Copil de 4 ani jumate urla cand il iau de la gradi

Diana1968 spune:

Buna,
Exact, cam aveti toate cate un pic dreptate:
In primul rand ar trebui sa nu ma mai rusinez de crizele lui, ceea ce imi e cam reu, dar marai ceva in and , nu ma uit la nimeni si mai marari ceva pe drum si cam asta e...
In al doilea rand ne-am mai cumintit, eu ma mai maimutaresc acasa,il vad cum rade cu tot cu ochi la mine, ne iubim, dar tot ma mai enervez.
3. Sunt siura ca el simte lipsa acasa unui copilas de varsta lui.
4. Si da, chiar mi-a spus el de ce trebuie sa faca mereu ce vreau eu sau doamnele la radinita? De ce nu poate face si ce vrea el, adica sa deseneze ce vrea el, sa spuna poezia lui sau sa faca exercitiile pe care le vrea el si nu doamna. Adica are acum un puseu de dezvoltare a personalitatii. Cauta sa meara sinur pe strada sa faca multe treburi sinur.
Of, cam reu, dar am si multe bucurii, mai ales cand vine la mine si spune iubeste-ma , asta dupa ce il cert, sau cand ma intreaba ce este ceata, chair daca l-a intrebat pe taica-su inainte acelasi lucru, dar se arata neincrezator si vine repede sa imi spuna mie : asa e mami??

ariadna33 spune:

Diana, si eu cred ca are un puseu de personalitate acum si ca e ceva trecator... oricum el simte ca e foarte iubit, e clar ca nu se comporta asa pentru ca acasa nu are parte de afectiune si la gradinita ar avea ceea ce-i lipseste acasa, in niciun caz...
Cred ca procedezi corect, cu calm si rabdare, si cu multa iubire veti trece peste aceasta perioada.
Eu ma pregatesc pentru aceste pusee, am doi nazdravani si unul imi seamana mie ca personalitate din ce in ce mai tare Am fost rebela tare si stiu ce m-asteapta

ari 1 si ari 2 daca va plac, ne puteti acorda un www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=4" target="_blank">vot
multumim!
***************** Cand prezentul va fi trecut, visele vor deveni realitate*****************

mamy de gemenasi dragalasi

Diana1968 spune:

Buna,
Multumesc mult de raspunsuri pentru toata lumea. F.utile.
Vivela, la tine in mod siur este vorba de elozie. Si fratele meu a patit la fel cu fetita lui de de 9 ani care la 3 ani care a primit atunci un fratior. I-a trecut elozia pe la 6 ani.

Vivela spune:

aoleu, 3 ani de gelozie?
eu am perioade cand zic ca gata, furtuna a trecut si se mai linistesc apele. dupa care ma izbeste iar in figura cate un val nasol, cu tantrumuri si plansete si opozitii...
e si ceva legat de gradinita, cat a fost in vacanta (2 sapt a stat acasa, saptamana cu vacanta si cea de dinainte) a fost parca altfel. e, cum am reinceput gradinita, si-a reluat naravurile.
si mi-e ciuda, ca vad ca sufera si nu inteleg de ce. parca il enerveaza ca primeste ordine de la educatoare (stai acolo, fa aia, haideti sa facem cealalta...) incat nu mai suporta sa-i mai cer si eu asa ceva.
nu vrea sa se mai spele pe dinti, nu vrea sa mai faca baie, nu vrea nimic din ce ii cer eu sa faca (si nu ii cer prea multe si nici pe un ton imperativ, il iau cu joaca mai mult, dar se prinde ca vreau sa-l aduc intr-un anumit punct).

probabil vom face o vizita la un psiholog...dar nu stiu pt cine sa caut, pt mine sau pt el. sau poate pt amandoi.


