12 ani- prima tigare
Raspunsuri - Pagina 18
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Nu poti proteja un om de ceea ce nu doreste sa fie protejat, dar mai ales nu il poti proteja de propriile sale dorinte. |
mare adevar ai grait!
accept92 spune:
Indiferent cat de cool este un parinte nu s-a nascut acel copil care sa nu-l puna pe jar. Ca ai mei vor fuma o tigara sau vor face sex, nicio problema. Dar cand se vor urca pe o motocicleta, isi vor pune cortul in mijlocul padurii, vor sari cu parasuta sau se vor da cu parapanta, vor sta atarnati in coarda pe vre-o stanca...nu-mi ramane decat sa ma rog...atee fiind. Cred ca incep sa inteleg de ce l-a descoperit Rufus pe Dumnezeu, avand 3 fete.
nelia spune:
Nu poti proteja un om de ceea ce nu doreste sa fie protejat, dar mai ales nu il poti proteja de propriile sale dorinte.
De acord cu tine, dar pe un copil de 12 ani? Cit din ceea ce isi doreste este real sau vine din exterior, de la adultii care ii ofera viata din jur? Incepind cu televiziunea, calculatorul, jocurile, comertul, reclamele, publicitatea, mama, tata, vecinul, profesorul... Mie aici nu-mi este clar, ce fac cu un copil de 12 ani care isi doreste lucruri care mi se par 'normal' sa fie gindite la 16 si facute chiar un pic mai incolo. Care este realitatea de astazi de la 12 ani?
Da, sint de acord cu tine cu terapia si pentru parinti si pentru copil... Dar copilul spune ca el nu e victima, ca el este perfect constient de ce a facut si vrea sa fie lasat in pace. Amindoua sintem mame, eu consider ca nu pot sa-l las pur si simplu in pace, ci ca trebuie sa fiu alaturi de el, sa-l inteleg, sa-l ajut, sa-i arat consecintele pe termen lung... Dar si sa-l opresc sa-si mai faca rau. Sint atitea studii despre ceea ce se intimpla cu fumatul la virste fragede, de la 12 la 17 cite 10 tigari pe zi... e chiar nimic. Inceputul vietii sexuale prea devreme, fumatul de iarba (unde intra 10 tigari mai intra si o iarba ocazional, nu?), de statul cu orele in fata calculatorului etc., etc. Nu despre asta vorbeam aici? Ca fiecare alege metoda lui, mai drastica sau mai blinda, aici intelegem sa ne contrazicem, si eu sint pentru cele blinde, dar ca il oprim la 12 ani din fumat nu ar trebui sa fim toti parintii de acord???
Nu demonizam nici sexul, nici fumatul... Dar ce facem, il lasam sa experimenteze in continuare pe sanatatea lui? E plin netul de exemple ca cel dat de mine, nu ma pot feri sa nu ma pun in situatia mamei, a tatalui, a celor care sint in jurul copiilor respectivi? Tu sustineai ca la 12 ani esti atit de bine construit incit daca vin eu si spun ca nu prea esti, ca aceasta constructie a ta este in formare si ca nu ai destule cunostinte pentru a lua decizii atit de importante, ca fumatul si ca sexul, ca sa dau doua exemple dintre multe altele care se pot face. La 15, la 16 ani inca mai putem discuta, dar aici vorbeam de 12... Eu am fata de 9, stiu in mare ce simte si gindeste... Sper ca si Accept si ma rog ca la 12 ani sa nu-si doreasca cadou de la mos un trabuc sau un 'baiat' cu fundita. Dar daca isi doreste? Pot valida dorinta ei ca pe cea a unei adolescente de 17 sa zicem? Este suficient de matura ca, in ciuda explicatiilor mele date de-a lungul timpului, eu exemple video, asupra consecintelor... pentru mine este o mare dilema!
Faptul este consumat, copilul a fumat, a facut sex nu cu un copil de virsta lui (desi la 12 ani si asta este o problema pentru mine, una este sa-ti cunosti corpul si sa-ti pui intrebari asupra sexualitatii si alta este sa treci la fapte). De aici s-a pornit subiectul, de la un fapt consumat...
Bineinteles ca tipatul la copil, batutul, interzisul nu sint solutii... Nu se pune problema nici sa ignoram ce s-a intimplatsi sa punem totul pe seama virstei si experimentarii, apartenentei la grup etc. Pentru ca daca este fum tras din curiozitate sau ca s-a sarutat cu un baiat e una, dar cind iti fumeaza la 12 ani zece sau mai multe tigari pe zi sau cind, odata inceputa viata sexuala, nu stii exact citi parteneri poate avea si care sint acestia... vorbim tot de 12-13 ani, nu? Ce facem?
Daca sintem parintii copiilor respectivi, ce facem? Il respectam ca pe un individ construit, care a ales in cunostinta de cauza (asa cum cer copiii in cazurile prezentate), le oferim tigari mai bune si un pat curat, cu prezervativul pe noptiera si posibilitatea unui dus dupa? Sau ii luam in miini, la propriu, incercind sa facem ceva pentru ei? Si daca da, ce anume?
Realitatea in ziua de astazi este aceasta: pubertatea a inceput sa apara din ce in ce mai devreme (explicatii sint multe), accesul al iformatie este mult mai mare decit al celor din generatiile trecute,, asa ca si experimentarea celor mai multi tineri incepe mult mai devreme. Cu toate acestea corpul si creierul unui copil de 12 ani sint ale unui copil de 12 ani, nu al unui adolescent de 14, nici de 16, nici al unui tinar de 18. Ce facem noi adultii ca sa fim parintii si profesorii de care au ei nevoie?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Sabina spune:
pai daca un copil de 12 crede cu tarie ca tigara e caca :), avand o puternica incredere in sine nu isi va schimba opinia conform cu cea a colegilor, ma gandesc eu....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
bird70 spune:
Eu cred cu fermitate ca a trata un copil ca pe un adult e o forma de abuz. Si aici nu ma refer la respect, pentru ca toata lumea trebuie tratata cu respect, ci la plasarea responsabilitatii. A lasa un copil de 12 ani sa ia decizii care il vor afecta pe viata este o forma de abuz. Acel copil nu are capacitatea si nu ar trebui niciodata pus in situatia sa ia o astfel de decizie. Cand aud chestii cu anturajul , pai rolul nostru nu este sa verificam anturajul copilului? Si daca nu este corespunzator sa-l schimbam, sa facem ceva? Sigur e asa comod sa spunem ca anturajul e de vina si ca e ok ca un copil de 12 ani sa ia decizii si sa faca cum crede. Asa ne scapam de responsabilitate, nu mai trebuie sa ne batem capul cautand solutii. Daca iese rau e vina copilului ca a luat decizii gresite .
In Australia este interzis sa vinzi tigari si alcool copiilor sub 18 ani. Exista foarte putine locuri unde se comercializeaza tigari si alcool, nu le gasesti oriunde. Daca esti prins ca ai vandut la cineva sub 18 ani iti pierzi licenta si deci afacerea si nimeni nu risca asa ceva. Daca esti prins ca adult ca ai cumparat sau ai oferit unui minor primesti o amenda foarte usturatoare, daca esti prins a 2-a oara ti se face dosar de child abuse. Toate aceste reguli nu sunt facute sa suprime dorintele copilasilor si sa le distruga distractia, ci sunt facute ca sa PROTEJEZE copiii. Aceste reguli sunt facute pentru a proteja copilul care nu are capacitatea sa decida ce este bine sau rau pentru el si mai ales pentru a RESPONABILIZA adultii care ar putea fi mai 'comozi' la capitolul protectia intereselor copilului.
Pe mine ma intriga foarte tare diferentele dintre felul cum sunt crescuti copiii in Romania si cei de aici. Copiii aici incep scoala la 4-5 ani, in Romania sunt lasati sa 'copilareasca' pana la 7-8 ani. Parintii aici sunt mult mai implicati in viata copiilor, stiu cu cine se joaca copiii, cunosc parintii prietenilor, se implica la scoala, la activitati extrascolare. In Romania copiii sunt in general lasati de capul lor (dupa ce au copilarit 7-8 ani), parintii nu stiu mai nimic despre prietenii lor, despre familiile prietenilor, in general copiii sunt trimisi in 'fata blocului' si se descurca singuri. Cel mai important pentru un parinte aici este sa fie copilul respectuos si sociabil, in Romania sa aibe note mari. Aici copiii sunt invatati sa fie modesti, sa dea la cei care o duc mai greu, in Romania conteaza sa se dea mare si sa afiseze cat mai mult. Aici adolescentii sunt incurajati sa devina independenti, sa lucreze, sa-si gestioneze banii, sunt pregatiti pentru a parasi casa parintilor la 18 ani. In Romania exista mentalitatea ca parintii trebuie sa dea, cat mai mult, iar adolescentul, un fel de Domnul Goe, sta cu mana intinsa la parinti si apoi vine cu figuri de genul 'fac ce vreau, e viata mea, etc'. Asta cred ca va deveni cu atat mai acut in momentul in care generatiile care au 'copilarit' pana la 8 ani vor atinge majoratul in clasa a 10-a.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Il respectam ca pe un individ construit, care a ales in cunostinta de cauza (asa cum cer copiii in cazurile prezentate), le oferim tigari mai bune si un pat curat, cu prezervativul pe noptiera si posibilitatea unui dus dupa? Sau ii luam in miini, la propriu, incercind sa facem ceva pentru ei? Si daca da, ce anume? |
Din pacate nu exista tigari mai bune ca alte tigari. Sunt unele de miros mai frumos e adevarat, sau altele de in loc sa fumezi una tre sa fumezi doua pentru acelasi efect.
Insa daca un om face sex din proprie dorinta, intr-un pat curat si folosind prezervativul...care sunt riscurile? Desi repet, 12 ani mi se pare si mie cam devreme...si totusi oamenii se dezvolta intr-un ritm diferit existand si extreme. Am avut o colega de generala care facea sex la 12 ani cu iubitul ei de 16 insa trebuie sa recunosc ca si fizic era foarte dezvoltata si mult mai matura decat noi celelalte care cand auzeam de sex ne hlizeam incurcate.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Pe mine ma intriga foarte tare diferentele dintre felul cum sunt crescuti copiii in Romania si cei de aici. Copiii aici incep scoala la 4-5 ani, in Romania sunt lasati sa 'copilareasca' pana la 7-8 ani. Parintii aici sunt mult mai implicati in viata copiilor, stiu cu cine se joaca copiii, cunosc parintii prietenilor, se implica la scoala, la activitati extrascolare. In Romania copiii sunt in general lasati de capul lor (dupa ce au copilarit 7-8 ani), parintii nu stiu mai nimic despre prietenii lor, despre familiile prietenilor, in general copiii sunt trimisi in 'fata blocului' si se descurca singuri. Cel mai important pentru un parinte aici este sa fie copilul respectuos si sociabil, in Romania sa aibe note mari. Aici copiii sunt invatati sa fie modesti, sa dea la cei care o duc mai greu, in Romania conteaza sa se dea mare si sa afiseze cat mai mult. Aici adolescentii sunt incurajati sa devina independenti, sa lucreze, sa-si gestioneze banii, sunt pregatiti pentru a parasi casa parintilor la 18 ani. In Romania exista mentalitatea ca parintii trebuie sa dea, cat mai mult, iar adolescentul, un fel de Domnul Goe, sta cu mana intinsa la parinti si apoi vine cu figuri de genul 'fac ce vreau, e viata mea, etc'. Asta cred ca va deveni cu atat mai acut in momentul in care generatiile care au 'copilarit' pana la 8 ani vor atinge majoratul in clasa a 10-a. |
Faci liste cu bile albe, bile negre?
nelia spune:
Subiectul era pentru 12 ani, deci de preadolescenti, nu de adolescenti. Si te intreb pe tine pentru ca m-ai acuzat ca nu respect tinarul de 12 ani si nu-l consider suficient construit ca sa ia decizii cunostinta de cauza. Si eu spun ca da, nu are suficient discernamint, iar noi parintii, adultii din jurul lui, sintem datori sa intervenim. Cu blindete, cu prietenie, cu calm, dar eu sint pentru protejarea copilului chiar daca aceasta inseamna sa-l impiedic de a-si pune in practica anumite dorinte.
De acord cu tigara, tutunul e tutun si face rau! Punct!
Riscurile sexului inceput foarte devreme, la 12 ani, daca folosesti prezervativ nu sint decit pe planul bolilor sau pe cel al unei sarcini nedorite. Dar psihic? La 12 ani e un copil, nu un om, e un omulet. Eu nu sint sigura ca inteleg nici la 42 din sex ce inteleg 'experimentatii', dar la 12??? Care sint beneficiile? Si daca pufai o tigara, o data sau de doua ori la colt de bloc sau te minghii cu un baiat e una, dar cind totul devine obisnuinta? Si de la o tigara ajungi la 10, si de la un baiat ajungi... tot la 10? Oare chiar asa, sa nu fie nici un risc, pe nici un plan? Oare chiar asa, ca adult, ca parinte, trebuie sa consider copilul un adult si sa ma dau la o parte? Nu e semn de lasitate, de ignoranta, de neputinta sau chiar de nepasare? Si cind acel copil, ajuns adult, va suporta din plin consecintele actelor sale, pentru ca a fost lasat sa-i indeplineasca dorintele, consecinte grave dupa parerea mea, si pe plan fizic si pe plan psihic, si ajunge din nou la noi, la parinti sau la specialisti... ce-i mai spunem???
Pentru mine sint dileme... pentru ca tind spre varianta in care nu las copilul de capul lui si intervin ferm acolo unde este nevoie (nu se intimpla doar acolo unde au fost probleme in familie si in crestere, toti copiii au dorinte si toti vor sa experimenteze), dar mi se da peste deshte ca nu respect omuletul si ignor constructia lui interioara. Si eu nu vreau asta!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Este suficient de matura ca, in ciuda explicatiilor mele date de-a lungul timpului, eu exemple video, asupra consecintelor... pentru mine este o mare dilema! |
Copiii simt imediat o minciuna si orice minciuna spusa copilului il intoarce impotriva noastra. Nu se poate exprima acuzandu-ne ca il mintim dar va acumula frustrare. Acele exemple video nu sunt realiste cand e vorba de fumat. Cand copilul vede in jurul sau adulti sanatosi, frumosi, rosii in obraji, femei cu incheietura fina scotand fum cu capul usor inclinat si barbia putin ridicata...si tu adult ii pui filmulete 'educative' cu tumori grotesti...tu adult te faci de rahat dand dovada ca nu stii pe ce lume traiesti. Daca explicam ceva copiilor hai sa o facem realist. O tigara de exemplu nu a ucis fulgerator pe nimeni. Cauzele dezvoltarii de celule canceroase nu se cunosc exact, cert este ca ele se inmultesc pe fondul unui sistem imunitar slabit...de exemplu de stres sau oboseala. Daca tigara alunga stresul...tigara te poate feri de cancer. Hai sa prezentam toate variantele. Nu exista bau-bau si noi parintii ne facem de ras cand pretindem contariul.
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina pai daca un copil de 12 crede cu tarie ca tigara e caca :), avand o puternica incredere in sine nu isi va schimba opinia conform cu cea a colegilor, ma gandesc eu.... |
Haha, super!
Tigara e caca- asta e o chestiune care n-are a face cu increderea in sine. Ba eu zic ca daca un copil aude de la mama ca tigara e caca si apoi vede colegii fumand acea tigara, se va gandi: ´´oau, ce gusturi diferite au oamenii,ia sa vad, mie mi se pare caca sau nu? ´´
Noi, copii fiind , am auzit multe d-astea de la ai nostri, ca fiecare a participat natural, cu propriile prejudecati si credinte la cresterea noastra.
Mama imi zicea ca hotii sunt oameni rai, asta nu m-a oprit sa merg la furat de cirese. Si pere.Uneori prune
Sau imi zicea sa nu mananc de pe jos ca e caca...de cate ori mi-am scapat marul in nisip de atatea ori l-am ridicat, scuturat si mancat in continuare...ba tin minte ca o data mi-am scapat felia de cozonac printre gainile bunica-mii si chiar m-am luptat pentru recuperarea ei. De atunci mi-e frica de cocosi.
No, ai inteles ce-am vrut sa zic.
PS- ai si tu dreptate, sunt astfel de cazuri, insa refuzul nu tine neaprat de increderea in sine ci de...copil, (personalitate, dorinte, curiozitati, sentimente, etc etc)