vreau sa ma educ(2)

rall spune:

Monk rules

rrox3 spune:

Narcisimul apare tot ca o adaptare defensiva. Contrat opiniei lui denizel marseaza pe ea copiii inteligenti si foarte inteligenti, fiindca doar ei pot. In felul asta raspund dorintei narcisice a mamei care-i accepta si le raspund in masura in care sunt performanti, altfel nu. In felul asta simtindu-se si ea o mama formidabila. Copiii dezvolta o necesitate absoluta de a performa, de a fi speciali, de a se remarca. Fiindca altfel pentru ei este dezastrul, sfarsitul - mama nu ii iubeste. Mama ii cocoata pe un piedestal, unde sunt fortati sa ramana. Laudele ei vin ca niste cereri, ca niste asteptari. Copilul reuseste sa performeze si vaneaza laudele. Mai tarziu ajunge un adult mai mult sau mai putin narcisist si are o nevoie stringenta sa se reflecte pozitiv in ceilalti. Sa fie admirat de cei cativa apropiati pe care ii considera "demni" si "siguri" admiratori. E pandit de depresie, fiindca atunci cand cade - daca cade - cade de foarte sus si el nu stie sa cada.
E un bagaj pervers si foarte greu de dus. Extrem de greu si pentru cei in care se reflecta.
In fine, e mult mai complexa problema. Dar nu e locul potrivit pentru ea.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Viviana daca-mi permiti o sa trag si eu o concluzie: deci tu esti cea mai grozava si stai bine cocotata pe piedestal, dar ti-e teribil de frica sa-i faci loc si fetitei tale pe el. Corect?

Fii sigura ca si ea stie ca asa stau lucrurile. Adica: tu pe piedestal, ea nu. Fiindca cocotatul asta pe piedestal nu se comunica prin vorbe, se comunica prin fiecare gest si fiecare atitudine a noastra si ceilalti pur si simplu o simt.



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Sa ai stima de sine reala, nu inseamna sa crezi ca esti cel mai bun si cel mai frumos si cel mai destept.

Inseamna sa te cunosti si sa te accepti exact cu limitele tale, sa simti ca esti valoros exact asa cum esti. Sa simti ca esti important doar pentru ca existi, sa simti ca meriti sa fii iubit doar pentru ca esti tu.
Un soi de: sunt minunata fiindca sunt eu insami!

Dupa parerea mea cand te crezi "cel mai ..." stima de sine nu este reala. Este un balon umflat defensiv tocmai fiindca nu ai stima de sine. Pentru ca ai invatat ca nu esti important doar prin ceea ce esti, daca nu esti cel mai cel, si ca nu poti fi iubit decat daca esti cel mai cel.
Evident nu ma refer la formule de alint aici, ci la credinte reale bine inradacinate.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

denizel spune:

OK, am inteles ce vrei sa spui, Rox si psihologia asta a inceput sa ma calce pe nervi .
Psihologie (in momentul asta, pentru mine) = conducerea fiintelor umane pe drumul spre ponderatie, domle .
Eu nu suport ponderatia si moderatia, asa sa stiti .
Ponderatia si moderatia sunt drumul sigur spre mediocritate Mediocritate si suficientza aia nesuferita despre care tot vorbim.
Noroc ca nu se duce toata lumea asta la psiholog, ca pe bune ca nu glumeam cand ziceam ca am fi ca-n Soarele dezbracatu' a lui Asimov .


Teoria mea de om care uraste masura de dragul unei suficientze nici macar asumate masurii, moderatia si griurile: orice om de pe lumea asta e grozav. Gro-zav, chiar asa!!!! .
Orice om are dreptul sa stie asta cat mai devreme .
Daca nu i se spune cat e de grozav si cate resurse are in el insusi, se poate sa:

- nu afle niciodata ca e grozav
- sa descopere singur.

Descoperirea asta de unul singur e tare pacatoasa, pentru ca, nestiind cat e de grozav si cate resurse are in el, omul ala ia un numar bun de suturi in gura pana sa-si descopere comoara din el.
Consider ca pretul asta -autodescoperirea prin sansa de a anihila ultimul sut in gura primit- e prea scump pentru a fi platit.
Nu merita .


Acuma, na, sigur ca Rox are dreptate cand zice ca piedestalizarea poate fi pacatoasa.
De ce poate fi pacatoasa?
Din cauza parintilor celor urca pe piedestal. Si tot asa .

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

ladyJ spune:

Fraza de mai sus poate contine doua lucruri diferite.
1. a te crede cel mai cel pentru simplul fapt ca tu chiar crezi asta, te iubesti de mama focului si esecurile tale NU ti le asumi, le trimiti in curtea aluia care te-a dezamagit cu textul´´ bai, habar n-ai ce pot eu, tu esti prost ca NU VEZI´´
Stima de sine e reala, ei chiar cred ce sustin.(sigur ca exista, asa cum am mai spus si ai pomenit si tu, si narcisismul paravan, procesul de aparare, absolut ireal)
Dar n-as zice ca apucaturile narcisice sunt musai cale de aparare.


2.Cei de care pomenesti ca se simt iubiti DOAR daca sunt cei mai cei, nu e musai sa fie narcisisti.(astia sunt aia cu ´´trebuie sa reusesc, trebuie sa imi iasa..ca altfel..bla bla´´-stii chestiunile alea cu absolutismele:))
Astia pot fi anxiosi.(de exemplu).Sau au episoade hipomaniacale.Sau au tulburari histrionice(care se deosebesc de narcisica prin patternul de emotivitate excesiva si alte cateva )

Acestia(anxiosii) traiesc CU TEAMA de esec, de a nu fi iubiti, de a nu se ridica la asteptari.Si de aici ´´trebuie´´ asta.
Si in acest caz, caracteristicile tipice narcisicului sunt inlocuite de cele specifice tulburarii obsesiv complulsive de exemplu :problema perfectionismului-spre care obsesiv compulsivii tind intotdeauna dar pe care narcisistii considera ca deja l-au atins.


Multi clinicieni considera ca pacientii inclusi in tulburarea narcisica apartin prin continutul tabloului clinic fie tulburarii antisociale fie celei histrionice. Dar sigur ca tulburarea narcisica e inclusa in DSM-IV, avand unele diferente fata de altele, chiar daca minore.

ladyJ spune:

Ahh, Denizel, sa nu mai zici asta. Cum sa fie psihologia impingerea omului spre mediocritate?

La psiholog apeleaza cei care au o problema. O problema care-i incurca, din cauza careia ei sufera, care le compromite atat viata privata cat si cea profesionala.
Psihologia studiaza omul. Comportamentul sau, cognitiile, ceea ce se vede si ceea ce se vede mai putin.

Nu cred deloc ca orice om e grozav. Chiar daca lasam la o parte cazurile patologice, tot nu-s toti grozavi. Abuzatorul, chiar daca si el victima la randul sau, nu e grozav deloc. Si are nevoie de ajutor psihologic pentru a deveni..grozav. Chiar si grozavul poate avea nevoie de consiliere, chiar si cel mai bun dintre pamanteni poate avea nevoie.

Eu nu o sa-i spun niciodata antisocialului ca e grozav. Nici anxiosului n-o sa-i spun ca defapt e grozav sa urci cu liftul pana la etajul 10 si ca teama lui e vrajeala. Nici obsesivului n-o sa-i zic ca-i grozav ca freaca podelele pana ramane fara unghii, zi de zi.
Dar o sa le zic probabil ca va fi grozav cand vor scapa de teama.:)

Si ca sa scape de teama, e nevoie ca cel care-l ajuta sa stie cu ce se confrunta, deci sa stie..psihologie si metode terapeutice.

Uite ce frumos am vorbit, mai crezi acum ca psihologia e drumul spre mediocritate?

hristina spune:

Cum se deseneaza "casa sufletului"?
Am nevoie de o explicatie, va rog!

Scuzati off-topicul, dar am vazut ca LadyJ e in zona!

accept92 spune:

Eu cred ca orice atitudine vis a vis de copiii nostrii motivata de un scop este pacatoasa. Indiferent care este scopul...sa ai un copil empatic, sigur pe el, educat, 'you name it'...Intotdeauna scopul spune multe despre noi dar nimic despre copiii nostrii. Si ascunde in spatele sau neacceptarea. De aceea nu inteleg nici urcarea nici neurcarea pe piedestal. Nimeni nu este pe lumea asta pe piedestalul nimanui, o asemenea atitudine nu poate fi sincera. Eu nu cred in grozavia oamenilor, cred in unicitatea lor si mai cred ca fiecare are in el si bine si rau. Si inteleg ca fiecare reactie sa fie adaptata la conjunctura, sincera, spontana. Cand e de aplaudat e de aplaudat cand e de 'mama masii!' apai...'mama masii!'. Copilul meu nu e perfect, nici nu vreau sa fie. Ce e ala piedestal? Mi se pare ca teoria 'copilul caruia nu ii spui ca e grozav risca sa nu afle' pune cam mare accent pe parinte si este echivalenta cu 'ce te-ai face fara mine?'. Copilul se poate simti cel mai grozav cand a facut o fapta ce face parintelui viata grea si poate sa nu dea nicio importanta unor 'reusite' extrem de apreciate de parinte.

viviana spune:

Nu RRox, eu am zis special ca sunt cea mai grozava si cea mai desteapta.

Ca sa va pot face sa reactionati la treaba asta si sa va citesc parerile. Sincere. Nu pe cele subiective.
Am fortat cam mult si imi cer scuze pentru treaba asta.

Cele ce scriu eu deriva de multa ori dintr-o experienta de viata si uneori nu am destula capacitate de a explica de ce daca faci un lucru se intampla asa sau altfel.
Si cand intalnesti persoane care incearca sa te convinga de contrariu e greu, mai ales cand resping calea de mijloc.

Nevoia de apreciere este undeva spre varful piramidei si asta trebuie sa le oferim copiilor nostri. Nimic in plus.
Autorealizarea este in varf si ea se va produce firesc daca "nevoia de apreciere" a fost corect facuta.








Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi