vreau sa ma educ(2)
Raspunsuri - Pagina 9
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Acordand atentie si credit in exces gresim. Copilul este un ghiocel care rasare atunci cand e soare. Prea mult soare il doboara, prea multa umbra il ofileste. Eu nu mi-as urca niciodata copilul pe piedestal pentru ca: - nu vreau sa-i creez senzatia ca este superior celor din jur; - eu ca parinte nu pot fi destul obiectiv si exista riscul de a-l face sa creada ca este cel mai bun in toate domeniile; - in timp, nu va face fata cerintelor iar esecul va fi dureros; - stand acolo sus ii va scadea capacitatea de responsabilizare crezand ca tot ce face el asa trebuie facut; - ii scade obiectivitatea fata de mediul in care traieste ca de, mamica si taticu lui stiu cel mai bine si apare: lenevia, obraznicia, scaderea atentiei; - isi dezvolta "fraudulos" eul; - pleaca neinarmat pentru viata; - isi va exacerba personalitatea; - va percepe ca asteptarile sunt mult mai mari decat posibilitatile lui si isi va trai copilaria in stare de stress Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Mi s-a facut frig.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
rrox3 spune:
Accept depinde foarte tare ce intelegem prin autenticitate. (Apropo de asta, chiar am citit de curand un articol al lui Plesu in Dilema Veche exact despre omul autentic. Foarte bine alcatuit. )
Sa ma explic putin. Un om "rau", agresiv, sarcastic, este un om care are inca probleme nerezolvate. Nu este autentic, fiindca functioneaza puternic restrictionat de apararile propriului inconstient. El nu e capabil sa se accepte pe sine asa cum este (daca ar fi ar atinge echilibrul emotional, nu ar mai fi "rau") si automat nu e capabil sa-si accepte copii asa cum sunt. "Libertatea" pe care le-ar putea-o el oferi acestor copii (ipotetic vorbind) nu ar fi decat o ignorare permisiva a copiilor. Poate ca ei ar invata ca "asa nu", dar asta nu le-ar folosi aproape la nimic. Fiindca sunt infinit de multe moduri "asa nu" si faptul ca-l cunosti pe unul nu te ajuta sa-l cunosti si pe "asa da", nu e pur si simplu opusul... p-asta am invatat-o pe propria piele.
Sa fii autentic inseamna in primul rand sa fii autentic tu cu tine, in acord constient-inconstient. Sa fii in contact cu tine, sa te cunosti, sa te intelegi, sa fii sincer. Sa nu functionezi restrictionat, in virtutea mecanismelor de protectie inconstiente si a frustrarilor adunate si bine stivuite. Sa-ti permiti sa fii pur si simplu cine si cum esti tu. Un om autentic, din punctul asta de vedere, nu e un om "rau", chiar daca greseste din cand in cand. Va fi capabil sa-si dea seama ca a gresit, sa recunoasca greseala si sa initieze repararea necesara.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
Denizel dar cele doua nu se contrazic Da, suntem produsul parintilor nostrii, dar nu am iesit asa cum au vrut ei sa ne plamadeasca. Fiindca a intervenit si personalitatea noastra, perceptia noastra, ratiunea si simtirea noastra. N-am iesit ce si-au propus ei.
Dar ne-am ales cararea luptandu-ne si strecurandu-ne printre ce ne-au pus ei in cale. Genetic ei ne-au creat, mediul in care am crescut a fost majoritar creat tot de ei, dar mai departe am fost noi.
E adevarat ca, cu cat mai restrictiv si agresiv a fost mediul, sansele pentru noi de a creste intregi au scazut. Parti intregi din noi nu s-au dezvoltat, au ramas la stadiu incipient si s-au ascuns, fiindca nu era safe sa se manifeste, fiindca n-au fost stimulate si incurajate sa evolueze.
Ne-am adaptat conditiilor impuse, dar ne-am adaptat intr-un mod personal.
O mama suficient de buna ii va permite copilului sa fie el insusi. Nu-l va crea si modela ea pur si simplu. Relatia parinte-copil e o relatie co-creata.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Ba eu chiar urc oamenii pe piedestal. Il urc pe copil, il urc pe barbata-mio, ii urc pe parintii mei, urc vreo 2-3 prieteni pe care ii consider grozavi, urc vreo 2-3 useri care scriu pe forumul asta, ii urc pe Saul Bellow si Amos Oz, il urc pe Ceaikovski, o urc pe nana lui barbata-mio si ii urc si pe altii. Si ma mai urc si pe mine din cand in cand :)). Sa mai spun ca nu fug si nu-mi e teama de a urca oamenii pe piedestal? Sa mai spun ca mi s-ar parea ciudat si trist ca piedestalul sa ramana gol? Nu spun, cred ca e evident. Cred ca discutia s-a indepartat de drumul pe care il consider util. Unele interventii imi dau impresia unor cearceafuri cu programe care urmeaza sa fie bagate in "creierii" unor roboti. Totul rational, totul bine cantarit, totul programat, nici prea tare nici prea moale, The Naked Sun si nimica alta... Pentru parinti, de dragul copiilor "Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Daca te referi la admiratia si respectul tau, atunci mi se pare ca-i formidabil sa ti le arati.
Viviana se refera la perfectionism narcisic. Stii, atunci cand copilul e considerat "perfect" pot aparea problemele insirate de ea acolo... alea de la care te-a luat cu frig.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ana_a As vrea sa discutam putin despre o replica pe care o primeste juniorul meu la gradi " Este foarte bine cum faci dar se poate si mai bine!" Ce tranzmite? Cum percepe copilul? E o lauda? E o critica? E o chestie neutra? Asa ar trebui sa fie apreciat? |
E o porcarie, dupa parerea mea. E o critica costumata intr-o lauda... care probabil se vrea mobilizatoare...
Daca copilul se straduieste si progreseaza trebuie laudat simplu si sincer pentru ce a facut. Nu criticat parsiv in felul educatoarei.
Mi se pare firesc sa nu mai vrea sa incerce. Pentru ce sa incerce?! Ca oricum va gresi ceva si va fi criticat. Nu va conta pentru nimeni ca el a incercat si a gresit mai putin.
Intelegi?
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Ne-am adaptat conditiilor impuse, dar ne-am adaptat intr-un mod personal. |
Rox, superb.
O fraza simpla si atat de complexa!
rrox3 spune:
Cred ca unii dintre copii ar fi deranjati sa citeasca despre ei pe forum, ca a scris mama. S-ar simti expusi fara apropabarea lor.
Adica eu si mama avem o problema. Mama nu stie cum sa o rezolvam. Poate crede ca trebuie sa o rezolve doar ea, fara mine. Si asa defapt ma desconsidera. E problema noastra si ar trebui sa o rezolvam noi, impreuna. Nu sa o dezbata o armata de necunoscuti pe forum. Ce stiu ei despre mine??!
Ar mai putea fi deranjati de felul in care ar percepe ei ca mama se lauda cu ei pe forum.
Hei, e meritul meu ca sunt asa. De ce se lauda mama cu meritele mele??! Crede cumva ca sunt ale ei?
Dar, asa cum am mai spus, de multe ori beneficiul surclaseaza posibilul prejudiciu de felul asta. Beneficiul unui copil a carei mama invata sa-l priveasca si din alta perspectiva si sa-l considere, sa incerce sa-l inteleaga. Nu insa "beneficiul" unui copil a carei mama invata sa-l dreseze mai eficient...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
viviana spune:
Nu trebuie sa ti se faca frig.
Tu ai discutat despre un alt gen de piedestal eu de altul.
In viata mea, partea aia legata strict de fi-mea am fost martor involuntar la parcursul unui astfel de copil, urcat pe piedestal si uitat acolo, un copil caruia i s-a dat credit nelimitat.
In conversatiile mele cu mamica respectiva am aflat urmatoarele:
- fata ei nu minte niciodata
- fata ei este cea mai frumoasa
- este cea mai destepta
- are cei mai multi bani fata de ceilalti copii
- are viitorul de medic asigurat
- este de o bunatate excesiva ce izvoraste din educatia data de ea.
- invata cel mai bine din clasa
- notele ei mici nu se datoreaza nestiintei ei ci profesorului care are ceva cu ea
- nu vorbeste si nu se gandeste niciodata la baieti
- este de o perfectiune "perfecta"
Toate lucrurile astea i le-a transmis permanent copilului inclusiv o doza imnensa de control asupra vietii lui.
Dupa ce renunt la pijamaleala am sa scriu si in ce context mi s-au spus aceste lucruri, (oricum am scris numai parte din ele - daca le scriu pe toate, abia atunci o sa ti se faca frig ) si cum este fata azi.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
denizel spune:
Rox, eu nu pot sa-mi dozez dragostea, impulsurile si reactiile venite din dragoste.
Pana acum nu mi-a reprosat nimeni ca sufoc cu dragostea mea sau ca domin cu dragostea mea sau ca fara sa vreau fac rau atunci cand iubesc.
Am dedus eu ca iubesc normal :).
Si, asa cum am mai spus, consider ca dragostea inspre copil trebuie lasata sa curga. Pur si simplu sa curga linistit inspre el.
Nu vad vreun pericol in asta.
Nu as putea sa-mi programez robinetul dragostei, astfel incat nici sa dea in clocot, nici sa fie prea rece.
Eu iubesc si atat .
Daca simt ca-mi vreau copilul urcat pe un piedestal, mi se pare OK sa-l urc acolo si el sa stie asta.
Iar asta nu inseamna ca el, un copil echilibrat si iubit, va avea pretentia sa dea buzna pe piedestalele tuturor :). Ba dimpotriva, as zice :).
Fiindca am observat in ultima vreme diferente destul de mari intre modul cum privim si oferim mamiceala, consider ca nu mai apartin topicului asta si, avand in vedere ca deja s-a stabilit o majoritate pe o directie bine conturata, nu-si au rostul polemicile, nici macar cele linistite si politicoase .
Voi deschide un alt subiect ceva mai tarziu si m-as bucura sa vorbesc mai mult cu mamici fara "robinet" .
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
viviana spune:
Multumesc RRox, la asta m-am referit.
Am considerat ca putem vorbi si de asa ceva. M-am gandit ca daca eu am cunoscut 2 astfel de parinti intr-un mediu social relativ restrans este ceva care merita supus atentiei.
Mai ales in conditiile in care copila mea a fost afectata.
In conditiile in care am avut zile de nesomn nestiind cum sa o scot la capat.
Ca un fel de ocaa lui Cuza; "asa da, asa nu"
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi