vreau sa ma educ(2)

accept92 spune:

In afara de aceste metode, foarte bune, mai exista una care functioneaza in momente de blocaj. Sa treci cu totul si in mod real la momentul urmator, anticipandu-l si considerand blocajul rezolvat. Sa iesi tu din blocaj si te va urma si copilul. Adica...nu sta sa-l imbraci...insisti un pic...observi ca te afunzi mai rau...si abandonezi lupta asumandu-ti victoria...'bun, gata...nu mai avem timp de frecusul asta...acum ne imbracam...tati ne asteapta la usa, mi se pare ca afara ploua, oare unde am pus umbrela aia, dupa ce terinam aici te duci fuguta la usa si ma astepti sa te incalt, sa nu uiti sa iti iei apa, roaga-l pe tati sa-ti umple cana, bla bla bla'...'acum ne imbracam' este nici 1% din tot ce avem de facut, este o chestie neglijabila si nu-i mai acordam nicio importanta, de fapt am si trecut peste. Pe acest principiu se iese din orice fel de blocaj cu copilul.

rrox3 spune:

Accept uneori cred ca scopul scuza mijloacele... doar uneori.
Ma gandesc ca ar fi tare complicat pentru cineva sa ceara sfaturi in privinta copilului, fara sa vorbeasca despre copil. Si beneficiul copilului poate depasi net prejudiciul adus la nivel etic.
Si cred ca mai e implicata si nevoia fiecaruia de intimitate si cat de introvertit/extrovertit e fiecare.
Mai e si faptul ca exemplul personal poate convinge uneori mult mai bine decat o discutie de principiu si, nu in ultimul rand, poate fi inteles mai usor. Aici cred ca ma incadrez eu cand scriu despre fetele mele.
In plus te bazezi pe faptul ca esti doar un username, eventual si un nume si... cam atat.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Monnvas spune:

Accept, cred ca a vorbi principial e reductionist. Adica reduci diversitatea de idei/fapte/manifestari/sentimente la niste principii. Eu vreau sa discut un caz concret, apoi, comparand cu alt caz concret, pot incepe sa extrag principii. Na, functionez mai aristotelic.

Viviana sa-ti zic ce-as fi invatat din intamplarea ta cu marul. Ai mei nu m-au luat in excursie pt ca n-am vrut sa cer iertare. Inseamna ca daca vreau sa fiu eu insami, sincera, trebuie sa platesc; e cazul sa incep sa ma prefac fata de parinti.

Hai sa dau si eu din casa un exemplu, ca sa vezi cum a fost la mine cu "marul". Nush cati ani aveam, oricum varsta prescolara, cand m-a suparat bunicul. Si i-am scapat un "prostule". M-a auzit mama si m-a expediat in camera mea (nush cat era pedeapsa, juma' de ora or so). Peste 5 minute a venit bunicu' sa-mi ceara scuze pt ce a gresit si sa ne impacam. Stiu ca atunci m-am simtit prost, ca tot el, pe care eu il agresasem, vine sa ne impacam si mediaza pt iertarea mea, chiar tin minte ca mi-au dat lacrimile.
Ce-am invatat de aici? Sa am grija cum folosesc cuvintele cu cei dragi.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Monnvas spune:

Asta va functiona, sunt sigura, un pic mai tarziu. Oricum, retin ceva de aici: cred ca greseala mea e ca nu il implic cumva (activ) in imbracat&plecat, inca mi se pare cam mic (1,7 ani). Poate daca i-as da ceva de facut (tu pui sapca, eu ma incalt) ar merge, da' saracu' inca nu reuseste sa imbrace singur nicio piesa...

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

denizel spune:

Aoleu, cate explicatii...
Dragelor, linistiti-va, e ca la serviciu .
Multe tipe in birou, la inceput se asteapta cu cafele unele pe altele, se programeaza fiecare sa aduca prajiturica zilnica pentru cafea, nu se supara daca una isi cumpara parfumul cu care se da ailalta, se inteleg de minune si se ajuta discutand despre soacre, copii, catei, matze, soti, cozonaci, vecini si... zdrang, fara vreo legatura precisa cu ceva sau cineva, se trezeste prima nemultumita care incearca sa deschida celorlalte ochii in legatura cu atmosfera ataaaat de naspa din birou . Moment in care se duce naibii tot si incep colegele sa-si faca zile fripte una alteia.

