vreau sa ma educ(2)

accept92 spune:

Luna apropos de intrebarile tale, zambesc mereu cand citesc despre metoda cu buline si cum da ea rezultate. Sa vezi ce provocare este sa ai o familie functionala cu un copil care nu doreste nimic. Nu jucarii, nu dulciuri, nu povesti la culcare, un copil (asta am fost eu) pe care il intrebi ce sa-ti aduca mosul si raspunde invariabil...nimic. Buline... auzi!

nelia spune:

Accept, sincera sa fiu, eu nu prea am inteles ce vrei sa spui... Adica am inteles ce scrii, dar nu si mesajele. Mi-ar placea sa spui sau chiar sa directionezi subiectul pe o linie pe care o consideri tu valabila, fara sa dam din casa si totusi sa ne ajutam una pe alta sa ne educam, sa ajutam si alte mamici care citesc si vor sa faca ceva pentru ele si pentru relatia cu copiii lor...

Deocamdata tu spui ca asa nu e bine, pari logica in ceea ce spui, desi eu nu te inteleg pe deplin, dar nici nu pot sa neg ceea ce ai scris... ai putea te rog sa spui exact si cum e bine?

Nu e ironic ce am scris, am fost cit se poate de serioasa, in primul rind pentru ca nu am inteles daca in prima postare in care spuneai ca se stiu mamicile cele care... intru sau nu intru... Si chiar ar fi interesant sa aflu si daca da de ce, ca sa pot invata ceva din postarile tale care au urmat.

Deci, cum e bine pina la urma? Tu cum procedezi sau cum ai proceda concret in situatiile descrise?

Orice s-ar scrie aici, nu pot sa spun ca ma simt chiar vinovata in felul in care ma port cu copiii mei, mai am si greseli, dar una peste alta cred ca sint ceea ce trebuie pentru ei. Chiar daca, am si porniri din astea regulatorii ca ale Vivianei, Rox sau Filofteii.

Intotdeauna cind ai o responsabilitate mare pe umeri, iei masuri, ei bine, asta cu crescutul si educatul copiilor mie mi se pare cea mai mare pe care am avut-o vreodata, de aceea mi se pare normal sa ma concentrez cel mai mult asupra ei. Sint cool cu ei, vorba Agatei, sint deschisa, ma cobor la mintea lor fara prea multa greutate si-mi place, dar orice as face sint mama si parinte inainte de orice altceva: prietena, partener de joaca, cea-care-le-citeste, cea-care-le-face-de-mincare, care ii spala, care face curat, care ii imbraca (si ii toaca la cap sa se imbrace)... sint din toate cite putin, dar mai ales unul din parintii lor si asta imi se pare tare important.

Parerea mea , fara sa am nici cea mai mica intentie de a contrazice alte pareri enuntate aici. Mi se pare un subiect tare interesant, Ruscus , mi-ar parea rau sa ne dam si aici una alteia cu posetele in cap. Poate, in sfirsit, am putea sa adunam mai multe mamici si sa gasim solutii concrete, sa ne ajutam acolo unde sintem depasite, cind simtim asta, fara sa ne simtim din nou trase de urechi si pocnite peste deshte ca nu gindim sau facem ca altele... eu asa vad rolul subiectului!

Mai citesc inca o data ce s-a scris si dupa aceea mai revin, recunosc ca nu am dormit toata noaptea din cauza de teme, dar poate daca isi face efectul , poate inteleg mai bine ce s-a scris... intr-un singur punct ii dau din start dreptate lui Accept... mi s-a parut dintr-o data totul tare complicat.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Monnvas spune:

Il deranjeaza ORICE piesa de imbracaminte, nu numai geaca. Si cred ca problema lui e statul locului (e ffff activ) si faptul ca il tin. Nu-l pun pe spate, dar ca sa trag fermoarul e nevoie sa shada 2 secunde locului. Nu-i convine.

Intr-o vreme a tinut jocul cu "manutza prin manecutza", dar nu-l mai gusta...

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Luna1 spune:

Hehehe, fiu-miu e asa, chiar ne-a trantit-o intr-o zi cand ne-a zis ca tot ce isi doreste e sa fim toti sanatosi. Daca as incerca sa-i dau o bulina s-ar uita la mine ca la masini straine.

Iar fie-mea, dupa ce i-am luat o carte cu activitati pt copii prescolari, pe baza de buline, (adica faci bine iei o bulina cu well done), si-a pus fata singurica vreo 30 buline in piept in prima seara si gata, ne-a rezolvat.

My reason

accept92 spune:

nelia daca te referi la partea cu respectul fata de copiii nostrii si intimitatea lor...nu pot sa neg...si stii si tu...ca ai te incadrezi la 'a da din casa'. Poti sa nu fii deacord ca este gresit, desigur. Eu asa simt. Nu pot sa scriu despre copilul meu ca despre un aparat electrocasnic la care 'apesi pe un buton si face asa'. Uneori imi vine sa dau exemple concrete, si atunci imi dau seama ca acumulez frustrare vis a vis de faptul ca nu sunt inteleasa, si ma retrag, aducandu-mi aminte ca scopul meu este sa expun un punct de vedere si nu sa conving. De aceea am incercat mereu sa dau exemple cat mai banale, pe care eu le consideram oarecum clasice, chiar daca nu aveau nicio legatura cu copilul meu. Imi permit sa vorbesc doar despre mine, atata cat ma simt eu confortabil si cat cred ca este relevant pentru discutie. Nu pot decat sa intuiesc faptul ca daca am fi fata in fata toate, si cu copiii nostrii langa noi, nu ne-am permite sa vorbim despre ei 'ca si cum nu ar fi acolo'.

Consider ca ne putem ajuta vorbind principial, sau cu exemple inventate, sau dand un raspuns la o intrebare legata de o problema concreta...uite asa as face. Pentru ca oricum banuiesc ca si postarile cu lux de amanunt tot la principiu sunt reduse de catre cititor si sper ca nimeni nu ia de acolo texte pentru a le memora si reproduce in fata copiilor. E placut dealtfel sa citesti ce se intampla in casa altora, recunosc ca si pe mine ma prinde.

Faptul ca eu (de exemplu) scriu aici despre respect, despre acceptare, despre iubire, limite, confort, functionaltate, bla bla...este modul meu de a 'sfatui' si consider ca ar trebui sa fie suficient. Nu am vrut sa dau cu poseta in cap celor care inteleg sa o faca in alt mod, daca am avut o 'iesire' am facut-o pentru ca ma pun in locul copiilor despre care se vorbeste aici si nu mi-ar conveni, chit ca se vorbeste de bine. Intamplator imi place ce citesc, si la tine, si la vikinga...dar nu stiu daca e ok. Pur si simplu simt ca pe undeva nu e. Nu neg ca poate pentru cei in cautare de solutii ar fi util.

rrox3 spune:

Moonvas daca vrei sa stea locului sa-l imbraci mai usor, trebuie sa-i distragi atentia cu ceva interesant pentru el. O poveste, o gluma, un obiect la care nu are acces de obicei (inofensiv desigur), niste strambaturi si/sau sunete mai speciale, etc.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

accept92 spune:

Daca am simit uneori ca nu ma pot face inteleasa si e nevoie de exemple am preferat sa ma raportez la copilaria mea si cel mult la mama mea, care este o anexa a copilariei mele.

Luna1 spune:

Accept recunosc ca nu m-am gandit concret la ce spui tu acolo. Nu mi-a trecut prin cap ca ai mei copii ar putea fi deranjati de ce scriu aici. Mai ales ca nu scriu ceva negativ (nici n-as putea, ti-am zis doar ca detin copii perfecti), sau mai bine zis ma amuza micile incapatanari. M-am gandit acum, oare eu dau tot din casa? Oare daca as descoperi un forum unde mama scria acum...multi ani, despre mine bebelusa oare m-ar deranja? Nu cred...

Monnvas eu pe cea mica o imbracam in fata usii, sa-ti spun de ce, cand invata sa se dezbrace singuri poti avea "bucuria" ca, dupa ce ai transpirat imbracandu-l, el sa se dezbrace pana iti pui tu repede geaca ta. Asa ca mereu aveam rutina asta: ma imbracam eu, o imbracam cat puteam pe ea inca de dimineata(adica dres, fusta, bluza, la noi e un ritual sa nu ne petrecem ziua in haine de casa, in caz ca trebuie sa plecam sa nu ne ia 30 min sa ne imbracam) iar cand mergeam la usa doar puneam geaca si pantofii. Si asta repede, distragandu-i atentia.

My reason

Monnvas spune:

Parca nu m-ar deranja sa stiu ca mamei ii pasa atat de tare de mine, incat cauta solutii si pentru probleme nesemnificative, tocmai ca sa nu-mi stirbeasca integritatea.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

ADRIANKA spune:

Accept, dar este alegerea fiecarei mamici sa dea din casa si alegerea celorlalte de a citi ce e "in casa" mamicii care povestetse sau nu?

Si apoi, cum altfel sa invatam, daca nu una de la alta? Ne-am adunat aici sa vorbim de copii, nu de frunzele din pom... si despre care copii sa vorbim daca nu despre ai nostri? Eu imi aleg din exemplele "din casa" fiecaruia ceea ce s-ar potrivi si " in casa" mea si incerc sa aplic.

Nu vad ce e rau daca povestim ca fetita ni s-a imbolnavit ca n-a vrut jacheta, sau ca baietelul bea apa din cada si nu am gasit metoda sa-l fac sa nu mai bea (de fapt am gasit-o, momentan, gratie unor sfaturi de aici).