FIV Europa(36)
Raspunsuri - Pagina 9
balanta_tm spune:
Fetelor, va apreciez ca va ganditi si la varianta adoptiei.
Eu nu as avea puterea sa adopt. Nu dupa ce l-am avut pe Albert 24 de saptamani in burtica, nu dupa ce i-am simtit miscarile, nu dupa ce m-am uitat la pozele lui, nu dupa ce am ajuns de la extaz la agonie... Poate inainte de a fi fost insarcinata cu el, as fi putut; acuma nu mai pot...
Pe linia de plutire ma tine doar speranta ca intr-o zi am sa fiu din nou insarcinata si am sa nasc un copil sanatos.
violab spune:
Sisipisi, balanta_tm va multumesc mult pt raspuns.
Uau fetelor mi-ati exprimat cele mai ascunse ginduri in rindurile voastre. oanamares cind citeam ce ai scris aveam impresia ca citesc din jurnalul meu ascuns in ginduri. E incredibil. Aveti mare dreptate. Atita timp cit avem sanatate avem tot. Nu exista ceva mai de pret. Pentru tot restul exista rezolvare. Mie una nu mi-ar displace absolut deloc sa infiez un copil si daca asta e planul lui Dumnezeu, asa sa fie. Eu una as vrea doar sa stiu care e planul lui ca sa nu ma mai chinui cu atitea "de ce-uri". Ar fi atit de simplu. Am stii exact in ce directie sa ne indreptam. Dar bineinteles ca nu a asa de usor. Eu ma rog ca DD sa-mi arate calea cea dreapta. Atit. Sa aiba grija de noi si familiile noastre, sa ne dea sanatate si sa-mi arate calea cea dreapta. E de ajuns. Si eu m-am suparat de atitea ori pe EL crezind ca ma nedreptateste, dar oare asa e? Cine stie?
Anul asta voi fi
Oanamares spune:
Balanta_tm, nu cunosc exact situatia ta,nici nu indraznesc sa intreb,dar vad ca ai un trecut greu. Nu e de condamnat ca nu poti sa adopti.Si eu mi-as dori copilul nostru,sa il simt cum misca in burtica mea,sa aseman orice gest sau mimica a sa cu mine sau cu tati.
Daca asta nu se va intampla,vom incerca sa adoptam pentru ca vrem sa avem un bebe.Am ajuns in acea etapa a vietii noastre in care simtim ca nimic nu ne mai implineste,nu ne mai bucura si nu ne mai face fericiti cu adevarat,decat UN COPIL CARE SA NE ZICA MAMI SI TATI.
balanta_tm spune:
oana, am reusit FIV1, sarcina a mers f ok pana in sapt 22 cand am primit un diagnostic cumplit: agenezie completa de corp calos (lipsa completa a legaturii dintre emisferele cerebrale) si probleme de girusi in emisfera stanga. Diagnostocul a fost pus si confirmat prin RMN fetal la Viena. Apoi am discutat cu medici specialisti de acolo, care au avut si au cazuri de copii nascuti cu asa anomalii si prognosticul a fost crunt: acest copil nu ar fi avut nici o sansa sa se nasca sanatos, ar fi fost hadnicapat psihic si fizic. Am avut de ales intre a merge mai departe cu sarcina stiind ca acest copil va fi grav bolnav sau sa renunatm la sarcina, scurtandu-i astfel suferinta. Am decis ca, doar din dorinta noastra de a deveni parinti, nu avem dreptul sa aducem pe lume acest copil care s-ar fi chinuit toata viata si ar fi depins permanent de noi - ne-am intrebat ce va fi cand noi nu voi mai fi, cine il va ajuta???; la 23 de saptamani si 5 zile am renuntat la sarcina.
Am avut un ghinion teribil, dar sper ca am sa fiu si mama unui copil sanatos, nu doar a unui ingeras.
violab spune:
Balanta_tm cind citesc prin ce trec altii stau si ma intreb. Ce drept am eu sa ma pling ca nu am foliculi? Cred ca daca as fi trecut prin ce ai trecut tu as fi fost distrusa. Sa-ti ajute Dumnezeu sa ai si tu un bebe sanatos.
Anul asta voi fi
balanta_tm spune:
violab, multumesc de gandurile bune . Si eu am fost disperata de durere si am crezut ca nu am sa pot sa trec prin asa ceva. Cumva, nu stiu cum, am reusit sa supravietuiesc si sa sper ca intr-o zi o sa am un copil sanatos.
Iti doresc sa fie cu noroc FIVul tau.
anais74 spune:
Este incredibil totusi cat de mult putem duce. Daca cineva mi-ar fi spus in urma cu 5 ani ca urma sa trec prin atatea experiente, pai nu stiu cum as fi fost. Sau cazul tau, balanta_tm...fara cuvinte. Si cu toate astea mergem inainte pentru ca nu avem de ales. Nu exista alta cale, nu exista scurtaturi. E foarte bine ca exista acest forum, unde vorbim toate aceeasi limba, ca ne intelgem una alteia durerea si ne putem consola, sfatui. In afara de voi, mie personal, imi e aproape imposibil sa discut atat de detaliat despre aceasta problema. Nimeni nu intelege si nimanui nu-i pasa. Pe parinti nu vreau sa-i incarc, pentru ca s-ar consuma si mai tare... Si cu toate astea, sigur va fi bine la un moment dat, nu se poate altfel
Oanamares spune:
Citat: |
citat din mesajul lui balanta_tm oana, am reusit FIV1, sarcina a mers f ok pana in sapt 22 cand am primit un diagnostic cumplit: agenezie completa de corp calos (lipsa completa a legaturii dintre emisferele cerebrale) si probleme de girusi in emisfera stanga. Diagnostocul a fost pus si confirmat prin RMN fetal la Viena. Apoi am discutat cu medici specialisti de acolo, care au avut si au cazuri de copii nascuti cu asa anomalii si prognosticul a fost crunt: acest copil nu ar fi avut nici o sansa sa se nasca sanatos, ar fi fost hadnicapat psihic si fizic. Am avut de ales intre a merge mai departe cu sarcina stiind ca acest copil va fi grav bolnav sau sa renunatm la sarcina, scurtandu-i astfel suferinta. Am decis ca, doar din dorinta noastra de a deveni parinti, nu avem dreptul sa aducem pe lume acest copil care s-ar fi chinuit toata viata si ar fi depins permanent de noi - ne-am intrebat ce va fi cand noi nu voi mai fi, cine il va ajuta???; la 23 de saptamani si 5 zile am renuntat la sarcina. Am avut un ghinion teribil, dar sper ca am sa fiu si mama unui copil sanatos, nu doar a unui ingeras. |
Nici o mama,indifent ca si-a dorit sau nu un copil,cu atat mai mult o mama care a obtinut o sarcina prin fiv,nu a putut gresi ata de mult in viata ca sa plateasca atat de scump!!!
Imi scot palaria in fata ta!!! Felicitari pt ca mai esti sanatoasa psihic!!!
rizzuca spune:
Balanta, pup mult...
De-abia astept sa te aud razand la telefon cu toata inima, bucuroasa de ce a mai facut ala mic, cu toate ca razi haios si cand faci misto de vreun doctor de la Wunsch...
adijo spune:
fetelor, ati exprimat in postarile voastre toate frustrarile,nemultumirile, durerea mea din ultimii 5 ani.... nu mai am ce sa adaug decat ca ma bucur ca exista acest forum...