vreau sa ma educ(2)

denizel spune:

A-i explica unui copil care greseste ca a gresit, nu e cale de mijloc, e o chestie de bun simt, chestie care curge firesc din dragostea pentru copil.
De cand calea de mijloc = bun simt?


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Nu am incredere in intelepciunea celor care o pomenesc de doo ori in 10 randuri scrise...
Vorba caii de mijloc, prea multa intelepciune s-ar putea sa nu fie buna .

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Viviana, am citit povestea ta. Ati avut parte de niste grobieni si grandomani, care au propus fiicei lor modelul de om grobian si grandoman. Biata fetita :(.
Grandomania si grobianismul nu au legatura neaparat cu parerea excelenta despre sine (ca de la asta pornisem si ai spus ca ai o poveste in legatura cu asta), cat cu o educatie proasta si cu un anumit tip de valori. E plina lumea de d-astia.
In plus, niste oameni care cauta cu atata obstinatie aprecierea, sunt niste oameni care nu stiu ce-i aia apreciere si n-au simtit-o prea des pe propria piele.
Cred ca parintii astia au avut niste parinti care n-au mai avut timp de ei fix cand venise timpul concluziilor .


Toate astea pot fi spuse copilei tale.
Nu inteleg de ce nu ati pus piciorul in prag de la inceput, din momnetul in care fetitei tale a inceput sa-i faca rau.
Sper ca nu de dragul intelepciunii impuse de calea de mijloc nu ati facut-o.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

filofteia spune:

Citind povestea Vivianei si apoi parerea lui Denizel... ma intreb cat de mult putem sa intervenim in cazul prieteniilor copiilor nostri.

Putem sa le spunem ce anume nu este bine, dar ei sunt cei care trebuie sa-si dea seama daca acea prietenie merita sau nu sa mearga mai departe.
Al meu este acum prieten cu un coleg de clasa foarte gelos... la modul, al meu sa se joace numai cu el, daca el nu are timp sa stea in casa singur... Am fost un pic socata cand l-am auzit pe al meu ca il intreaba daca poate iesi afara cu altcineva. Apoi mi-am dat seama ca in afara de ai spune punctul meu de vedere nu pot face mare lucru...

Cat putem interveni in prieteniile copiilor nostri???

olympia spune:

Viviana, ce poveste! (Dar i-ai dat si tu cucoanei intr-o oarecare masura apa la moara)
Eu i-am invatat pe ai mei mei ca nu ma intereseaza cati bani si ce pozitie au parintii colegilor, ci ma intereseaza ca acei colegi sa-i trateze pe ai mei copii corect, iar daca nu o fac e clar ca nu merita atentia si prietenia lor si i-am sfatuit sa-i evite sistematic. Ba chiar am pus pariu cu ei ca daca nu le vorbesc acelora o saptamana, vor veni ei singuri sa le caute din nou prietenia. Si cum am castigat pariurile, m-au crezut.
Copiii cu parinti de-astia fitosi sunt ingrozitor de singuri, sunt flamanzi dupa atentie, incearca sa-i domine sau chiar raneasc alti copii numai ca sa iasa cumva in fata. Avem si noi o fetita si vreo trei baieti din astia in clasa. Parintii-i cred exceptionali din toate punctele de vedere, pun presiune pe ei sa faca un milion de chestii, de la tenis la engleza si cand rasolesc ceva la teme, sigur invatatoarea-i de vina. Probabil ca nu petrec deloc timp cu ei si-i ametesc doar cu jucarii scumpe si-i paseaza de la bone la bunici ii incarca cu activitati cat mai multe ca sa scape de ei iar bietii copii sunt ca bombele cu ceas, de multe ori violenti sau cu rautati gratuite, indreptate impotriva cui se nimereste...
De pe margine poti doar sa observi si sa-ti ajuti copilul cum sa gestioneze relatia cu ei, atat, mai departe e doar problema si responsabilitatea parintilor lor.
Inca ceva, fetita mea e singura fara mobil din clasa, fecioru al mare are, dar unul obisnuit si nu-l ia la scoala. De cate ori au venit cu texte de genul "X are cutare, vreau si eu" am zis "iti dai seama cate carti frumoase se puteau cumpara cu banii aia, ce fraieri sa-i arunce asa, doar ca sa fie sclavi ai fitelor" si incet-incet au inteles, asta e, mama si tata au alte valori si ca daca ei nu le impartasesc inca, nu-i bai... sunt liberi sa cheltuiasca cum vor dori banii pe care-i vor castiga cand vor fi mari.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

denizel spune:

Sunt de acord cu tine, Filofteia.
Nu poti alege prietenii copilului tau.
Totusi, atata timp cat prietenia cu cineva e toxica pentru copil, copilul trebuie ajutat sa se poata desprinde de acel "prieten" (asta in cazul in care copilul nu poate spune stop singur).
Nu-mi inchipui ca un copil cu stima de sine vrea sa ramana prieten cu alt copil care il face sa planga, care il umileste etc.
Iar cu mama grobiana nu as mai fi vorbit nici o secunda dupa primul telefon.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

viviana spune:

Nu, Denizel. Am pus piciorul in prag. Problema e mai complexa dat fiind faptul ca sunt colege de scoala si se invart in acelasi cerc. Eu acolo nu pot ajunge.
Intr-o prima faza i-am sugerat sa nu o mai bage in seama, sa nu mai vorbeasca cu ea.
A iesit si mai rau.

Au fost o data la ziua unui coleg. X a baut atata Coca Cola (care ii este complet interzisa de parinti) incat i s-a facut rau si nu a venit in ziua urmatoare la scola. Fi-mea i-a trimis lectiile pe mess dupa care mama lui X a intrat pe mess si i-a explicat fi-mii ca X a baut atat de multa coca cola pentru ca a vazut-o pe ea si a imitat-o. Si a rugat-o pe fi-mea ca in prezenta fi-sii sa nu mai bea Coca Cola.

Degeaba i-a spus a mea ca ea nu bea Cola ca nu-i place.

O data fi-mea a intrebat-o pe mama lui X de ce tot ceea ce face ea e "rau" si ceea ce face X e considerat copilarie?
Raspunsul a fost: X este perfecta si tu nu. Daca vrei sa te consider si pe tine perfecta poarta-te ca atare.

Acuma am ajuns ca in lipsa ei sa-i citesc mess-ul. Lucru de care mi-e sila ca il fac.


Dragostea mea fata de copil nu are limite. Si nu va avea niciodata.
O las sa curga ca un rau linistit care nu-si iese niciodata din matca.
Cascada este un minunat dar al naturii asupra caruia nu te poti niciodata opri din admiratie. Dar, o data intrat sub ea iti pierzi echilibrul si respiratia


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

olympia spune:

Viviana, in ritmul asta maine-poimaine, X ramane insarcinata si de vina va fi fata ta, ca doar are si ea prieten . Eu i-as spune deschis si explicit fetei mele ce parere proasta am despre astfel de oameni. Cumva fetita ta a cazut in plasa cucoanei asteia nebune, n-o vede in lumina reala, ca altfel ar fi racit chiar ea relatiile. Ar fi sanatos sa-si largeasca cumva cercul de prieteni.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Luna1 spune:

Nu stiu daca mai discutati subiectul asta ca eu doar pana aici am ajuns cu cititul.

Si aici sistemul e la fel. Numai ca daca vrei sa afli nivelul copilului tau poti. Adica ei sunt separati in grupe, nu le spun grupa de destepti si de... mai putin destepti, ci au nume la grupe frumoase (de ex la mate exista grupe cu numele pentagon, hexagon, etc). In grupe sunt impartiti dupa aptitudini. De ex (ca sa ma laud) fiu-miu e in cele mai bune grupe la toate materiile. Daca pana prin anul 3 nu aflai mare lucru de la profa acum in anul 5, apropiindu-ne voios de secondary school (anul 7 e in secondary) ti se spune exact nivelul copilului. Noi am avut intalnirea anuala cu profele lui Cosmin sapt trecuta. Ni s-a spus ca e super pregatit, ca la grupa lui ea incurajeaza competitia, intre ei (sunt vreo 7 in grupele cele mai bune), ca le da teste de rezolvat intr-un anumit timp, etc. In plus pe perete aveau chartul cu grupele si tinta de invatare pe care o avea fiecare grupa. De ex grupa cea mai slaba trebuia (si acest cuvant era subliniat) sa faca adunari si scaderi cu sute, pe cand la grupa cea mai buna se tintea spre inmultiri si impartiri cu numere cu virgula.

In fine ideea e ca eu pe sistemul asta sunt de parere ca se invata la fiecare nivel. Ca fiecare copil invata dupa aptitudini, ca nu exista uniformizare, ca de ex daca un copil nu pricepe tabla inmultirii o repeta pana o pricepe, pe cand intr-un sistem total competitiv (cu premii, cu aratat cu degetul ca "ala" nu poate) nu poti tine pe loc copiii care au retinut tabla inmultirii datorita celor care au probleme. Si atunci mergi mai departe, in capul celui care nu retine apare un gol, gol care se mareste la fiecare noua lectie predata pentru ca el ramane din ce in ce mai in urma.

Apropos de presat: aici ni se recomanda de la scoala o ora pe zi de studiu. In sensul ca au lectii acasa insa nu ii iau mai mult de 30 min copilului. Ti se recomanda sa citesti cu el, adica el sa citeasca iar tu sa asculti, apoi sa citeasca in gand, apoi sa-i citesti tu lui.

Insa cred eu ca un copil se lasa greu pe tanjeala daca are exemplul parintilor. De ex noi suntem amandoi obsedati cu cititul. Si un paragraf daca citesc seara ma simt mai bine. Astfel ca in aproape fiecare seara incercam sa avem cateva momente de liniste dupa culcarea celei mici in care toti 3 stam cu o carte in mana si citim. Vreau sa zic ca a devenit quality time pt noi, Cosmin abia asteapta.

Nu cred ca un copil pe care il dezvolta parintii frumos are nevoie de toceala. Adica rezultatele la scoala vin din mai multe directii: citim cum ziceam, calatorim si in fiecare oras unde mergem cautam ceva istoric (de ex Cosmin era f mandru ca, la lectia despre romani, el a putut vorbi intregii clase despre Colosseum pentru ca il vazuse pe viu), acum il vom duce la teatru de adulti in curand (de adulti in sensul ca mergem sa vedem Oliver Twist). Astfel cred eu ca il invat sa cunoasca frumosul, sa iubeasca arta si cultura, fara sa realizeze, fara sa-i zic "stai jos si studiaza!"

My reason

viviana spune:

Da, i-am dat apa la moara (si acum imi pare rau) dintr-un singur considerent: fi-mea era mult prea implicata emotional si eu trebuia cumva sa decantez informatiile primite. Sa stiu de unde si cum apuc problema.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi