Albinute & bondari de mar-apr '07 (150)
Raspunsuri - Pagina 3
Kitty spune:
Multumesc de urari.
Ela iti inteleg punctul de vedere si crede-ma ca am trecut prin toata fazele posibile, le-am intors pe toate partile. Dar copilul are o problema - minora, dar o are - si eu incerc sa gasesc o solutie pentru ca sa il ajut, nu e vorba de scoala sau de sistem (care da, e aiurea rau si nu ma ajuta cu nimic) pentru ca dupa ei ar fi fost doar un copil mai lenes sau unul pe care nu-l duce mintea, e vorba de faptul ca eu stiu ca poate mai mult si ceva nu merge. Consider ca e datoria mea sa caut solutia cea mai buna ca el sa poata sa se dezvolte in conditii bune, il vad ca sufera pentru ca invata si rezultatele lui nu sunt intotdeauna cum ar trebui si atunci se descurajeaza. Nu ma intereseaza atat notele lui, ma intereseaza sa se simta el implinit si echilibrat si atata timp cat el simte ca se zbate uneori degeaba nu poate sa fie bine.
Eu simt asa: nu pot sa schimb sistemul (cel putin nu cat ar conta), nu m-am simtit in stare sa plec in alta parte in cautare de mai bine....atunci trebuie sa gasesc cea mai buna solutie aici (adica cea pe care o consider eu cea mai buna). Si asta e zbaterea mea.
diana_jors spune:
Hiperactivitatea e problema cand e insotita de deficit de atentie (copiii pot fi extrem de inteligenti, dar, precum autistii, nu sunt capabili sa dovedeasca asta). Stiu ca unii spun ca problema asta nu exista si sindromul e o scuza pentru copiii neastamparati, dar eu am avut tangenta cu un copil cu problema asta si e destul de dificil sa te descurci cu el. Sper sa nu aveti nevoie sa aflati vreodata detalii pe tema asta. Cat despre anxietate - intr-un fel/moment sau altul este indusa, copilul nu se naste cu ea...
Kitty, am si eu probleme existentiale de genul celor pe care le ai tu, tocmai pentru ca recunosc in mine unele sechele pe care nu vreau sa le transmit mai departe...
Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)
Laina spune:
Ela, da, uneori asa este, dar sunt si cazuri in care chiar exista o problema. Si daca tu, Kitty, simti cu instincutl de mama ca trebuie sa faci ceva pentru puiul tau, atunci asa este.
Insa, nelegat de realele probleme care pot exista, mie mi se pare ca puiii astoa sunt impinsi de la spate prea repede, prea mult. Sau poate nu stiu eu cum sa fac...Oare nu am stiut eu sa cer destul de la ea? sau cere sistemul prea mult? sau...nu stiu.
OK. sa o iau de la inceput, ca sigur nu a inteles nimeni nimic. Am o nemultumire legata de gradinita. La inceput au fost o grupa mica si una baby, aceasta din urma cu copii relativ mai mici. Apoi, dupa vreo saptamana, s-au razgandit si au zis ca nu sunt atat de mici copiii incat sa se justifice o grupa baby, si au facut efectiv doua grupe mici, cu unii dintre copii mutati de la grupa cealalta in aceasta grupa mica 2. In care, adevarat, sunt si copii mai micuti, unii inca pampersisti. Antonia a fost unul dintre acesti copii mutati, au zis ei, pe criterii de afinitate. Adica, sa inteleg, copiii din grupa mica 1 se cunosteau deja de anul trecut. Am primit toate asigurarile ca programa va fi aceeasi si ca nu va fi trasa in jos de varsta relativ redusa a celorlalti copii.
Insa vad ca nu este asa. Desi constat evidente progrese in limbaj, poezii invatate etc, NU este aceeasi programa. Ei inca sunt priviti si tratati ca grupa baby. Cei "mari" fac engleza si dansuri, cei "mici" nu. Si chiar ma deranjeaza, pentru ca ea nu este mica. Sunt copii in grupa 1 care sunt mai mici decat ea. Si totusi.
Am intrebat de dansuri, mi s-a spus ca inca nu stiu sa respecte instructiuni, dar ca vor face din semestrul 2. Ok. Cu toate ca stiu sigur ca Antonia poate asculta si respecta o serie de instructiuni.
Am intrebat de engleza, mi-au spus ca e greu, ca ei nici romana nu o stiu bine. Whaaat? Da, ok, poate nu pronunta copilul meu foarte corect, dar de aici pana la... Iar astazi mi-au spus ca de ce vreau engleza, ca ea nici nu stie culorile in romana Asta pentru ca incurcase un maro-roscat cu portocaliul.
Asa ca intreb: sunt eu absurda? cer eu prea mult? sau cum? Iar in legatura cu engleza, pot lucra eu acasa cu ea, daca nu i se ofera (inca) sansa asta acolo. Poate cer mult. nu stiu.
Dar cum o fac sa inteleaga ce e aia limba straina? sau pur si simplu ii introduc cuvantul pe langa cel in romana?...
diana_jors spune:
Laina, o introducere scurta de genul: alti oameni (pe care ii cheama "englezi"), care traiesc mai departe de noi, vorbesc altfel (in "engleza"), si cum noi la culoarea asta ii spunem "albastru", ei ii spun "bluuuuu" . Testat, merge E bun si un atlas geografic sau un glob, si niste poze de pe google cu oameni diferiti, sa inteleaga ca nu toti oamenii sunt la fel si vorbesc la fel si se comporta la fel Bafta!
p.s. Alex a facut niste engleza la gradi, a invatat culorile, saluturile, cateva elemente din natura... si cam atat, ca e in pauza de jumatate de an...
Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)
rein spune:
Rox, ce clar se vede in poze ca Rares are intentia de a-l proteja si a-i da din sufetelul lui, fratiorului. Se vede din privire si din manutele bune si delicate.
Siuta spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Laina Siuta..te inteleg atat de bine! Asa a fost dintotdeauna? Are vreo preferinta culinara? Elena si Antonia (03.05.2007) |
Da, cam asa a fost mereu. Cand o auzi ca cere cateva sandvisuri sau un castron de supa plin ,plin zici oau... dar apoi ia 2 muscaturi/ 2 linguri si gata, s-a rupt filmul.
Se pare ca prefera totusi macaroanele cu branza si pireul cu snitel...dar cum am zis, se pare...
Andreea, mamica de Anastasia si bb2
Kitty spune:
Ce frumos ai scris Rein despre baietii Roxanei, mi-a mers la inima, fata de Rares am eu o slabiciune de mult.
Laina probabil ca ar trebui sa incerci sa o duci in cealalta grupa, am inteles ca dai destul de multi bani pentru gradi si ar trebui sa ai un cuvant de spus. Vreau sa spun ca eu m-am consolat ca nu fac mare lucru la gradi - adica in plus nu fac, nu lb straina, nu dans, nu ii duc inca la teatru de papusi ca sunt mici - pe ideea ca e gradi de stat, dam putini bani (7 lei/zi) si imi asum sa o duc la alte activitati fara sa ma enervez cand imi spune educatoarea ca sunt mici pentru dans de exemplu, in conditiile in care eu stiu ca Giulia face fata foarte bine la dansuri. Ba la noi e convenabil sa mergem dupa masa la alte activitati pentru ca nu sta peste Raul la lectii.
Dar la banii pe care ii dai tu nu mi se pare normal sa nu tina seama de varsta si de capacitatea copilului si sa-i ia la gramada...grupa mica.
pisikuta spune:
rox, multam, nu mai imi da si schema asta ca la noi, farmacia homeopata nu ti da bulinele fara reteta.
pozele flacailor sint pline de tandrete frateasca de la mare catre mic. cred ca ti umplu sufletul cand ii vezi asa. gogoselu' i frumos ca raresoiu, seaman mult unul cu altul. daca i faceai mai aproape, puteai sa i dai drept gemenei.
cand ti i vad, cand citesc si scena descrisa de rein, asa imi pare rau ca n are nana frati mai mici(sora sa are douaj de ani, o ntreaba ce faci nora si s a dus in ale ei)..odata i am zis lupului sa infiem un copil. replica de baza e ca doar n o sa crestem copii pana la batranete, ca nu i departe.
kit:
- cu filmele si tv ul, mai bine asa, nici sa n ajungi sa ti propui program de vizionari in schimbul a ce ai facut tu toata vara
- cu autocritica: da ti, mama, cate palme vrei, daca nu ti ajunge zi, ca ti trag si eu o mama de bataie.
in rest, zbaterea asta din cauza sistemului ma chinuie si pe mine, si n am ajuns inca la scoala...si crede ma, ca ala anii mei, sint coapta bine ca sa postulez axiomatic ca nu se va ndrepta nimic aici. si plang, si plang, de neputinta. mare tampit mai e poporul nostru, de puturos si nesimtit ce a ajuns, de aia e tampit.
- cu deslexia aia a lui rauleanu, haide, baaa, ca la media lui ori na re nimic, e doar prea solicitat, ori ai cotizat din greu la scoala sa treaca baiatul clasa cu premiu' ntai cu coronita . ce naiba, ma!! de anxietate, aici nu ma bag. ai zis tu ca el e mai sufletist, mai sensibil, sa nu i confunzi anxietatea cu asta...iar daca tu stii ca e totusi anxios, mai bine discuta cu el deschis tot ce simte, tot ce i se intampla, si gasiti impreuna raspunsuri si solutii, din cele pe care el sa le accepte cel putin, daca nu participa activ la gasirea lor.
se transmite anxiettaea de la mama cel mai usor. si nana e fricoasa rau, de la mine i se trage. dar nu manifesta aceleasi anxietati ca mine, totusi. de pilda ei nu i e frica de gandaci, iar ptr mine e fobia fobiilor, mai mare nu se poate nchipui.
- da, nana mosteneste fondul meu hipersensibil, alergic, si choiar si o gura de aer o gadila n bronhii, saracuta...ai dreptate. de luni merge iar la gradi si o sa analizam urmatoarea saptamana, dupa cum va face fata, ce decizie luam. pana una alta, o sa stea tot program scurt, o iau la ora 1 si o culc acasa, ptr ca plange amarnic dupa mine.
- ref la ce zice ela, subscriu in ceea ce priveste diagnosticarea si incadrarea in tipare. la fel si ptr noua paradigma a umanitatii, cea in acre copiii nostri au precocitate mult mai mare decat noi la varsta lor si invata mai repede si mai usor lucruri care ptr noi erau atat de dificile.
o explicatie o da sheldrake, un biolog care intemeiaza teoria morfogenetica, care se suprapune perfect pestea cea a subconstientului colectiv a lui jung, prin care toata informatia circula sub forma de campuri morfice, astfel ca progresul tehnic si tehnologic a intensificat nivelul informatic, avand ca efect cersterea performantelor copiilor nostri.
ela: tot de la gradi s a virusat si thea? sanatate multa!
cu mancarea, aaah, cand aveam un restaurant eram zana zorilor, nu gateam nimic si mancam ca o printesa. asta cu bucataria nu i tocmai visul meu de viata. asa ca ma rezum sa citesc ce gatiti voi. eu, oricum, nu mai am o relatie buna cu mancarea, am scos o din placerile vietii
pfii, si mai voiam sa scriu ceeevaaa...si am uitat ce...
va pup, o zi faina!