Traiesc in Orasul Alandala

ancasoare spune:

N-am citit toate cele 4 pagini, iti povestesc doar experienta mea cu copil de 2 ani si 10 luni, merge la gradi de 5 sapt. Timp de 10 zile ne-am confruntat cu plansete la mersul la gradi si apoi refuzul de a merge acasa, de a se da jos din masina, de a urca in lift, samd. Era copilul Nu, am experimentat inclusiv tavalit pe jos in mijlocul strazii, in magazin si precizez ca n-a fost nicodata asa. Am negociat mereu cu el, dar acum devenise imposibil, ma provoca constant si totul se termina urat atunci cand reactionam in forta, fara sa imi iau timpul de a il convinge cu calm (la un mom dat am stat 15 minute in scara blocului, pe scari si am vb cu el cu calm, ne-am jucat un pic pana am depasit momentul).
Am cerut ajutor sa pot sa inteleg ce se intampla. Nu vroia sa plece de la gradi pentru a evita momentul neplacut al despartirii din fiecare dimineata, "daca tot m-ai adus aici, m-am adaptat, lasa-ma, nu ma mai trece inca o data prin treaba cu despartirea".
Provocarea permanenta: "te testez, pe de o parte imi ceri sa fiu baiat mare (aka sa merg la gradi, sa stau fara tine), pe de alta parte imi ceri sa fac ca tine, sa fiu copil mic (aka sa te ascult, sa fac ca tine)". Mi s-a explicat ca in mintea unui copil aceste 2 situatii sunt bulversante de unde si reactia maxima de protest, tavalitul pe jos si dorinta de a ma lovi (in cazul nostru).
Sfatul meu, este calm cat cuprinde, sa faci abstractie de cei dimprejur care doar pun presiune pe tine in a-l "strivi" pe micul neascultator (binevoitori de genul "vai, ce copil, ce urat, ce rusine, etc): IGNORA-I!
La noi a functionat intotdeauna jocul la detensionarea situatiilor.

hadobas spune:

Buna Ziua maria ma numesc si am o nelamuriere cu baiatul meu care are 3 ani si se cam comporta ciudat de vreo 5 luni de cand l-am dat la gradinita .
Eu cu baiatul meu aveam o legatura foarte stransa si nu puteam sa fac nimic de el ca numa cu mine era si numa in brate si l-am cam alintat dar supa o vreme miera foarte greu nu puteam sa ies nicaieri ca plangea si nu statea cu nimeni si am luat o decizie ca il dau la gradinita numai 4 ore sa se obisnuiasca cu copii si sa se joace acolo nu l-am lasat sa doarma acolo pentru ca nu vroiam sa se sperie dar uite ca am facut mai rau , de cand a fost la gradinita aporpe 1 luna el atuncea a inceput numai sa vorbeasca si mai ales ca acolo se bateau copii intre ei si cine stie poate si educatoarle erau mai dure cu ei si sa speriat nu imi doremea nici ziua si nici noaptea plangea intruna si de atuncea a inceput toata chestia asta ne respinge si pe mine si pe sotul meu nu ne da atentie nu vrea sa stea cu noi ne batea si se batea cu toticare i veneau in cale si sincer am hotarat sa nu il mai duc la gradinita si dupa aporape o luna de chin am reusit sa il calmez si sa i scot din minte cuvantul "bate" pe care il auzeam din gurita lui de cand a umblat la gradinita si la inceputul anului acesta eu trebuia sa ma duc la servici ca nu aveam ce sa fac si acuma mama mea sta cu el si este acasa si se comporta aporape la fel dar nu chiar asa de rau cum a fost cu experienta cu gradinita dar iara ne ignora si iara nu vrea sa stea cu noi si plange dupa mine si and venim acasa nici nu ne saluta si nu ne saruta sincer nu mai stiu ce sa fac cu el.
Cand vin acasa de la servici stau cu el si ne jucam dar parca incearca sa ne faca in ciuda sau se razbuna pe noi cu comportamentul lui sincer nu stiu ce sa mai zic ca cu mama mea este ok dar cum venim acasa se schimba toate sincer un sfat va rog sa imi dati ca nu mai stiu cum sa ma mai comport cu el .