Ghiocei de martie-aprilie 2009 ***265***

georgyiuly spune:

Pikka sincer nu am fost atenta,dar ma documentez!Cu teletubbies sigur sunt tot felul de nebunii,care canta,care danseaza.



Georgiana

mami de Giulia (12.03.2009)
Giulia!

Monnvas spune:

Cand a venit MF-a acasa sa il ia in evidenta pe C sa uita la mine si zice: "Da' nu vi s-a retras deloc burta dupa nastere???". Ii explic ca asa aratam eu in luna a 6a si ca da, mi s-a retras enorm, la care MF-a se fastaceste: "e adevarat ca a fost un copil mare...".

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

anamariame spune:

Monn, eu cred ca il luam la pumni Cu cel care mi-a spus mie nu mi-am permis ca era un client Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)

Monnvas spune:

Eram si-n depresie post-partum, da?

Oricum, tari "fazele" Georgianei.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Ela78 spune:

De burta am reusit sa scap abia la un an de zile dupa nastere, cand m-am pus pe exercitii, masaje si diete. Si acum daca mananc mai mult, se profileaza o burtica. Asa ca cei care cred ca in momentul nasterii revii imediat la silueta dinainte si dai pe loc jos burta si cele 30 kg sa ma lase in pace


Cat despre achizitiile copiilor... eu cred ca fiecare tufata de aici are cate un stress, eu de exemplu imi fac griji ca Ianis nu mananca totul nepasat (bine, aici e si vina mea), dar carnea tare de vita si puii de casa chiar nu are cum sa le mestece cu 8 dinti si 3 masele.... se ineaca, sau in cel mai bun caz mesteca la o bucatica 1/2 ora, de ne trece si lui si mie cheful de mancare. In general gatesc un fel de mancare bun pentru toata lumea (azi de ex. am facut mancarica de praz, am mancat amandoi de-am spart), la astea nu folosesc deloc blenderul. La masa de fructe inca n-am renuntat, desi mananca fructe intregi cu noi, ii fac si fructele blenduite cu branzica/biscuiti/cereale separat. Vad ca se lupta cu somnicul de dimineata, cand va renunta la el definitiv, renuntam si la masa de fructe de la 10:30, le va manca intregi cand va pofti. Chiar, voi cum si la ce ora le mai dati fructele?

Si alt stress de-al meu: cum il fac sa renunte la pampers? Teoretic la 18 luni ei isi controleaza sfincterele, practic, la fel, dimineata gasesc pampersul uscat. Dar cum il fac sa ceara si pisu la olita? Kakacia face de la 1 an la olita, imi spune dinainte si-mi aduce olita, rar cand se intampla accidente, si alea cand suntem plecati (nu caram olita dupa noi) Dar la pisu? sa-l las fara pampers prin casa, nu-i prea frig sa stea cu pantalonii uzi?

Cu vorbitul nu-mi fac probleme (deocamdata), teoria cu 30 cuvinte la 18 luni nu o cred din moment ce vad atatia copii de-o seama cu el care nu vorbesc. El zice cate ceva (mama, tati, ham-ham, muuu!, miau!, haide!, uite!, da-te!, nu-nu-nu!, da!, ciu-ciu!, gata! si Ani (pentru Ianis), are tendinta sa repete un cuvant cateva zile si dupa aceea incepe cu alt cuvant. Ma inteleg cu el (prin gesturi si priviri), dar de vorbit "fluent" cred ca abia la 2 ani si 1 luna va incepe..., cred, daca nu si mai tarziu, pentru ca eu ii vorbesc si in germana, si ma astept sa vorbeasca mai tarziu.

Dar cum zicea si Dyana, toti copiii sunt diferiti, mutzu' nu e atat de activ motor, dar stie sa numere pana la 10, Ianis nu stie sa numere, dar se catara PESTE TOT, gaza mica picteaza in acuarela, Ianis abia de scrijeleste ceva cu carioci colorate (puzzle-urile si seturile de constructii nu-l atrag deocamdata), in schimb danseaza pe orice melodie (si Lady Gaga si "Sade rata pe-un butoi")

In concluzie, toti ghioceii "do just fine" si sunt "on schedule" si le vor face pe toate la randul lor.






Elena, fericita de Ianis Cezar (04.04.2009)

Anaan spune:

Bon soir!

Azi sunt foarte obosita, dar chiar nu pot sta deoparte la discutia despre cele 20-30 de cuvinte. Curea, zau ca este un standard muuuuult prea inalt! Voi stiti prea bine patania cu diagnosticarea lui Andrei cu retard si apoi cel de-al doilea diagnostic, mult mai avizat, care era total opus primului. Cea de-a doua doamna dr., stiti voi: prof. univ, dir. al clinicii de neuropsihiatrie pediatrica din Cluj, academician cu acte in regula, a spus, cand l-a evaluat pe Andrei ca, din punctul ei de vedere, numarul cuvintelor pe care le spune un copil la un anumit numar de luni nu reprezinta un criteriu fundamental in evaluarea inteligentei si dezvoltarii mentale a copilului, pentru ca, in ceea ce priveste achizitiile lingvistice, un rol decisiv il au si personalitatea si temperamentul subiectului: sunt copii si copii, unii sunt mai interiorizati, nu simt nevoia verbalizarii perpetue, sunt timizi si nu vor cu orice pret sa le fie indeplinite dorintele, altii sunt extrovertiti, le place sa verbalizeze, mai ales daca vad ca acest lucru ii plaseaza in centrul atentiei etc. Morala: pe care eu mi-am insusit-o si, din acel moment nu ma mai stresez pe tema asta,la varsta aceasta e mai important sa te faci inteles de copil si el sa se faca inteles( indiferent de mijloace, ca o fi verbal, ca o fi nonverbal, ca o fi paraverbal), decat sa spuna 30 de cuvinte.Asa ca, nu face din nr de cuvinte pe care le spune Radu capat de tara, chiar nu are rost!

Ana, mama lui Andrei (14.03.2009)

Anaan spune:

Ela, ma bucur sa te "revad"!

Monnvas, deci azi e sarbatoare de kkt...buna si asta, ma duc sa beau un pahar cu vin!

Olga, cum a fost ziua de gradinita?

Novus, ce suflet caritabil esti tu, nu te-ai indurat sa lasi salamul ala de biscuiti sa sufere de singuratate in frigider!

Mada, ce mai faceti? Tot suparata din cauza masinii?

Ana, mama lui Andrei (14.03.2009)

curea spune:

Fetelor: Ilinca, Gina, Adrisimo, Dyana, Petrean, Gianina va multumesc tare mult pentru parerile voastre si sfaturile voastre. Aveti dreptate fiecare copil are ritmul lui cum a mentionat si Diana fiecare isi dezvolta o aptitudine mai repede. Nu ma ingrijorez dar ma gandeam cum sa procedez cu Radu sa il determin sa vorbeasca.... dar cu cat ii repet eu nu va vorbi doar ca vreau eu...e berbec... capos. Am observat acum cand ii citeam sotului ce a scris Anaan si atunci radu a inceput sa boloboroseasca pe limba lui mai tare sa ma acopere pe mine.
Monnvas felicitari pentru performanta kk=ului la olita si cerut. Sunteti tari!!!
Nu ma mai agit cu vorbitul cand va vrea el sa vorbeasca va vorbi.
Diana iti multumesc pentru sfatul tau ma voi gandi ce va fi cea mai buna decizie pentru copilul meu si nu ma voi mai lua dupa ce zic alte persoane din aturajul meu (soacra, cumnata).

http://family.webshots.com/album/578687175WgUzWF

pisigri spune:

Diana, eu sint si nu sint de acord cu tine :). Sa explic, nu ca sa te contrazic ci pentru ca ma gindesc ca si curea, si alte fete care stau in dubii, ar vrea poate sa auda o parere si "de cealalta parte a baricadei".
Ok, PENTRU PISILINCA (pentru ca doar despre ea/noi pot vorbi):
Daca s-ar fi putut, as fi stat cu ea acasa pina s-ar fi saturat ea de mine, si am fi accesat gradinita doar pe la 3-4 ani.
A doua varianta pe lista de preferinte ar fi fost sa o las cu maica-mea, si sa incepem gradinita tot asa, pe la 3-4 ani. Cu mama as avea 100% incredere ca e in siguranta si ca se ocupa de ea, desi la unele capitole nu cadem deloc de acord in ceea ce priveste educatia copilului, iar mama (scorpion) e destul de stricta si de rigida cind e vorba de parerile ei proprii si personale si nu o scoti usor din boii ei. Dar i acest caz ar fi primat siguranta si confortul copilului. Din pacate mama mai are vreo 10 ani pina la pensie.
A treia varianta - si prima aplicabila - a fost gradi. Am gasit ceva ce mi-a placut si ne-am apucat de treaba. Ca minus major al gradinitei bifam racelile, care pina acum ne-au tinut cam 50% din timp acasa. Ca "victime colaterale" bifez perioada de adaptare, care i-a stirnit copilului un disconfort psihic pina s-a obisnuit. Acum sintem bine, plinge/scinceste (in functie de cine din personalul gradinitei o preia la intrare) doar cind ne despartim.
Ca beneficii ale gradinitei, in ceea ce ne priveste:
1. Copilul are un program pe care il respectam
2. Copilul a invatat ca nu e unicul pe lumea asta, ca mai exista si alti copii, ca si nevoile celorlalti trebuie satisfacute.
3. A invatat sa imparta: jucarii, mincare, atentia educatoarelor.
4. A invatat sa asculte. Poate suna a dresaj, dar mie nu mi se pare. Pina de curind facea in clasa numai ce vroia: copiii erau aliniati la perete pentru o activitate, ea bintuia; copiii faceau gimnastica, ea alerga de zabauca sau se juca; acum participa activ la toate astea, cind educatoarea le spune de ex la prinz sa se bage in patut apoi sta si ea, ca si ceilalti copii, in patutul ei; nu doarme, putini adorm chiar singuri si repede, dar nu se mai plimba prin sala; cind e de pictat picteaza, cind e de spalat pe miini merge de buna voie cu copiii, nu mai insist ca am explicat destul.
5. Nu am considerat niciodata ca avem probleme la capitolul limbaj, dar de cind merge la gradi vorbeste mai mult, intelege (parca) mai multe lucruri, e mai deschisa si dispusa sa colaboreze (Ilinca, du-te pe canapea, eu aduc phoenul sa ne uscam pe par - eu plec in alta camera, ea se duce in camera indicata si ma asteapta unde i-am spus, desi uscatul parului nu e deloc pe lista de activitati iubite).
6. Pentru ca a stat 90% din timp numai cu mine, era foarte retrasa si reticenta cu strainii, strain fiind oricine in afara de mine si de taica-su. Se agata de gitul meu, se ascundea si statea lipita de mine si cite jumatate de ora, dupa care daca in timpul asta era ignorata de musafir se dadea jos si isi vedea de ale ei, altfel timpul se prelungea. Acum, desi tot vine si se lipeste de mine cind avem musafiri, in 5 minute se duce si le ofera jucarii/initiaza jocuri cu ei. Nu se lasa inca luata in brate de straini, dar asta nu ma incurca in nici un fel.

Ultima noastra varianta la care am fi apelat era cea de bona, dar am luat-o si pe asta in calcul in perioada in care pe linga ca se imbolnavea des, mai si plingea la gradi mai toata ziua. Nimic din ce am vazut nu m-a multumit; eu nu am timp sa testez bonele stind acasa cite o luna cu fiecare, nu imi permit momentan investitia destul de piparata intr-un sistem de supraveghere, nu am pe cine sa trimit mereu in vizite inopinate. Ma indoiesc foarte tare ca bona se va ocupa de copil cu acelasi interes cu care ma ocup eu. Din punctul asta de vedere, la gradi exista avantajul competitivitatii: interesul patronului este ca parintii sa fie multumiti de rezultatele copilului, deci selecteaza educatorii, care la rindul lor sint interesati sa isi pastreze jobul asa ca dau ce au mai bun. Bine, la gradi particulare, nu la cee de stat, unde depinde ce bafta ai...

Eu nu am vrut deloc sa merg la gradi, am crescut bine merci acasa, cu o tanti care m-a iubit ca pe propria ei fetita (adoptata de altfel); la 5 ani citeam si scriam scrisori cu litere de tipar unui cutzu iubit; m-a dus in muzee, in parcuri, s-a ocupat de mine mai mult decit vad eu bunici prin cartier ca se ocupa de nepoti. Am invatat multe cu ea, dar lipsa de socializare la gradi (care este cu totul altceva decit socializarea in parc, asta o spun cu mina pe inima) combinata cu firea mea m-au facut retrasa, nesigura pe mine, greu adaptabila.

A, si inca ceva care imi place foarte mult la gradinita: se organizeaza mereu spectacole, teatru de papusi, vine cineva si le cintaca cite un instrument, sint lucruri pe care i le-as putea oferi si eu sau nu; la gradi nu se supara nimeni ca isi pierde rabdarea la teatru de papusi, sau de unde sa ii scot eu un nene care sa ii cinte la chitara o data pe saptamina? Picteaza cu degetelele si am amintiri acasa, decoreaza dovlecei de ceramica acum, de Halloween...nu stiu, sint multe chestii care mie mi se pare ca au un farmec aparte acolo.

P.S. Inchei ca m-am lungit cit o zi de post. NU PLEDEZ pentru gradinita no matter what la virsta asta, am spus ca daca as fi avut de ales as fi ales altceva ca prima optiune. Dar trebuie sa spun ca am vazut si multe progrese datorate gradinitei si, ca si Gianina, sint multumita de alegere. Ma rog....minus imbolnavirile



If you can't say something nice, then don't say nothing at all

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

mihaelacg spune:

ce fac fetele?
in privinta vorbitului nu mai zic nimic.eu una is multumita de maria, insa nanutii ei se tot mira ca nu zice poezii.e adevarat ca micuta lor la 1 an jumate zicea poezii dar nu mi se pare ca e anormal faptul ca nu face si maria acelasi lucru.le-am zis ca am avut la sovata multi bebelusi si ca niciunul nu zicea poezii.
ma simt cam aiurea uneori.