12 ani- prima tigare

accept92 spune:

Oho...cred ca aveam vre-o 9 cand o prietena de la bunici mi-a spus ca daca faci sex ajungi in iad. Am facut misto de ea si i-am zis ca e fraiera. Eu si ea nu ne puteam influenta una pe alta. Nici ea n-a ajuns vre-o curva nici eu o sfanta.

nelia spune:

Inteleg ca tu la 12 ani erai perfect si solid formata, iar parintii tai nu te-au considerat asa si au gresit. Iar eu, si ca fost copil de 12 ani, si ca mama de viitori copii de 12 ani, consider ca formarea este in plin proces si ca tot ce se intimpla si dupa 12 ani conteaza mult pentru adultul de mai tirziu. Asta nu inseamna ca nu respect si asa mai departe, te mai rog inca o data, da-mi voie sa ma simt agresata de cuvintele tale.

Consider ca putem continua discutia si ridicindu-ne asupra copilului de 12 ani care ai fost tu si a parintilor tai, in care observ ca ii bagi pe toti cei care crezi tu ca gindec ca ai tai.

In plus, erau doar niste intrebari si te-am rugat sa argumentezi, acuzatiile tu le faci, nu eu.

Pentru ca de la mine, in ceea ce te priveste, lucrurile se vad putin contradictoriu: daca gindeai atit de bine la 9 ani si erai atit de bine formata incit sa vezi clar lucrurile, cineva a contribuit totusi la formarea aceasta a ta, undeva te-ai format. Daca nu au fost parintii, a fost altcineva... inteleg atunci revolta ta impotriva parintilor care nu te-au respectat. Dar daca nu a fost altcineva, atunci unde a fost ruptura, ce s-a intimplat de s-a ajuns la lipsa de respect din partea lor si revolta din partea ta???

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Sabi, stima de sine nu poate fi vazuta exclusiv ca o cota parte din individ, adica nu putem zice ok, de aici incepe si aici se termina. Ea apare in diferite dimensiuni si e tare greu de definit, e schimbatoare, oscileaza, nu e constanta.

In fond, cand zicem stima de sine zicem atitudine care atrage succesul, orientata spre suces, spre reusita.
Stima de sine scazuta inseamna pana la urma abandonarea viselor, a te multimi cu putin pentru ca nu ai increderea necesara in tine insati ca poti mai mult.

Asadar, eu n-as asocia lipsa stimei de sine cu aparitia influentabilitatii, ca daca esti fricos de exemplu poa sa traga de tine 5 amici de joaca, tot nu intri in beciul intunecat.

Sabina spune:

inseamna ca eu vad cam altfel lucurile sau pur si simplu incurc termenii, pt mine stima de sine nu e neaparat dorinta de succes ci suficienta propriei persoane, increderea in sine, simtitul bine in propria piele chiar daca esti printre cei cu note mai mici de exemplu :)

Un soi de "eu stiu cine sunt, eu sunt valoros ca individ indiferent ce mi se intampla"

dar e adevarat, sunt putini adultii care stiu ce vor de la viata, daramite copiii....





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

accept92 spune:

Toata viata suntem in formare. Nu e cu nimic mai plin procesul la 12 ca la 29. Ceea ce ne formeaza sunt in primul rand gandurile noastre. Omul nu poate trai tot ceea ce si-ar dori, dar de gandit e liber sa o faca. Si felul in care gandim, ne imaginam, analizam si judecam e unic pentru fiecare dintre noi. Si gandurile noastre sunt constructia noastra interioara. Unii se tem pana si in gand, ceea ce ne influenteaza gandul e mult mai subtil si depaseste puterea de control a parintilor sau anturajului. Eu m-am nascut intr-o familie de credinciosi intr-o tara majoritar crestina si totusi sunt atee de cand imi amintesc gandurile mele. Nu m-a influentat nimeni, pur si simplu m-am gandit la chestia asta, nu am inghitit-o ca pe o pastila. Mult timp m-am gandit, am judecat, am analizat, mi-am pus intrebari, mi-am dat raspunsuri contradictorii...copil fiind. Sa acuzi copiii de lipsa de constructie interioara e pur si simplu ignorant (in sensul de a nu dori sa vezi sau a te face ca nu vezi).

nelia spune:

LadyJ, recunosc ca si eu vad ca Sabina lucrurile. Atit doar ca eu cred ca valorizarea ca om nu o faci numai din interior, ci este si un proces care vine si din exterior spre interiorul tau.

Cu cit este mai bine valorizat interiorul (proces care se desfasoara in primii ani, in mediu familial mai mult, la gradinita), cu atit ceea ce vine din exterior atunci cind copilul, pre-adolescentul, adolescentul, tinarul, adultul petrece mai mult timp in colectivitate vine pe un teren propice dezvoltarii individului.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Inteleg, si daca tot ai pomenit de asta, sa ne intrebam ce l-ar opri pe un adolescent care are incredere in sine,se simte bine in propria piele, sa fumeze, de exemplu?Sau sa faca sex?

Ca exista si un revers al medaliei, adica ma pot simti atat de bine in propria mea piele incat sa ma cred capabil la 15 ani de o relatie sexuala.Pot avea atata incredere in mine incat sa fiu convins ca voi avea experiente placute, ce m-ar putea, asadar, opri?
Sa ne intrebam aceste lucruri exact raportat la fraza scrisa de tine: ´´eu stiu cine sunt,sunt valoros ca individ indiferent de ce mi se intampla´´ - acest ´´indiferent´´ include tigarile, alcoolul si sexul,nu?

nelia spune:

Asta crezi ca am facut eu? Ca am acuzat copilul de lipsa totala de constructie interioara la 12 ani?

Nu-ti pot schimba perceptia si nici nu-mi doresc sa consum energie sa o fac. La urma urmei, fiecare intelege ce poate din ce se scrie. Dar te-as ruga sa-mi raspunzi, asa cum vezi tu lucrurile, ce ai face sau cum gindesti, care e pozitia ta intr-o situatie de mai jos. Caz cit se poate de real...

Copil de 12 ani impliniti, intra pe o retea sociala destinata adultilor, oricum de la 15 ani in sus, se da de 15 si intra in discutie cu un tip de 35. Discuta cit discuta si apoi trec la fapte, se intilnesc si incep o relatie sexuala. Adultul vine acasa tinarul de 15, care se vede ca e de 12... sora ii prinde intr-o zi, scandal, adultul arestat, judecatorul cere evaluarea tinarului. Sa spunem ca esti psiholog sau parinte, tinarul sustine sus si tare ca nu e victima, ii acuza pe toti de discriminare (impotriva homosexualilor), spune ca e suficient de matur ca sa hotarasca cu cine sa se culce si cu cine nu (la cei 12 ani ai lui). Care e pozitia ta de parinte aici? Dar de fost copil? Dar de specialist care trebuie sa hotarasca daca trebuie protejat, chiar daca aceasta ar fi impotriva dorintei lui, care spune ca nu are nevoie de nimeni, vrea sa fie liber sa-si traiasca viata.

Il consideri destul de apt, destul de construit interior incit sa-si ia viata in miini asa cum doreste? Ii explici consecintele, ca si la fumat, ii expui toate posibilitatile si el o tine pe a lui: este suficient de matur si de construit ca sa nu fie considerata victima, ci un om perfect format si apt sa-i asume responsabilitatea pentru actele sale. Te intreb fara nici cea mai mica urma de ironie. Eu sint pentru protejarea tinarului, nu cred ca la 12 ani ai suficient discernamint sa alegi in deplina cunostinta de cauza! Nici sa fumezi, nici sa ai relatii sexuale... Sint pentru diplomatie, blindete, respect, ce vrei tu, dar nu pot da drumul din miini unui copil de 12 ani! Tu ii dai?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

In completare, nu cred ca nebuniile adolescentei inseamna ca tanarul care face nebunia are probleme cu persoana lui. Inseamna doar ca tanarula cesta, ca oricare, are nevoie de apartenenta la grup. Si vrea la grupul celor de varsta lui nu in grupul mamicilor care ii tin teorii si-i amintesc la fiecare fraza ca mai are de crescut...(oau, asta ii enerveaza la culme)
In plus, tanarul vrea sa experimenteze.Cu incredere in sine sau nu, e atras de tot ce pana atunci i-a fost strain.

Adolescenta e perioada in care ne permitem sa gresim lamentabil,sa facem prostii pe romaneste zis, fara a ne darama imaginea in societate, fara a fi pusi pe stalpul infamiei. Mai tarziu e prea tarziu.

EDIT- ´´nebunia´´ nu inseamna lucrurile foarte grave pe care le fac cei cu diferite probleme si tulburari, sper ca e clar la ce m-am referit.

accept92 spune:

Nu poti proteja un om de ceea ce nu doreste sa fie protejat, dar mai ales nu il poti proteja de propriile sale dorinte. Cum adica daca ii dau drumul copilului sau nu? Eu nu o sa le sugerez niciodata copiilor ce anume e potrivit sa isi doreasca in functie de varsta pe care o au. Voi fi curioasa sa stiu ce isi doresc la orice varsta incercand sa maschez cat mai bine orice eventuala temere. Caci de indignare nu poate fi vorba, insa de teama da. Vreau doar sa le fie bine cu alegerile lor iar daca nu le este sa ceara ajutorul.

Nu inteleg demonizarea asta a sexului. Pana la urma este o placere. Inca din pubertate copiii traiesc stari constiente de excitare incontrolabila. Sigur ca in acelasi timp suntem atat de vulnerabili cand facem sex incat in mod normal, cu un instinct sanatos de conservare, e un capitol care se parcurge incet...intai te ti de mana, ta saruti, te atingi, te dezbraci doar pe jumate...pana te simti confortabil si capeti incredere deplina in partener. La 12 ani cred ca normala preocuparea pentru sex...dar sa te arunci direct in pat cu un necunoscut de varsta parintilor pare putin impotriva instinctelor de conservare, adica autodistructiv. Daca as fi judecator as trimite copilul si parintii la terapie...chiar daca nu e nimic in neregula cu ei nu strica sa verifici.