Copil de 4 ani jumate urla cand il iau de la gradi
Raspunsuri - Pagina 3
Diana1968 spune:
Buna dimineata,
Acum ca m+am impacat si cu Addinel si nici nu am intarziat la servici (nu a plans absolut deloc cand l+am lasat sinur cu femeia de servici si o fetita, ajunand mai devreme ca de obicei) ma simt mai bine.
Am incercat cu el o discutie tete a tete, intr+un moment tandru, sa vedem de ce tipa la mine si mi+a spus ca o face pt ca e suparat pe mine ca si eu tip la el. I-am zis ca imi pare rau ca tip, dar el ar trebui sa ma asculte cand il ro ceva. Si ce credeti ca imi spune? Si eu trebuie sa il ascult pe el mereu. Daca imi zice ca asa vrea el,eu trebuie sa ma execut repede ca altfel se enerveaza rau pe mine si "isi pierde rabdarea" Problema este in primul rand la mine ca ma enervez f. repede si ar trebui cand nu vrea ceva sa o iau in luma, asa m-a sfatuit cineva aici pe site, si sa aplic alt stil decat ridicarea tonului.
A doua problema este tot la mine: sotul fiind mai mult lipsa si cand este mai mult doarme, copilul este f. atasat de mine si imi imita toate esturile. Cand l-am dat la radi avea 2 ani si nu prea vorbea. Imi spunea educatoarea ca nu a plans niciodata dupa mine, doar venea din cand in cand si o intreba: vine mami? (Chiar educatoarea a remarcat ca nu a folosit cuvantul tata) II raspundea: da, vine si apoi pleca in treaba lui.
Mama imi spune (il mai las la ea cand am deplasari sau in vacante) ca reaseste toate expresiile mele la el, plus esturile mele. Asa ca el, presupun, considera ca asa este un model bun de comportament.
Cred ca o alta solutie ar fi si un psiholo pt amandoi.
Gabriela42, poti sa imi spui cum ai dat peste psiholoul tau ?
Concluzie: o sa fac tot posibulul sa nu mai ridic tonul la el, sa fiu mai vesela (desi serviciul meu nu prea imi mai permite asta) si sa nu mai iau totul in serios.
Multumesc tuturor.
olympia spune:
Diana, am intrat doar cat sa zic ca poate are nevoie de compania copiilor mai mult decat cezi, adica orele de la gradi nu-i ajung. Poate gasiti si pentru acasa prieteni de joaca.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Diana1968 spune:
Da Olympia, chiar azi dimineata m-a intrebat el de ce nu are frati si este sinur. Cand se poate se intalneste cu verisorii lui, dar e insuficient vad. Mi-a mai insirat copii de la radi cu frati si m-a intrebat el de ce e sinur?
Intentia mea a fost sa am 2 copii, dar eu nu am putut avea copii decat dupa 8 ani de cercetari pe la 9 doctori si am ramasa in al 9-lea an cu profesorul Marinescu. Adica el m-a facut apta, nu a fost creatorul. Asa ca acum sunt cam batrana pt al doilea copil. Si asa sunt f. nervoasa si am uitat ca trebuie sa ma mai si prostesc alaturi de copiul meu. !
cgeea spune:
Diana, si eu sunt tot o mamica de copil unic, cu sanse minime de a-i face un fratior si cu prea putini copii in preajma. Si cu tati mai mult plecat. 
E drept ca fiica-mea nu-mi face din astea cum patesti tu la gradi, dar de plictisit singura acasa tot se plictiseste. Si atunci mai chemam la noi copii de la gradi. Nu prea au ei loc, dar pentru ei nu conteaza. Si ce daca dupa aia trebuie sa intru cu harletul in camera ei, ideea e ca pana la urma in tot timpul cat au fost copiii eu mi-am vazut de treburi si ei s-au distrat. Facem asta si la noi si pe la altii pe-acasa. 
Cand sunt ocupata sau obosita mi se intampla uneori sa cer de la ea sa se comporte ca un adult, dar cand vad ca nu raspunde dupa cun astept eu realizez ce fac si redevim mami cea cu care se joaca, face puzzle, picteaza sau face prajituri
. Si ne intram pe fagasul normal. Totul e sa apas eu butoanele care trebuie (la mine adica) pentru comunicare la nivelul varstei ei.
un pic offtopic: mi-a palcut cum ai reusit sa aplanezi conflictul de mai devreme, inca din stadiul incipient. Am obosit sa vad pe DC certuri si acuze, mai ales atunci cand unii participanti la discutie nu inteleg prea bine despre ce e vorba. Ai o 
de la mine. La fel si addinel, pentru comunicare .
Diana1968 spune:
"Cand sunt ocupata sau obosita mi se intampla uneori sa cer de la ea sa se comporte ca un adult". Asta e una din principalele mele reseli.
Ar trebui sa imi repet mie cat de des pot: e doar un copil, nu adult!
Din fericire de vineri nu a mai facut crize cand m-am dus dupa el. Si l-am dat si transport de dimineata cu masina radinitei. Vad ca prima zi a fost un succes, nu a plans, a coborat vesel din masina (sotul a urmarit masina si s-a uitat pe furis cum s-au desfasurat lucrurile) si a stat linistit cu unicul copil venit la ora aceea matinala 7,50.(am vorbit la telef. cu educatoarea lui)
Va multumesc inca o data de sfaturi.
MickeyMinnie spune:
Buna seara! Citind mesajul tau,Diana,m-am revazut pe mine cu fetita mea anul trecut. Doar ca mie imi facea crize si dimineata si cand veneam sa o iau. Eu ma enervam,tipam la ea, ea facea mai rau si se uitau parintii si asistenta la noi ca la circ. Problema era ca nu ii acordam acasa destul timp,tati venea si el tarziu,asa ca fetita imi tragea semnale de alarma ca nu e bine asa. Asa ca n-am mai stat la birou peste program,petrec cel putin 3-4 ore cu ea zilnic,o ASCULT. si vreau sa iti spun ca e ALT copil!
gabriela42 spune:
diana cam cu intirziere iti raspund dar nu am avut timp.noi am ajuns la psiholog asa:nu pronunta r s,medicul de familie ne trimite la neuropsihiatrie acesta la psiholog acesta la orl si am rezolvat r s avea polipi si nu putea sa pronunte clar literele.asa am indagit doamna psiholog si este prietena noastra mai mare.eu sunt convinsa ca dorinta de companie a copiilor cu alti copii este absolut fireasca justificata si bine venita tuturor.este minunat ca nu mai plinge.
Jasmin012 spune:
Si eu cred ca amenintarile mamei, lipsa de intelegere e cauza crizelor lui. Cum au zis si fetele, fii mai blanda, sa fie o placere pt el sa mearga cu tine acasa. E trist ca un copil sa iubeasca gradinita mai mult decat casa lui. Cred ca se simte neinteles de propria lui mama.
Din cele citite mai departe vad ca deja lucrati la imbunatatirea situatiei, ceea ce mi se pare foarte bine. Ai marele avantaj ca la 5 ani te poti intelege altfel cu el, intelege mai multe deja.
Nu uita ca nu trebuie sa te simti stanjenita de privirile celor din jur si sa tii tot timpul cont numai de tine si de copil. Nu ai de ce sa te simti rusinata ca cel mic a facut o criza sau mau multe in public. Daca cineva se uita ciudat sau cu repros e treaba lui, nu a ta.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Simonna spune:
Diana, undeva intre 4 si 5 ani au un nou puseu de crestere, in sensul ca au "adunat" tot ce le trebuie - vorbesc, se exprima, fug, sar, utilizeaza alea-alea, au preferinte, au prieteni etc - ca sa fie independenti, dar nu pot fi ca au un adult in spate care le spune ce si cum... Si apare un fel de repetir a lui terrible two, crize de nervi si tot tacimul... Trece, ca se reechilibreaza in cautarea asta de independenta si invata pina unde li se intinde tarlaua :)
Atomix, progenitura numarul 1, a avut momente in-su-por-ta-bi-le intre 4 si 5 ani...
Simonna
Vivela spune:
am citit cu interes subiectul.
Diana, si baiatul meu cel mare (3 ani si 2 luni) are cam acelasi comportament. merge in colectivitate de la 1 an, i-a mers bine, nu pot sa zic ca regret, la momentul respectiv gradinita a fost singura solutie pt noi. dupa 2 ani intregi de colectivitate, crizele lui de dimineata (si mai nou, seara), nu le mai pot pune pe seama adaptabilitatii la colectivitate.
e drept ca acum a trecut de la cresa la gradinita (alti copii, alte doamne educatoare, dar in mare cam acelasi program).
dupa o luna incheiata in care mergeam zburdand la gradinita, a inceput sa planga dimineata si seara. am intrebat educatoarea daca i se intampla ceva mai deosebit acolo - mi-a spus doar ca e mai putin cooperant (refuza sa se imbrace singur, nu ca n-ar putea), dar ca nu au niciun fel de probleme.
au revenit in forta tantrumurile, e opozant, la orice ii cer primesc raspuns "nu vreau".
am incercat sa intorc problema pe toate fetele, am luat in calcul ca are un fratior mic (de 5 luni aproape)= gelozie foarte pronuntata amestecata cu dragoste frateasca, traverseaza si experimenteaza un pic si din complexul lui oedip (imi tot zice sa-l pup pe gura, ca el e sotul meu si ca atunci cand o sa fie mare el o sa aiba 2 sotii, pe o fetita de la gradinita si pe mine 
)... desi le iau ca pe lucruri firesti si incerc sa ma informez cum e mai bine sa reactionez la asemenea situatii, tot ma simt de multe ori depasita de fapte. ma ocup doar eu de copii, sotul pleaca dimineata si vine seara, alt ajutor nu prea am.
am invatat - din nevoie mai ales -sa nu pun la suflet si chiar sa nu mai observ cand ceilalti rad pe sub nas cand ne prind crizele de plans in mijlocul drumului sau in parc sau la gradinita. pe mine ma doare cel mai tare ca el sufera si ca avem o problema pe care nu reusesc s-o rezolv.
daca face ceva inacceptabil si il pedepsesc (ii dau un time-out la el in camera), vine de acolo plangand in hohote, cu mainile intinse, spunandu-mi "iubeste-ma!". si in secunda aia se duce orice pedeapsa, mie mi-e clar ca face ce face fiind constient ca ma deranjeaza. multe din crize sunt doar pentru a-mi atrage mie atentia, stie ca in momentele alea sunt doar a lui (ca mi-e imposibil sa am grija si de cel mic atunci). de-as putea sa ma rup in doua...(ca evident, amandoi copiii vor doar la mine, uf).
a, si cand il duc la bunici, nici vorba de tantrumuri, de crize...e un copil cuminte, cooperant, politicos. deci e vorba strict de o problema in relatia mea (a noastra, a parintilor) cu el.
la voi situatia e un pic diferita, insa ma gandesc ca e posibil ca si baietelul tau sa aiba nevoie de confirmari de dragoste, de mangaieri, de alintat, poate mai mult in perioada asta.
Traiesc in Orasul Alandala