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

accept92 spune:

Pe mine m-ar deranja, si iti spun si de ce. M-ar deranja sa fiu o reusita a mamei, caci 'eu' nu ma gandisem la mine ca la asta, credeam ca daca sunt bun sau sunt rau, asa sunt eu, o fire complexa si de multe ori fac 'bine' fara sa trebuiasca sa fiu convins si fac 'rau' orice ar face mama. Si as simti o lipsa de autenticitate in relatia cu mama, ca poate ii venea sa-mi dea vre-o doua dar in loc sa-mi spuna 'du-te la tine in camera ca sunt asa de nervoasa acum ca nush ce ti-as face'...a zambit frumos, a strans din dinti, si mi-a zis fabula cu greierele si furnica, si de fapt cine este mama?...pacat...mi-ar fi placut totusi sa o cunosc. Asta cu lipsa de autenticitate nu se aplica celor care se pun in pozitia de exemplu, ci celor care in loc sa se concentreze pe a-si rezolva problemele cu sine cauta sa 'fure' proceduri de altii care au reusit. Se poate oare trisa asa? As fi curioasa sa stiu parerea ta, rrox...

Monnvas spune:

A, si pt Allinta

cand simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, mai aplic ceva: proiectia in viitor.

OK, acum urla la imbracat. Dar peste un an? Peste un an o sa-si aleaga singur hainele si eu o sa incerc sa-l pacalesc sa le asorteze si el o sa-mi tranteasca: nu, eu vreau pantalonii cu tom si tricoul cu jerry, ce daca unul e roz cu picatele albastre si celalalt verde in carouri? Peste 3 ani: mami, n-am chef de gradi azi, nu mai bine mergem sa mancam o inghetata? Peste 7 ani: mami, ziua de azi nu-mi place, incepe cu mate si e prea de dimineata pt adunari! Peste 15 ani: mami, eu ies cu tata la o bere, ne vedem diseara! Cum adica cu ce ma imbrac, cu tricoul cu Metallica, ce te intereseaza??

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

denizel spune:

Consider ca nu e nici o legatura intre ce crede (si cat de impacat e) parintele despre o situatie si felul in care copilul percepe acea situatie.

Exemplu: daca parintele crede ca bebelusului ii e bine cu 3 caciuli pe cap si are impacarea si calmul ce provin din convingerea ca totul e bine asa, impacarea si calmul parintelui nu se transmit bebelusului care va incepe sa planga din cauza ca moare de cald.

Degeaba e impacat parintele cu deciziile pe care le ia si cu el insusi, daca bebelusul nu se simte bine cu decizia aplicata in capul lui.

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

accept92 spune:

Eu nu stiu. Ca toata 'abureala' se face stand pe loc si imbracand copilul in timpul asta, dar ca si cum nu ai fi acolo, cu ochii pe geam, preocupat de ce va urma.

rrox3 spune:

Cred ca se poate. Pentru ca nu trisezi cu adevarat. Nimeni nu aplica o procedura "furata" de pe forum daca nu e in acord cu el insusi aplicand-o. Cel putin asa cred.

As zice ca mama aflata in situatia asta este in continuare autentica, doar ca a fost putin lipsita de intelegere si idei la momentul respectiv.

Eu chiar cred in puterea "scurtaturilor" de acest tip. D-aia si scriu atat pe forum. Poate pentru unele concluzii pe care le scriu pe aici mi-au trebuit ani si poate mi-ar fi fost mai usoru sa le primesc pur si simplu. Si ar fi beneficiat si copii mei. Fireste, le-as fi acceptat doar in momentul in care as fi fost pregatita pentru ele. Altfel ar fi trecut pe langa mine.

Sigur ca pe orice copil l-ar deranja sa fie considerat o realizare a mamei lui formidabile. El unde ar mai fi atunci?! Dar nu cred ca toate mamele care scriu despre copiii lor, ii prezinta asa.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)