vreau sa ma educ(2)

Grace spune:

Scuzati ca ma amestec, dar nu ma pot abtine, eu cred ca "vorbaraia lunga e saracia omului". In sustinerea acestui proverb vin cu argumentul ca atat se diseca mesajele din punct de vedere semantic incat s-a ajuns practic la afirmarea unor... biiiiip.... de ma doare inteligenta (motiv pt. care am si intervenit). Asadar, sint interzisa, cum e posibil ca echilibrul sa fie identificat cu mediocritatea, iar sa fi constant de partea binelui inseamna un "soi de extremism"? Se mai sesizeaza cineva in acest sens sau sant eu singura care are definitii si aplicatii diferite pt. ceea ce inseamna echilibru si extremism?

In ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor in calitate de parinte, eu cred ca indiferent cata cerneala se va scurge sau neuroni se valideaza in acest sens, realitatea este mult mai simpla decat o complicam noi. A deveni/fi parinte nu cere calificare, este un procesc firesc, natural, lucrurile se invata pe parcurs si se regleaza de la sine. Sintem oameni nu roboti, nimeni nu-i perfect, toti facem greseli iar cuvintele de carton nu folosesc nimanui. Sintem unici, fiecare cu limite, cu posibilitati diferite de intelegere. A-ti creste copilul dupa tiparele construite de straini (prieteni/rude/familie/specialisti/autori de carti) este aiurea. Ca parinte te poti informa, dar nu poti aplica toate metodele nascocite de altii, care fac uz de cuvinte avand in general in vedere un alt interes decat target-ul informatiei in sens educativ. In fine, asta-i parerea mea si sper sa nu supere.

sorana spune:

Asta cu laudele ... eu nu-mi laud copilul aiurea. Adica sunt convinsa ca ar sesiza minciuna, falsitatea.
Sigur ca pentru mine ea e cea mai frumoasa, cea mai desteapta si cea mai cuminte . Ceea ce nu inseamna ca nu face greseli. Toata lumea greseste cateodata. Si mi se pare normal sa-i atrag atentia ca nu e ok, ca a gresit. O laud doar atunci cand merita laudata si imi arat supararea cand greseste.
Pe mine parintii nu m-au laudat aproape deloc. Nici macar cand aveau motiv (chestii gen premiul I la scoala, olimpiade, etc). Nu prea m-aafectat chestia asta, eu avand o foarte mare incredere in mine .
Dar mi-ar fi facut placere o lauda cand si cand, nu doar sa mi se zica "pai normal ca ai luat 10". Asa ca eu imi laud copilul. Pentru realizari de orice fel, nu doar scolare.

Uau Viviana ce poveste.
E foarte dificil sa intervii in relatia copiilor cu prietenii lor. Nu stiu ce as face. Si eu am incercat o data sa racesc relatia fiica-mii cuo prietena de-a ei si n-am izbutit. Numai ca, in cazul nostru, fetita respectiva e ok acum, mama fetitei e ok, atunci erau doar copilarii care nu-mi conveneau mie.

viviana spune:

Denizel, nu are nicio legatura una cu alta. Fi-mea are destula incredere (cateodata chiar prea multa) in ea si stie foarte bine ca "ce-i al ei e pus deoparte".

Te rog din suflet, Denizel nu alege calea de a sugera ca a patit asa si asa pentru ca e ceva in neregula in educatia primita. Nici macar un om mare nu e pregatit destul pentru asa ceva darami-te un copil!

Problema in sine nu a fost in relatia cu X. Ci cu mama ei. Care s-a bagat intre ele. Cu bocancii. Si ea avand incredere in ea "stiu ce fac si pot sa fac asta" a incercat sa se descurce singura.
Dar, nu a reusit pentru ca acea persoana reprezenta o "autoritate" fiind adult.

La scoala fetele s-au jucat, s-au impins si X a impins-o mai tare (fi-mea are 1,57 si X 1.73) si fi-mea a cazut si s-a lovit. A inceput sa planga. X a sunt-o pe mama ei si i-a spus patania. Ma-sa a cerut sa vorbeasca cu fi-mea la telefon in ideea de a se interesa daca a mea a patit ceva. Dupa ce a linistit-o spunandu-i ca ea e medic si ca lovitura nu o sa-i cauzeze nimic i-a sugerat sa se gandeasca bine ca poate ea a cazut singura si nu impinsa de fi-sa.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ladyJ spune:

Viviana, tu nu te-ai intalnit niciodata cu doamna aia?Mai vorbiti la telefon?Care-i relatia ta cu X, va vedeti, vorbiti?

ladyJ spune:

Vorbiti de calea de mijloc..calea de mijloc se refera dupa parerea mea la un soi de echilibru. Sau, la un soi de compromis.

Calea de mijloc nu se refera la sentimente ci la actiune, la comportament.Nu poti sa ´´alegi´´ sa iubesti pe cineva ´´la mijloc´´, in sensul asta.
Asa ca nu putem spune ca alegand calea de mijloc taiem din iubirea pe care o aratam copilului. Cu toata dragostea noastra fata de copil, sunt momente in care este nevoie sa-i refuzam dorinta. Asta nu inseamna ca nu-l iubim.
Refuzul asta e ok sa fie pe cale de mijloc, adica sa ofere cel putin o alternativa :´´ nu poti merge singur la 8 ani in vacanta cu amicul tau de 10 ani, dar putem sa-l luam pe amicul tau cu noi in weekend, daca familia e de acord´´

Mie nu-mi suna a fi mediocritate sau ceva rau, dupa felul in care eu vad lucrurile. Sigur, acum e important ce definitie dam caii de mijloc.

viviana spune:

Ladyj: nu am cunoscut-o niciodata, nu a venit niciodata la scoala, nu mai vorbim de mult la telefon.
Ea, dupa ultima noastra discutie, i-a interzis fi-sii sa mai dea telefon ceea ce m-a bucurat ca nu a trebuit sa o fac eu.

Iar pe fi-mea am rugat-o sa nu mai accepte niciodata sa vorbeasca de la mobilul lui X cu ma-sa. I-am mai spus ca niciun parinte nu are dreptul sa discute cu ea fara ca eu sa fiu de fata.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

Ladyj: Pe X o vad ca ne mai intalnim pe la scoala. Ma saluta si imi zambeste, vine si sta de vorba cu mine. Dar, daca pleaca de ex. in excursie si o aduce ta-su la autocar ea sta langa el si se face ca nu ma observa nici pe mine si nici pe fi-mea.

Pana pleaca autocarul fetele stau pe scaune separate si cum ies din raza vizuala se muta impreuna.

Eu nu i-am spus, niciodata, nimic urat lui X, nu i-am facut niciodata observatie sau chestii de asta. Am avut numai discutii anodine.

Si nci nu mi s-a parut ok sa intervin in conversatiile lor telefonice, da' nici nu mi-a dat prin cap ca un parinte poate face asa ceva.

Anul trecut diriginta lor le-a observat si mi-a spus ca in afara de frecusurile inerente ele se inteleg bine si ca nu intelege de ce nu sunt lasate impreuna. I-am spus ca nu sunt persoana potrivita de la care poate primi raspuns.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

ooo, lume noua!!!! Grace nu a mai suportat si a trebuit sa-si tranteasca concluziile .

Grace, regret enorm ca ti-am cauzat la inteligenta. O sa incerc sa nu mai am pareri radical diferite de ale tale .


P.S. Oh my... .

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

Viviana, suntem intr-un spatiu public unde ne spunem parerile. Adult catre adult.
Daca eu, parinte adult, consider ca am motive sa spun altui parinte adult ca poate e o greseala pe undeva, o voi spune.
La fel cum si tu, parinte adult, o poti face in dreptul meu si in dreptul oricui.
Asa au fost dintotdeauna discutiile de aici, oricine a considerat ca are ceva de spus legat de parinteala, a spus-o.
Daca tu consideri ca nu te poti apleca asupra unei sugestii primite de la mine (noi), OK, spune asta si toata lumea va incerca sa se rezume la laude.

La randul meu, am primit sugestii, am tinut cont de ele si multumesc mult celor care m-au facut sa-mi schimb anumite idei pe care le consideram foarte bune in momentul acela.

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

viviana spune:

Sa traiti, doamna, am inteles si ma voi conforma.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi