FIV Europa(36)
Raspunsuri - Pagina 8
anais74 spune:
sisipisi 
ai mare dreptate ca suntem mai mult decat niste mame in devenire ... ai scris foarte frumos si adevarat
rizzuca spune:
Of…pt prima data in viata mea sunt suparata pe Dumnezeu. Nu stiu daca am acest drept, cred ca e un mare pacat, dar, din nou, asta e ceea ce simt....M-am rugat la El cu fiecare celula a mea, in fiecare zi. Eram convinsa ca daca ii cer ajutorul ma ajuta...Dar nici nu m-a auzit.... ba parca am avut si ghinioane neasteptate...Si recunosc ca asta mi-a facut sa imi pierd increderea in El.. sau poate nu inteleg eu ce se intampla ...
Ce-oi fi facut eu intr-o viata anteriaora ?! Ca pt ceea ce am facut in viata asta nu cred ca merit asa ceva...
Da, senzatia e reala ca sunt intr-o mica depresie, nu te contrazic.
Cel mai mult ma enerveaza ca nu accept situatia si ca vreau neaparat copil. Asta e chiar grav...si trebuie sa gasesc in mine resurse sa depasesc momentul. Parca sunt in fibrilatii...
Si ma mai gandesc, ce sa fac, sa ma izolez? Sa devin salbatica?...Parca nici asa nu imi convine...Mai e un singur cuplu care nu are inca bebe pt ca nu sunt casatoriti...Dar ei se uita cu mirare la noi ca suferim atata...ca doar nici ei nu au!!!! Normal, ca ei la prima incercare sigur vor ramane...nici nu au cum sa ne inteleaga....Si eu as fi foaraaarte linistita daca nu am avea probleme...
Mi se pare egoism sa sufar cand vad copii sau femei insarcinate, dar...asta e: nu imi pare rau de fericirea lor ci de nefericirea mea.
Sper sa ma potolesc odata cu suferinta asta. Poate e prea repede dupa FIV ...
Eu as ridica un monument celor ce sufera de infertilitate...Exista pe undeva?...Cred ca o sa devin artista in cel mai scurt timp... :)) Si asa asta imi doream de mica.
P.S. Sisipisi, ai dreptate ca suntem mai mult decat viitoare mamici. As vrea sa si simt (de fapt - retraiesc) chestia asta PUP
rizzuca spune:
Of..gata, sa incheiem cu plangaceala.
Sunt asa de cacacioasa ca am stricat atmosfera pe forum.
Promit ca imi revin repede.
Rizzuca
denisa220972 spune:
rizzuca incerca sa privesti si partea plina a paharului, nu numai pe cea goala, sa fereasca DD de o boala grea, roaga-te la sanatate si intelegere sa-ti dea DD , sa ajungi seara acasa, au fost cazuri cand au plecat si nu au mai ajuns, esecul unui FIV este o batalie pierduta, dar nu ai pierdut razboiul. Stiu si te inteleg cu ce te confrunti, fiindca sunt trecuta prin toate, dar intotdeauna privesc ziua de maine cu optimism, daca ma afund in depresie nici "popa" nu ma mai poate scoate.
Fiecare are un destin, acolo in cartea scrisa de DD probabil scrie ce avem de patimit.
Hai capul sus si un sut in 
un pas in fata, fa-ti planuri ptr. urmatoarea batalie, nu te lasa prada deznadejdei si diperarii, fiindca intr-o zi vom reusi toate si atunci probabil vom zambi cand ne vom aminti de acesta perioada
Timpul vindeca ranile, acorda-ti timp.
Mutatia C677T-heterozigot, Mutatia A1298C-heterozigot, gena PAI1-4G/5G-heterozigot. O sarcina oprita din evolutie la sapte saptamani.
Sisipisi spune:
rizzuca m-ai facut sa zambesc. Nu ai stricat nici o atmosfera, pentru asta suntem aici. Si eu m-am suparat pe Dumnezeu cand tatal meu a suferit cum a suferit. Iar eu acum sunt un fel de epava plutitoare, incercand sa revin la suprafata. Ciclul nu imi vine, e chiar jenant ce mi se intampla. Eu mi-am gasit refugiul in pictura, imi las sufletul pe panze si ma usurez.
Tu esti ca un copil in fata unei vitrine cu prajituri. Stii ca nu ai bani (deocamdata) dar cu cat mai multe piedici ti se ridica cu atat vrei mai multa prajitura.
Poate ca suferinta de acum iti este daca pentru ca bucuria de atunci (stii tu cand) sa iti fie maxima. Dar, fata draga, bucura-te ca sunteti sanatosi si ca maine este o noua zi. Multi dintre oameni nu au bucuria asta si ar da orice pentru ea. Eu cand l-am vazut pe tata cum suferea mi-am inteles brusc libertatile si bucuriile. Sunt libera sa ma misc, sa respir, sa mananc, sa iubesc, sa imi ridic capul noaptea si sa privesc stelele, sa ma bucur si sa ma intristez, sa zambesc si sa plang. Inainte le faceam pe toate automat, acum ma bucur de fiecare lucru si am 37 de ani. Ar fi trebuit sa ma dumiresc si singura de chestia asta, insa mi-a trebuit un exemplu atat de groaznic ca sa realizez ce aveam.
anais74 spune:
la un moment dat am marturisit trairile mele unui duhovnic, si mi-a spus sa nu ma condam pe mine insami prea aspru pt ceea ce simt, deoarece sunt om si e firesc sa trec si prin astfel de momente. DD isi are timpul lui pentru fiecare dintre noi. Si daca privesti in biblie, toate femeile care s-au rugat pentru copii, au facut-o timp de foooarte multi ani. Rugaciunea le-a fost ascultata, dar tocmai cand toate isi cam pierdusera speranta. Fara exceptie. Cand tu te rugau atat de puternic, DD stia si despre ceea ce vei simti tu acum.
Pina la urma este modul in care noi reactionam la ceea ce ni se intampla. Trecutul nu-l putem schimba, iar 2 oameni pot avea perceptii total diferite fata de celasi lucru/fapt/intamplare pretrecuta ieri. Iar viitorul nu-l cunoastem, nu ne apartine. Vezi si tu din experienta, ca planuim, avem expectante...si cand nu e cum vrem noi, demoralizam. Tot ceea ce avem e prezentul, momentul de acum. Incearca sa vezi binele din ceea ce ti se intampla acum: sanatate, intelegere, dragostea sotului, a familiei etc.
Stiu ca sunt cuvinte poate simple, dar incerc sa te imbarbatez cumva
rizzuca spune:
Fetelor, stiti cat de bine mi-a facut sa vorbesc cu voi?
Daca mi-ar fi spus aceleasi lucruri altcineva as fi avut impresia ca nu ma intelege, ca nu stie prin ce trec. Dar de la voi, toate le percep altfel...
VA MULTUMESC! Chiar ma simt mult mai bine ...Incep sa tin capul drept...Si sa zambesc ca e asa frumos afara :)
Oanamares spune:
Rizzuca, cand am citit ce ai scris am avut impresia ca mi-ai citit gandurile.Acum,pentru noi,cel mai greu,important,nedrept si dureros handicap e ca nu putem avea copii.
Eu as da orice (mai putin sanatatea parintilor si a sotului) pentru a ma vedea cu burtica mare.Si cand ma gandesc cat de trista si panicata eram de ideea de ca atunci cand voi fi gravida ma voi ingrasa,nu voi mai arata bine si imi va fi greu sa slabesc dupa.Asta era singura mea problema 
STUPID GIRL!!!
Sisipisi,toti am fi trebuit sa ne bucuram ca ne trezim in zori,ca e soare afara,ca suntem sanatosi sau ca atunci cand ne e sete putem,pur si simplu,sa ne ridicam si sa mergem la frigider.Nu apreciem nimic din toate astea.Ni se pare ca ni se cuvin,ca sunt firesti.Tu le apreciezi mai mult pentru ca ai vazut ce inseamna sa nu le ai.Daca ne-ai intreba pe noi ti-am raspunde ca infertilitatea noastra e la fel de importanta.NU E ADEVARAT,DAR DUREREA DE A NU AVEA UN BEBE,NE UCIDE. Cateodata,ca sa imi mai atenuez durerea,incerc sa ma cert pe mine,sa imi imput ca sunt o mironosita care vrea sa aiba tot cand vrea ea.Asta merge cu genti,pantofi,haine.Cand ma gandesc mai bine ca ceea ce vreau eu batand cu piciorul in podea,e un bebe,o minune,cea mai buna fapta pe care un om o poate face.Si atunci DE CE NAIBA nu ma asculta si pe mine divinitatea? Nu vreau palate,nu vreau raul cuiva,nu vreau sa imi cumpar cea mai scumpa masina din oras.E vorba de cel mai pur si binevoitor lucru din lume:un copil! Cand vad zilnic copii abandonati in spitale,nascuti de mame curve,drogate,denaturate,imi vine sa sparg televizorul.De ce ii chinuie Dumnezeu pe copiii aia dandu-le viata mizera din orfelinat,fara dragostea parinteasca.De ce naiba nu n-i da noua???? Asta e drept? Nu "se zice" sa faci fapte bune? Pai primit rasplata,oare? Ma mai aduc cu picioarele pe pamant cand ma gandesc ca,daca a avea un copil inseamna sa dau la schimb sanatatea sau viata parintilor mei sau a sotului,atunci nu am nevoie! Asta ii cer eu lui Dumnezeu! Sa fie drept cu mine! Nu-i cer sa moara nu stiu cine care mi-a facut nu stiu ce rau.Ii cer decat sa imi dea un sufletel!!! 
Sisipisi spune:
Oana intr-un fel ti-ai raspuns singura[:). E plina lumea de copii abandonati, care sufera si sunt singuri, fara dragostea parintilor. Deci poate tocmai asta se asteapta de la noi. Ei nu au parinti, noi nu avem copii. Poate ca Dumnezeu ni i-a si dat deja, dar nu realizam. Pentru ca nu vedem padurea din cauza copacilor. Si pana la urma fapta buna nu e sa il faci, e sa il cresti si sa il iubesti si sa faci om din el.
Priveste inainte cu speranta. Mai ai un pic si mergi la Viena. Tu ai o problema pe care o poti controla. Nu lasa problema sa te controleze.
Oanamares spune:
Sisipisi, tocmai asta e problema,ca mai am putin si plec la Viena.Acum ma duc la consult,dar sper sa imi recomande ceva,adica fiv,ca sa fac bb.Ceea ce ma ingrozeste esta ca eu,trecand prin toate etapele,vad fiv-ul ca luminita de la capatul tunelului.Pentru mine este sacrificiul cel mai mare si ,la capatul fiv-ului,eu vad clar o sarcina.Pt mine a face fiv inseamna,clar,a ramane insarcinata.Problema e ca,asa cum se vede,fiv nu inseamna ca reusesti din prima.Incer sa ma pregatesc psihic pentru asta.Cred ca un esec m-ar inebunii,la propriu.
In ceea ce priveste adoptia,sunt gata sa ma inham la birocratia asta.Stiu ce inseamna sa adopti.Ani de chin,dar ce e cu adevarat groznic e ca te trezesti peste 3-4-7 ani cu nemernica care l-a facut,ca i-a venit ei instinctul matern si ca isi vrea copilul inapoi.De asta mi-e cumplit de frica.