m-au lasat parintii. Imi spuneau ca este o manipulare. Asa o considerau ei. Colegii mei care se duceau acolo (si-i invidiam!) percepeau cenaclul ca pe un debuseu si ca pe o posibiliatate de socializare.
Ca pe un schimb cultural. A fost ceva ce i-a ajutat. A fost ceva ce le-a deschis ochii asupra vietii, muzicii si poeziei. In ciuda poeziilor patriotice (care ii lasau reci) au invatat sa vibreze in ritmul muzicii folk si sa-si deschida inima versurilor de dragoste.
Au acultat adevarata muzica populara. Au inceput sa discute despre Basarabia, si sa vorbeasca de Grigore Vieru.
Tin minte ca mi-au povestit si episodul din noaptea invierii, cand s-au inchis usile Salii Polivalente. Dar, mi-au mai povestit si ca la miezul noptii si-au aprins lumanarile sau brichetele pe care le aveau prin buzunare.
Isi amintesc cu placere de Cenaclu. Nu pentru ca i-a apucat nostalgia dupa vremurile adolescentei ci pentru ca a fost un pas micut peste haul, linistea, indobitocirea culturala ce-i cuprinsese pe tinerii acelor vremuri.
Chiar daca Cenaclul s-a vrut a fi o manipulare, a reprezentat, totusi, o raza scapata prin geamul matuit de autoritati. O raza care a inceput sa-i lumineze pe cei multi. Fenomenul ajungand la o amploare nebanuita de sistem.

Dupa interzicerea lui mi-a spus mama: "Ce bine ca nu te-am lasat. Se petreceau lucruri imorale acolo, au gasit zeci de chiloti aruncati, dupa incident"

Stiam de la colegi ca nu era asa.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

lili_mar spune:

noi locuiam la familisti in P22, mancam (faceam dubla ) in R1 . parca am mancat o perioada si in R3 dar nu mai stiu de ce.

lili_mar spune:

acelasi sentiment il am si eu. si cum spuneau capcaunul si nelia sunt multe de discutat pe subiectul asta, experienta fiecaruia depinde de mult prea multi factori ...

nelia spune:

Robotzica, ma bucur sincer pentru tine. Si pentru ca au existat toate acestea, chiar daca eu nu le-am cunoscut. Imi pare nespus de rau pentru tinerii care nu le-au cunoscut, poate i-ar fi ajutat mai mult in viata. Asta este, nu le putem avea pe toate... Stiu ca e tirziu sa discutam despre asta si nu e chiar la subiect decit prin legatura lui Paunescu cu Flacara, dar imi place atit de mult sa va citesc cind vorbiti despre ce a existat... desi nu-mi pica bine, cred ca sint si un pic invidioasa.

Olympia, bunicii mei au fost tarani, dar nu au fost intr-un partid inainte. Stiu povestile lor din razboi, imi place sa ascult batrinii. Nu am auzit de povesti de genul acesta, in afara de citeva legate de refugiati din Basarabia, dar nu stiu cum, atunci cind povesteau, probabil de frica, nici unul nu a facut direct legatura cu comunismul. Adica povesteau faptele, mi se pareau de necrezut, dar nu prezentau cauzele. Acum stiu ca au existat povesti triste ca ale bunicilor tai, vreo sase ani dupa Revolutie numai in ele am stat si imi pare tare rau. Si mai rau imi pare ca sacrificiile lor si pierderile lor nu au ajuns la timp la toti romanii, sint sigura, dar absolut sigura ca poporul roman ar fi fost altfel astazi.

Nu am de ce sa ma simt vinovata ca in jurul meu, copil fiind, a fost altceva. Citindu-va pe voi, ma mir ca totusi sint normala, zic eu, bineinteles cu mici scapari si ma descurc totusi in viata. Dar imi place sa aflu, imi schimba parerea despre romani, in bine!

La mine a inceput totul tirziu, dupa 87, si apoi grosul din 90 cind am plecat de acasa. Si cu toate acestea, sincer, in afara de muzica (clasica am mai ascultat, v-am spus de tipul de la auditii, dar foarte putin altceva, imi aduc aminte cit am plins cind am auzit prima data, cap-coada, The Dark Side of the Moon, la colegul venit din Brasov. Si Set the Controls for the Heart of the Sun... starea mea era tare bine redata de nebunia frumoasa din acest cintec. Stateam in genunchi si plingea, aveam 19 ani. Am recuperat ceva, dupa ce am plecat de acasa, dar nu sint asa cum mi-as fi dorit sa fiu... si nici nu stiu daca as fi fost.

Si cu toate acestea, am rezonat cu muzica folk si o fac si acum... iar iile cu floricele si sa-mi fac codite si blugii evazati inca imi mai plac.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

iulianm spune:

Ce exemple astepti, Nelia? Ce exemple, pe care acum sa nu le poti cauta si gasi? De vrei. Tu (si altii) scrieti ca n-a fost dizidenta in timpul lui Ceausescu. Din lumea in care am trait eu, de la Goma pina la sfirsit de 89, au fost destui. Vlad Georgescu, Calciu Dumitreasa, Mihai Botez, Ion Cana, Gh. Brasoveanu, Vasile Paraschiv, Dorin Tudoran, Doinea Cornea, Leontin Juhas, Radu Filipescu, Mihai Botez, grupul de la Iasi (Dan Petrescu: Liviu Cangeopol, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Al. Calinescu, Luca Pitu, Mihai Dinu Gheorghiu. Si astia sunt doar cei mai cunoscuti, nu au fost singurii. In 89 apoi, Dinescu, Blandiana, Plesu, Paleologu, Dan Haulica. Grupul celor 14, grupul celor sase, la nivel de 89, va spune ceva? Si la sfirsit de 89, Liviu Ioan Stoiciu, Mariana Marin, Andrei Cornea, Stelian Tanase, Petru Cretia. Parca multi scrieti ca ascultati Europa Libera, numele astea nu va suna cit de cit cunoscute?

Si inainte de anii 70, mai bine zis incepind cu terminarea razboiului, toate miscarile anilor 50 si sfirsitului anilor 40 ce au fost? Miscari mari, ca cifrele celor inchisi sunt hat, peste 800000. A mortilor, 300000+. De s-or sti exact vreodata. Ori din cei ce au supravietuit si au prins anul de gratie 64 si au iesit la lumina, aveti impresia ca au abdicat pur si simplu, de la principiile lor? Pt ce, pt....un congelator plin cu carne? Lipsurile materiale nici nu au avut loc pe lista lor, nu pentru asta s-au sacrificat vieti. N-au abdicat, insa activitatea se facea in cerc extrem de inchis. Atit de inchis ca acuma sa poata scrie unii ca nimeni nu a deschis gura in Romania, ca nimeni nu a fact nimic. Grotesc. Un alt fel de fenomen Pitesti, mai blind si cu rezultate mai bune. De lunga durata, dupa cum citesc.

Nelia, ca tu ai scris o gramada si ai spus "ca numai unii oameni, putini si singuri, au indraznit" sa se revolte. N-au fost nici putini, si nici singuri. N-au fost putini, si nici nu au fost singuri in suferinta lor. Si nu au renuntat sa lupte si sa spere ca sistemul va cadea si Romania va iesi la liman. Si nici nu au urit neamul romanesc, indiferent cit de mult au fost loviti, tradati ori dezamagiti de parte din semeni de-a lungul vietii lor.

Lista cu ce a fost inainte de anii 70 e mult prea lunga, dar marturii scrise si publicate pt publicul larg au inceput sa apara imediat dupa 90. Numai Humanitas cite carti a publicat pe subiectul dizidentei. De publicat inainte de 90, cine, Doamne, ti-ar fi publicat marturiile unui dizident?!? In Romania. Pe Goma l-or publicat nemtii, tradus de o poeta vieneza, cea care a si scos manuscrisul din tara.

Asa ca "nu am stiut" nu mai poate fi folosit cu nonsalanta drept scuza. Au fost multi care nu au stiut si care nu au vrut sa stie, asta pina in decembrie 89. Dupa, informatia a inceput sa circule, sa fie publicata, sa fie mediatizata. La nivel de 2010 nu mai exista scuza ca "nu am stiut". Exista "nu ma intereseaza". Fiecare cu viata, prioritatile si principiile lui de viata.

ari spune:

Bine ai venit, lili mar! Ma bucur ca ai scris!

Si revenind la subiect: mi se pare ca se face aici o distinctie clara intre cei care ascultau folk (deci, si Cenaclu) si cei care *se cultivau*, acultand altceva (Pink Floyd, etc.). Pai va anunt ca era loc pentru toate in tinerii ca mine, si pentru Pink Floyd, Led Zeppelin, muzica clasica, teatru, opera si culmea, si pentru muzica folk. Eram interesati si vibram la toate si ar fi fost loc si pentru mai mult!
Muzica folk se asculta pe vremea aceea in lume, nu e doar o emanatie a comunismului. Ei, s-a intamplat ca aceasta muzica sa fie promovata si *impinsa* spre noi de cenaclul Flacara. Ascultam Joan Baez si Bob Dylan, de ce n-am fi ascultat si folk romanesc?
Paunescu, a fost cum a fost. Eu nu l-am apreciat niciodata pe omul Paunescu si am fost de-a dreptul ingretosata dupa '89, cand am auzit ca a intrat in politica. El n-a reusit nicidata, dupa parerea mea, sa fie un formator de opinie. A fost un poet, pentru mine n-a fost niciodata mai mult. Eu poetului ii pastrez o amintire frumoasa. Omul, ar fi trebuit sa fie judecat la momentul oportun. Nu ma deranjeaza ca e judecat acum si ca va purta, o vreme, legata de amintirea lui, tinicheaua plina cu toate porcariile pe care le-a facut, ca om. Ceea ce ma deranjeaza, am spus mai sus.

nelia spune:

Iuliamn, tu poti sa spui ce vrei. Cunosc foarte bine exemplele date de tine, sint departe de a nu le fi citit. Nu rezonez cu multi dintre ei, cu Paul Goma de exemplu. Dar nu ma acuza ca nu stiu sa le caut... e nedrept. Am lucrat totusi 11 ani la Humanitas... am citit insetata tot ce s-a publicat inca din faza de manuscris. Tocmai pentru ca nu ajunsesera la mine, a fost un soc, ca atunci cind afli ca esti adoptat...

Dar nu ma ajuta, am aflat dupa... miscarile colective sint puternice, au impact, ale lor nu au avut pentru mult prea putini, dupa parerea mea, ca sa le scot din individual. Nu-mi pot insusi meritele lor, nu sint poporul roman cel care a tacut, dar ne place sa fim reprezentati de ei. Eu consider ca sacrificiile si meritele sint ale lor si sint putine fata de numarul de locuitori ai Romaniei. Iar cei care au stiut, i-au turnat eventual, nu i-au sprijinit... Dar dizidenta lor, din pacate, a fost cunoscuta de o mica parte a Romaniei pina in 89, cel putin la mine a ajuns, in afara de ce au scris 'curat', dupa 90.

Eu o contradictie... pe de alta parte imi spuneti ca au existat supape, ca nu a fost chiar asa ca in realitatea mea, pe de alta parte, observ a acestea au ajuns la o mica parte dintre romani, depinde de noroc si de mediu, dar Romania nu era formata numai din ei. Unde s-a pierdut informatia? Si cine a contribuit la pierderea ei? Ca regimul era permisiv totusi, observ... pentru unii care spun au stiut, total inchis pentru altii care nu au stiut, dar nici nu vor sa spuna ca da, bai, la mine in mediul meu se stia... SI?

Asta inseamna ca multi prea multi au luat-o pe scarile crezind ca merg in sus si foarte putini au vazut ca ele, de fapt, duc in jos, asa cum spunea Dorin Tudoran referindu-se la el si Paunescu.

E trist ce spui tu, pentru mine e tare trist. Nu mai astept exemple, pe astea le cunosc si eu. Dar e trist ca intr-o Romanie cu atitia dizidenti si miscari de opozitie colective,cum le vedeti voi, eforturi individuale cum le vad eu, s-a ajuns totusi unde s-a ajuns. Si inca se mai sta acolo...

Singurul lucru care imi demonstreaza ca au fost totusi oameni care au crescut altfel, este Piata Universitatii, alta adunatura de... Aia nu putea exista, daca nu erau substraturi, daca nu ar fi fost supape...

Si daca vorbim de prioritati, totusi, si la mine si la tine flutura alt steag... asa ca, hai sa nu vorbim in numele altora.

Viviana, eu muzica folk ascult si acum. Si a noastra si a altora. Asa cum ascult si altele... care imi plac. Si nu, nu au fost chiloti aruncati.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU