FIV Europa(36)

rizzuca spune:

Le salut pe toate fetele...

Da, cred ca e cazul totusi sa anunt rezultatul de la Bhcg: 0.1.

Mi-au trebuit cateva zile sa ma mai linistesc. Acum m-am linistit in sensul ca nu mai plang, dar mi se intampla ceva ciudat care nu mi s-a mai intamplat pana acum... nu mai am rabdare deloc pana la urmatoare miscare...care nu stiu oricum care va fi. Parca as vrea sa indrept ceva. Dupa primul FIV nu doream decat sa uit si sa nu ma mai gandesc la ce voi face.
Acum, daca as avea voie si daca as avea bani, maine as incepe alt FIV. Nu ma certati, nici eu nu stiu ce sa intampla cu mine. Ma irita fiecare zi in care nu am copii. Fiecare zi mi se pare fara sens si culmea, alte chestii care inainte ma bucurau si imi faceau placere, acum ma enerveaza la gandul ca ar trebui sa ma bucure.
Am inceput sa nu mai vreau sa imi vad nici prietenii, pt ca ar trebui or sa fiu normala, fericita si bucuroasa ca ei (toti au copii si numai despre asta vorbesc- ceea ce e si normal de altfel). Dar m-am saturat sa le intreb pe ele daca la 6 luni le diversifica mancarea, de cate ori se trezesc noaptea si ca cuvant a spus prima oara, cine ii face baita la ala mic si cum a reactional la colici... Toti povestesc cate ceva, si numai despre asta vorbrsc...incat am ajuns sa ma simt mai bine la serviciu...CULMEA!
Nu vreau nici sa imi reprim sentimentele si sa imi impun sa fiu fericita daca nu sunt..si nici sa mimez fericiea... Vreau sa fiu lasata in pace. Imi vine sa plang de cate ori vad gagalici mici care imi sunt tare dragi...Parca am restrictie la ei...
Stiu ca pana la acest FIV am fost OK cu psihicul si stiu ca acum, dupa acest FIV, nu mai sunt....Constat singura si cu uimire acest lucru, eu care eram mandra pana acum ca sunt tare...

Rizzuca

brunadria spune:

adijo e super ca ti au congelat embrionii de z3! stii f bine ca rezista mai usor la dezghetat! hai capul sus! gandeste te ca ai acest avantaj , ai puiutii pregatiti!
nu am reusit sa ajung la tine, timpul scurt si toata lumea vrea sa ma vada.. daca mai stau si maine te anunt si vin!
ma bucur din suflet ca te am cunoscut, esti tare dragutica
rizzuca toate am cunoscut momentele prin care treci tu , dar trec si trebuie sa treaca! vom reusi toate cu siguranta! speranta moare ultima! continua sa fi aceeasi : puternica si curajoasa..
melisa sunt cu gandul la tine, iti tin pumnii!
fatelor va pupacesc pe toate!
o zi minunata!

"Tant qu'il y a de la vie, il y a de l'espoir."

rizzuca spune:

Brunadria, voi sunteti singurele cu care pot vorbi cu adevarat pt ca voi sunteti singurele care intelegeti exact tot...
Adjio, ma bucur mult cand vad ca au fost fete care au reusit si cu embrioni de 5 celule. Inseamna CA SE POATE!
Stii ca eu am mare incredere in embrionii inghetati...ei sunt niste luptatori :)

Pup

violab spune:

Fetelor revin si eu printre voi daca ma primiti. Am dat startul unui nou FIV (numarul 3). Am inceput protocolul scurt sambata si ieri am fost la prima ecografie la care nu s-a vazut nimic. Doctorul a zis ca atita timp cit sunt inca la ciclu e normal ca nu se vede. Eu acuma nu mai stiu ce sa cred. Mi-a marit si doza de Gonal F si urmeaza sa ne vedem sambata. Eu oricum sunt "poor responder" asa ca mai mult de 5 ovocite nu am avut.Va rog mult sa ma lamuriti si pe mine. Se mai poate forma ceva? Va multumesc.


Anul asta voi fi

mirela2 spune:

viola, al treilea sa fie cu noroc

+27 cu motaneii Razvan si Robert si mami de Vlad (12.12.1999)

violab spune:

Multumesc mult. Esti o draguta ca intotdeauna. Sper sa-mi raspunda si mie fetele daca stiu. Oare mai am vreo sansa sa se formeze vreun folicul? Veteranele oare stiu?


Anul asta voi fi

Sisipisi spune:

violab iti raspund din experienta mea cu un IUI pe ciclu natural. Pana in ziua 14 nu s-a vazut absolut nimic, iar doctorita ma intreba daca de fapt eu mai am ciclu. In ziua 16 s-au vazut nu 1 ci 2 foliculi, pe fiecare ovar cate unul, unul de 16 si unul de 14 mm. In ziua 18 aveau amandoi 19 mm. Cum se poate asta? Habar nu am. Au crescut ca din apa. Mai asteapta pana sambata si dupa aia vezi cum e.

balanta_tm spune:

violab, nu stiu daca te ajuta cu ceva raspunsul meu, fiindca eu am avut protocolul lung, deci ciclul pe care am inceput stimularea a fost indus de Suprefact. Fiind la FIV1, am avut multe nelinisti si, de capul meu, m-am dus la eco la TM (deci nu unde am facut FIV) dupa 3 zile de stimulare si aveam 2 foliculi in jur de 1cm si vreo 3 mai mici. Disperata, am scris dr cu care am facut FIV, zicandu-i ca uite ce prost raspund la tratament. El m-a potolot imediat zicandu-mi ca abia dupa 6-7 zile de stimulare este relevanta ecografia pt a vedea daca s-au format foliculi.
rizzuca, cred ca e normal sa treci prin fel si fel de stari, acum, dupa esec. Daca iti face rau sa te intalnesti cu prietenii, evita lucrul asta. Nu pune nevoile altora mai presus de nevoile tale. Nu merita!
Eu cand am patit necazul cu pierderea sarcinii, am costatat ca nici macar cei f f apropiati nu ma intelegeau, fiindca "ma certau" ca sufar atat de mult; chiar daca ar fi vrut, nu aveau cum sa inteleaga ce simt eu, asa ca i-am rugat sa imi lase spatiu sa sufar si sa nu se supere cand nu am dispozitia necesara sa vorbesc cu ei sau sa ii vad...
adijo, trebuie sa crezi in sansa embrionilor tai congelati!

Sisipisi spune:

rizzuca am senzatia ca ai intrat intr-o mica depresie. FIV-ul e o chestie solicitanta pentru psihic. Eu dupa FIV-ul nereusit aveam o senzatie tampita, de competitie mai mult. Simteam tot ca tine nevoia sa ma apuc imediat si sa inving "chestia aia".
Cat despre cuplurile cu copii mici, asa e. Pe mine una ma enerveaza vesnicele discutii despre de cate ori a facut caca pe zi, de cate ori a vomitat, cum a zis primul "ma" la 3 luni si alte asemenea. Pentru ei este firesc pentru ca, copilul este centrul preocuparilor lor, insa nu isi dau seama ca preocuparile astea nu sunt si ale tale. De cate ori mergeam intr-o vizita la un astfel de cuplu ieseam de acolo cu capul in colturi. Subiectule ra vesnic acelasi si culmea ca pana si barbatul tot aia de spunea. Ieseam din vizita, ne uitam unul la altul si ziceam: nu mai venim niciodata. Pentru ca nu comunicam deloc, era un monolog al celor cu copilul.
Dar sa stii ca aveau si plangeri nu era totul numai roz. Cum nu aveau timp de nimic, nu ma iesisera nicaieri de nu stiu cate luni, nu dormeau noptile, aveau multe griji.
Deci nu trebuie sa pierdem din vedere ca un copil nu este numai o mogaldeata dragalasa ci aduce cu el toate aceste griji si framantari pe care dupa ce o sa il ai pe el, le vei duce cu tine pentru tot restul vietii.
Eu zic ca in asteptarea bebelui tau sa te bucuri cu intensitate de tot ce te bucura pe tine, nu uita sa traiesti focusandu-te pe o singura idee, ca nu e bine. Tu esti o fiinta complexa, esti sotie, esti fiica parintilor tai, esti prietena pentru unii si colega pentru altii, esti mai mult decat NUMAI o mama in devenire.Cand il vei avea vei regreta timpul in care in loc sa traiesti, ai stat si ai plans si te-ai framantat. Si se spune ca uneori, dorinta asta prea mare, prea obsesiva, iti baga corpul si creierul intr-o stare defensiva. Uneori dorinta prea mare te va impiedica sa obtii bebele dorit. Lasa-te mai mult in mana sortii, sau daca esti credincioasa, in mana lui Dumnezeu. Caci El stie mai bine ce e bine pentru tine si niciodata nu iti va da mai mult decat poti duce.

anais74 spune:

Offf Rizzuca, te inteleg atat de bine.... In prima faza, cand am avut constatarea clara ca nu s-a prins, nu puteam sa cred. Ma intrebam unde am gresit...ce nu am facut bine...de ce tocmai mie mi-e interzisa bucuria asta. E o durere atat de cumplita si de greu de explicat. Pentru ca apoi sa imi doresc sa fac repede ceva, orice, as fi inceput fivul a doua zi. Am si scris in Austria, cand pot sa incep din nou. Cand am vazut raspunsul lor, ca destul de rapid, parca m-am bucurat. Si acum am o stare mai ok, pt ca stiu ca urmeaza sa fac CEVA, dar cand ma gandesc ca s-ar putea la fel de bine sa ma confrunt cu un nou esec, mi se strange sufletul in mine. Dar ce pot face?? Nu iti mai zic ca TOATE cunostintele/prietenii nostri au cel putin 2 copii, dac nu chiar 3. La fel, nu aud decat despre progresele lor, si nimic altceva. Cand e ziua copiilor lor, noi mergem cu o zi mai devreme, tocmai pt a nu merge odat cu toate cuplurile cu copii, si sa ne puna toti intrebarile clasice... E fff greu. Chiar ma gandeam ca eu inca un an fara copil in casa nu mai rezist. Psihic. De aceea la anul ma gandesc serios la adoptie. Ca s anu mai zic ca se apropie Craciunul....
Acum sa iti raspund legat de protocol. Au zis ca vor sa-l schimbe, pt ca in formula actuala spera sa raspund mai bine. Data trecuta am avut doar 8 foliculi, si doar 4 au fost ok, si 2 s-au feritilzat ok, in sensul ca i-au putut transfera. Tot acum imi vor face si ICSI, sa vedem. In felul asta poate reusim si noi sa avem si pt crio, in eventualitatea unui posibil FET pe viitor.