vreau sa ma educ(2)

ladyJ spune:

Accept, pana la urma parintele se comporta cu copilul sau asa cum stie si cum poate, manat de un mare bagaj sentimental cules pe tot parcursul vietii de pana atunci.
Parintele va sadi in copil tot ce este el insasi. Si aici sunt de acord cu Denizel, DA, parintele are un merit in dezvoltarea armonioasa a copilului prin insasi atitudinea lui fata de copil.

Degeaba ne ascundem in spatele cuvintelor´´eu imi iubesc copilul´´ daca noi NU STIM ce inseamna iubirea, sau daca noi dam iubirii definitia propriilor noastre frustrari.Te iubesc asta este auzit si cand copilul este pedepsit prin violenta fizica, sub masca ´´ii dau acum ca-mi va multumi mai tarziu´´

Degeaba lasam copilului libertatea de care pomenesti daca il intampinam cu sarcasm si rautate. Asta nu e libertate, asta e o iluzie, o metoda de a jigni copilul si deci de a ne elibera de multele frustrari.
Exemplu:
parintele sarcastic si rau ii lasa ´´libertatea´´ copilului de a se juca cu focul. Copilul se arde, parintele ´´autentic´´ zice :
´´ahh, pai tu credeai ca focul e apa? bine ca nu l-ai bagat in gura-hi-hi´´
Intelegi?
N-ai cum sa-ti accepti copilul asa cum este pentru ca copilul..nu este inca ceva ce poti accepta asa, la pachet intreg, el e in formare, el te va imita, el va suferi pe bune cand tu, in plina autenticitate, esti rau, nedrept, malefic, etc.
Ca-l accepti ca OM cu dreptul de a fi iubit si indrumat, da.

Chiar si autentic fiind poti gresi fata de copil si gresesti cu siguranta pentru ca esti om, pur si simplu. Important e sa-ti dai seama ca ai gresit, asta este secretul. Unii pot, altii nu.

Sigur ca poti fi exemplu de ´´asa nu´´ pentru propriul copil. Dar stii cat e de dureros sa ai parinti la care te gandesti cu ´´asa nu?´´. Cred ca stii..

ladyJ spune:

Mamicile la care faceam referire sunt acele mamici care incearca sa schimbe ceva in relatia cu copilul pornind de la copil si nu de la ele. Acele mamici care vor sa construiasca brusc buna intelegere si armonie pe o baza subreda.
Acelel mamici care considera ca copilul se creste cu ´´instructiuni de utilizare´´ seci, fara a investi efort si iubire.


Nu vorbeam de mamicile care nu stiu ce sa faca in anumite momente

accept92 spune:

Da, sigur, ma gandeam la a gresi fata de copil in sensul de a avea o atitudine gresita, a avea un scop care sa simti ca iti scuza mijloacele.

a_alinta spune:

eu sunt convinsa ca un copil e mult mai puternic decat un adult. nu pot sa inteleg de fel chestia cu stirbirea , nu poti stirbi ceva ce este intreg decat daca il spargi, iar copiii sunt intregi si perfecti din toate punctele de vedere.

ladyJ spune:

Alina, te inseli.
Astea sunt vise si scuze, chiar nu inteleg ce vrei sa spui prin ´´copil mult mai puternic, copil perfect si intreg pe care nu-l putem stirbi´´. Poti explica te rog?

nelia spune:

Eu citesc mesajele lui Accept, e a doua oara cind le iau de la capat si trec prin ele... ceva imi scapa si nu stiu ce. Imi vine sa o contrazic, dar nu pot, simt ca are dreptate in general, dar in particular nu...

Si spun asta in lumina subiectului de fata, ma simt trasa de urechi si nu pentru ca dau din casa (aici am inteles, dar eu asa vorbesc, nu-mi place sa abstractizez, imi place sa dau exemple... In plus, nu spun nimic pe forum despre copiii mei si copiii mei sa nu stie... si da, as fi incintata sa citeasca Agata peste ani ce am scris... in cazul meu se va vedea efortul de a ma intelege si a o intelege pentru a avea o relatie buna in ciuda incapatinirii noastre. De fapt, am si salvat mesaje in care am scris despre ei.)

Deci nu asta imi scapa, tot ce spune Accept acolo e pertinent, complicat de-abia inteleg, dar daca le aprofundezi se poate sa aiba dreptate... oricum, il gasesc un punct de vedere extrem de interesant si de luat in seama.

Ceea ce-mi scapa este ca mesajele ei nu au impactul dorit desi spun atit de multe lucruri, printre ele razbate ceva de genul: ia uitati-va la voi cum faceti, eu nu-mi permit sa fac pentru ca sint corecta si respect copilul, pe cind voi nu o faceti... si, recunosc ca asta ma irita un pic. Dar eu vreau sa-l respect si vreau sa iau si din mesajele ei tot ce e bun, dar uite ca nu pot...

Asa ca, pe cuvint de pionier ca nu vreau sa te supar, si chiar imi place ce ai scris... incerc sa diger, e clar ca vime din afara felului meu de-a fi de aceea imi ia timp sa inteleg mesajele tale...

Dar, tinind cont de subiectul deschis, cum educi o mamica, cum o ajuti sa inteleaga unde e problema, ce ar putea sa faca, sa o ajuti concret, nu in teorie, in momente in care se simte depasita de situatie, nesigura pe ea... abstractizind si generalizind ca sa nu mai dai din casa.

In toate cartile de pshihologie a copilului bune sau pe care le consider eu bune sau care m-au ajutat pe mine sa inteleg ceva... se generalizeaza, se da teoria cum s-ar spune... apoi se vine cu exemple. Este adevarat, acestea sint fictive, numele nu sint reale, dar sint exemple clare, de situatii, in care copilul face ceva precum copilul, iar mama procedeaza corect sau nu...

In cartile se specialitate nu se dau exemple la modul asta sau foarte rar, dar uite ca eu nici pe alea nu le inteleg, adica inteleg ce scrie, dar dupa ce termin de citit, imi dau seama ca nu stiu ce anume sa fac sau ce trebuia sa fac sau ce urmeaza sa fac.

Sper sa intelegi corect ce vreau sa spun, daca nu, poate ma ajuta alta fata care intelege dilema mea.

Repet: punctul tau de vedere este foarte interesant si marturisesc ca nu m-am gindit pina acum la modul asta. Dar asta este un subiect despre educatie, despre ceea ce trebuie sau ar trebui sa facem atunci cind avem nevoie de un pic de ajutor din afara in cresterea copiilor nostri... Dar trebuie sa iesi cumva din abstract... nu stiu cum, pentru ca oricit de mult as vrea, eu nu pot sa iau mesajele tale decit la nivel teoretic. Si ma tot intreb de ce... Admit ca poate sint mult prea complicate pentru mine, eu imi cresc copiii mult mai simplu... cred.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Am mai citit: eu nu o consider pe Agata rezultatul meu, am spus si o repet: eu sint rezultatul Agatei! Adica vreau sa spun ca eu sint rezultatul cel putin in egala masura in care ea este rezultatul muncii, efortului si iubirii mele!

Fara ea in viata mea, daca ea nu ar fi fost primul meu copil, nu as fi reusit sa fiu mama de astazi a Tudorei si a lui Lisandru si, bineinteles, a ei. Practic si-a facut din mine mama pe care si-o doreste pentru ca, revoltindu-se impotriva a ceea ce nu i se parea ca i se potriveste, cerind explicatii, negociind la singe, m-a facut sa-mi pun intrebari, a facut sa se nasca in mine dorinta de a vedea daca si unde gresesc.

Daca ma lasa sa fiu 'autentica' si nu ma forta sa-mi educ 'autenticitatea'... nu as mai fi fost mama de astazi. Si stii ce? Ma bucur ca s-a intimplat asa. Nu-mi placea deloc 'autenticitatea' mea de acum citiva ani... cea de astazi imi place, ma simt bine cu ea, in ciuda greselilor inerente.

Ceea ce imi demonstreaza ca, de fapt, cea de acum citiva ani nu eram mama copiilor mei, ci ceea ce credeam eu ca trebuie sa fie o mama, conform 'modelelor' avute, in familie si in societate.

Agata m-a condus cumva spre sufletul autentic de mama a ei, si apoi al surorii si al fratelui ei! Si ma conduce zilnic... tocmai prin povocarile la care ma supune.

Si, ca 'sa mai dau din casa' (ma distreaza expresia asta!), am rugat-o intr-o zi sa-mi spuna cum ar proceda ea daca tot le stie asa de bine pe toate, daca ea ar fi mama si eu copilul ei si as fi facut ce a facut ea. Si mi-ar raspuns foarte serioasa: nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta. De ce? Pentru ca tu esti mami, eu nu sint decit un copil.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Oricit de multa incredere am eu in copii in general, oricit de mult mi-ar placea sa-ti dau dreptate, nu pot sa fiu de acord cu ceea ce spui. Daca ar fi asa si auntencitatea unui parinte este ca nu poate sa-si iubeasca copilul sau copiii din cauza traumelor lui personale... si nu numai ca nu poate sa-l iubeasca, dar chiar il trateaza cu agresivitate crunta... il preferam asa, rau, neiubitor dar autentic? Si daca da, si parintele nu greseste, atunci de ce copiii sufera, de ce nu-l pot lua ca exemplu asa nu si sa se formeze mai departe bine, sanatos si fara traume?

Nu cred ca un copil, in vulnerabilitatea lui, are capacitatea de a alege ce e bun de ce e rau la un parinte. Cred mai degraba ca il ia pe parinte bun chiar daca nu este, pentru ca are mare nevoie sa faca asta ca sa poata supravietui... si dupa ce creste suficient de mult ca sa inteleaga, apar din urma gaurile negre lasate de efortul de a avea un parinte 'autentic'.... de genul asta de autenticitate.

In rest, sint de acord cu tine, prefer sa fiu cit mai autentica cu putinta, cu stari bune si mai putin bune, cu liniste dar si cu nelinisti, atit timp cit nu-l iau pe copil ca sac de box pentru nervii mei si ma stie cine sint asa cum ma stiu si eu, eu zic ca nu am cum sa fiu prea departe de drumul cel bun.

Intre timp am citi si raspunsul lui ladyJ si ii dau dreptate.

Si Denizel are dreptate cind spune ca nu trebuie sa ne punem lauri pentru rezultate ((dar sint pentru galeata cu cenusa in cap cind ele nu sint pozitive), dar n-are nici un rost sa ne ascundem ca nu am ajutat si noi la formarea lui. Ce bine ar fi sa fie asa, ne-am spala pe miini si gata. Dar adevarul este ca ceea ce nastem si crestem este, vrem sau nu vrem, rezultatul muncii noastre ca parinte. Si daca e bun si copilul fericit, nu astept laude, multumiri pentru ca multumirea mea cea mai mare ar fi tocmai faptul ca e fericit si multumit cu sine, ca are liniste in suflet.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Valeu cit a iesit ce am scris...

In alta ordine de idei si in afara subiectului, dupa o jumatate de zi de cautari... i-am gasit delfin de plus Tudorei!!!

Sint atit de incintata, am fost in 7 magazine, imi picase fata de tot ca aveau numai balene, rechini si alte animale, dar nu si delfini... parca intrasera in pamint. Abia intr-o papetarie mica si amarita l-am gasit, imi venea sa-l pup pe vinzator cind mi l-a aratat. Si e atit de dragalas, mic asa cum si l-a dorit si moale-moale. Abia astept sa i-l dau, sper sa-i placa la fel de mult cum imi place mie!!!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

accept92 spune:

Pana la urma nu este important sa-mi dai dreptate, dealtfel ar fi foarte putin probabil in situatia de fata, ar insemna sa spui...da, imi dau seama ca gresesc. Poate intr-adevar pe fetita ta nu o deranjeaza. Stiu ca ai propus-o (mai mult sau mai putin in gluma) ca reper de copil dificil, ca fiind un bun exercitiu de rabdare. Spui ca banuiesti ca i-ar place sa citeasca cand va fi mare. Dar acum i-ar place? Fa un experiment si pune-o sa citeasca si spune-ne si noua ce reactie a avut...daca va fi deacord sa ne mai vorbesti despre ea. Si nu o spun cu siguranta ca mi se va confirma teoria. Se poate sa i se para foarte misto...sau nu...insa tu nu ti-ai pus pana acum aceasta problema.

Si nu sunt o extremista, asa cum a spus si rrox sunt situatii cand nu s-ar intelege nimic fara un exemplu, fara niste detalii despre copil si situatie.