vreau sa ma educ(2)
Raspunsuri - Pagina 15
ladyJ spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui Ilinca_M.
Eu trebuia sa ma auto-cenzurez? Ok, scuze ca v-am stricat discutia. mami de Sophia-Diana (Sophiphi) 17 luni Manole forever Sovata |
Nu tu, Ilinca.
viviana spune:
Noapte buna fetelor, ma duc sa vad Monk impreuna cu fi-mea.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
accept92 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui denizel Io, io, pot sa dau io un exemplu? Cam asa ceva, tot Accept ii cheama: |
Exact! MULTUMESC denizel. E asa placut sa fii inteles...
nelia spune:
Am venit si eu la spargul tirgului, cu ceaiul pentru Viviana... Nu-i nimic, il bem miine, pina atunci citesc si eu ce ati scris... ca ati scris, nu gluma.
Asa, am ajuns la ce a pus Ilinca... Deci asa si cu palmele astea. Of, si a venit studiul asta exact cind ne convinseseram ca nu trebuie sa le folosim. Hai, LadyJ, e de apreciat totusi, ca scrie ca nu trebuie batuti in adolescenta, nu le face bine, iar cind sint mici asa, doar un pic atinsi...
Tocmai ce a murit o fata de 13 ani aici, pe linga mine, pocnita de ta-su, o fi intrat si ea in studiu!?!
http://www.theprovince.com/news/Girl+dies+after+being+slapped+father+faces+charges/3653880/story.html
Ce tragedie in acea familie, cind se intimpla asta si accidental, in urma unui gest necontrolat (am citit ca vecinii si colegii au spus ca nu stiu sa si fi intimplat lucruri rele in acea familie), nu mai spun in cazurile in care este o urmare a agresivitatii persistente a parintilor impotriva copiilor , cum poti sa vii sa mai publici asemena articole??? Pur si simplu nu inteleg! Probabil ca sa putem dormi bine noaptea...
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Am terminat de citit, tare interesant, . M-am gindit si eu la cum vad eu lucrurile si eu spun ca o cale de mijloc este din nou cea mai buna.
Depinde si de copil, daca are incredere suficienta in el, eu zic ca nu trebuie prea mult umblat acolo... Stimulat, incurajat, laudat cind a facut ceva frumos, dar nu are rost sa exageram pentru ca s-ar putea ca procesul lui de constructie a identitatii sa fie impins in extreme si in loc sa obtinem o incredere si stima pentru persoana lui, va obtine ceva fals si distanta pina la narcisism poate fi mai mica decit am putea crede.
Acolo unde trebuie sa plusam un pic, atunci e bine sa o facem, chiar sa-i urcam pe piedestal daca e nevoie. In general, eu cred ca ei stiu sa ne arate ce le trebuie ca sa se contruiasca armonios, totul e sa fim noi deschisi sa-i ascultam, sa-i observam si sa-i intelegem.
Pentru mine nu exista decit stima de sine si lipsa de stima de sine. In primul caz sintem pe drumul cel bun, si la copii si la adulti. Se construieste greu, se strica repede la copii, deci sint pentru a depune eforturi in sensul dezvoltarii unei stime a copilului pentru sine insusi. E esentiala in dezvoltarea lui, in raporturile lui cu ceilalti, in tot ceea ce va face in viata.
Lipsa stimei de sine, lipsa incredereii in tine este ceva grav, ceva care trage in jos, care de duce in depresie. De fapt, cred ca nici nu poti sa fii depresiv decit daca ai o stima de sine slaba. Oamenii care stau bine la acest capitol (adica la stima de sine, ca nu se intelegea la care capitol), stau bine si pe multe alte planuri. Si, cred eu ca sint mai putini decit cei care o au slaba, care nu au incredere in ei... si mai cred ca multe, foarte multe dintre problemele noastre din copilarie, dar si din viata de adult, pleaca de aici. Daca am sti cum sa facem noi ca parinti, apoi profesorii si toti cei care ajuta la formarea copilului sa le dam incredere in ei, sa se respecte, sa se stimeze pe ei insisi, cred ca am rezolva multe dintre probleme. Numai ca e greu, pentru ca daca un copil e crescut cu o stima de sine slaba sau falsa, acest lucru este duc inca vreo citeva generatii...
De aceea, cind spun stirbirea copilului si frica mea de a nu-i da in cap, nu ma gindesc decit ca orice act care vine impotriva lui si mai ales de la parinti, apoi de la prieteni, asta stirbeste: stima si increderea in sine.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Cind am aflat de Freud si am citit ceva, eu credeam ca o stima de sine exagerata este echivalentul narcisismului. Nu mai stiu daca el asa o prezinta, dar eu ii vedeam increzatori in ei pe acestia, oameni care se iubesc mult pe ei insisi si mi se parea minunat. Apoi am aflat ca este o boala, care duce, ca si stima de sine slaba, tot la depresie.
Si acum stiu ca narcisismul este de fapt echivalentul unei slabe stime de sine, lipsa de incredere in sine mascata printr-o iubire falsa de tine insuti. Falsa in sensul ca ascunzi faptul ca nu te stimezi si nu ai incredere in tine dupa o exagerare a calitatilor, a fortelor pina ajungi sa nu mai stii care este adevarul despre tine. E ca o dependenta de tine insuti, dar de un tine frumos, destept, cel mai cel si in orice moment.
Cind esti (si multi sint) totul e inca bine, dar cind incepi sa nu mai fii, atunci incep problemele, probleme grave care arunca respectivul intr-o depresie neagra si se va distruge cautind sa re-obtina ceea ce a pierdut.
Mie mi se pare ca indentitatea individuala contemporana, construita in societatile de consum si extrem de individualiste din zilele noastre, ne arata foarte bine un conflict si un paradox care exista pe acest plan. Si, personal, cred ca lucrurile tind sa se agraveze decit sa se aseze.
Mi se pare ca linia de mijloc intre narcisism - pe care, contemporan, modern, eu il vad nu neaparat ca pe o dragoste de sine absoluta, ci mai degraba ca pe un sine care e obligat mereu sa fie super-sine, caruia i s-a ridicat stacheta sus de tot si nu face decit sa se tot chinuie sa o atinga sau chiar sa o depaseasca, uneori chiar fara sa-si dea seama... timp in care uita de fapt cine si cum este el si ajunge de fapt ceea ce tot si s-a spus ca este, ca trebuie sa fie, ca sa reuseasca, sa se realizeze - si aici intra toate discutiile despre scoala, despre ceea ce cerem de la copiii nostri, de multe ori peste puterile lor... si
...lipsa de apreciere a sinelui, un fel de oboseala de a mai fi sine, de a lasa totul balta si a face altceva care sa-ti readuca linistea si zimbetul pe buze - fapt echivalat cu esecul in lumea moderna in care traim (si aici ar putea intra toate schimbarile sau dorintele de schimbare pe care le mai zarim la unii oameni, cei care renunta la un servici excelent in multinationala pentru a avea timp pentru familie, cei care se intorc in Romania, desi parea ca le este foarte bine acolo unde erau si chiar le era, dar nu le era sufiecient... cei care pleaca in calatorii... sau cei care schimba ceva in viata lor, in cautarea sinelui pierdut, in incercarea de a-l recupera sau macar de a-l odihni si a merge mai departe.
Unii se pierd, si pe un drum si pe celalalt... din pacate. II ia valul vietii mult prea repede ca sa-si dea seama ce se intimpla. Asa imi explic si de ce depresiile cistiga teren, in schimb, oameni cu adevarat fericiti, multumiti si linistiti intilnesti mai rarut asa...
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Autosuficienta nu stiu sa o explic. M-as putea hazarda sa spun ca este un fel de a nu fi nici pe un drum, nici pe altul, de a trai intr-un fel de multumire, oarecum falsa, sau daca nu falsa macar inconstienta... un fel de teren neutru de pe care nu stii cind te vei duce intr-o parte sau in alta...
Dar nu cred ca este o cale de mijloc, cei care sint cei cu adevarat multumiti de ei insisi sint cei care se cunosc bine, care au incredere in ei, care traiesc bine cu ei insisi, acceptindu-se asa cum sint si ameliorindu-se tot timpul spre mai bine. Mai bine nu ca realizare sociala, profesionala, ci umana, pina ajung intr-un soi de echilibru spre care tindem toti si de unde viata ni se pare frumoasa!
Iar o sa ma certati ca am scris mult... si sint convinsa ca aveti dreptate. L-am taiat in trei, sa para mai scurte...
Si mai trebuie sa spun ca, desi se potriveste cu ceea ce simt si gindesc, nu tot ce am scris este conceptie proprie, ci unele idei sint 'imoprumutate' de la Alain Ehrenberg, din cartea pe care eu am gasit-o extraordinara si m-a zguduit un pic mai mult asa, La fatigue d'être soi (Oboseala de a fi tu insuti ar fi o traducere mot-à-mot.
Cred ca am mai scris la un subiect despre ea, merita citita, desi nu garantez ca va avea acelasi impact cum a avut-o asupra mea... depinde de felul in care esti construit si te-ai adaptat.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Viviana, ce e Monk?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
viviana spune:
Tot suna alarma unui magazin. M-a trezit si mi-a zburat somnul. Si cand ma gandesc cata treaba am dimineata asta ma ia cu fiori.
Ilinca - era vorba de site-ul respectiv. Nicidecum de tine. Orice interventie in discutie nu numai ca este bine venita dar este si asteptata. Imi cer scuze ca ai inteles gresit.
Nelia, lasa ca ceaiul asta e bun si rece. Ce-ai pus in el de e asa bun?
Am citit cu placere ce ai scris. Nu e mult scris. E exact cat si ce trebuie.
Ai dreptate si de aceea eu militez intotdeauna pentru echilibru si moderatie, mai ales in cresterea copiilor. Este atat de stravezie diferenta asta intre moderatie si extrem incat uneori poate deveni periculoasa.
Ma gandesc la acei copii carora parintii le dau prea multa atentie, ii scot in evidenta laudandu-se cu ei si aratandu-i lumii cat sunt de grozavi si destepti. Acel copil crescut sub "luminile rampei" ce va face cand se vor stinge luminile?
Mai apoi sunt acei parinti care le acorda copiilor prea multa atentie renuntand la propriile lor drepturi neimpunandu-le absolut nicio limita. Acel copil nu va mai avea respect nici pentru parinti nici pentru el insusi.
Copiii din aceste 2 categorii vor creste cu sentimente de insecuritate si cu ideea ca totul li se cuvine. Iar viata le va da o lectie aspra.
Pe langa ajutor, incurajare, atentie, si alte imbolduri pe care i le dau fi-mii pentru a-si castiga propria incredere ii dau tot timpul sa inteleaga ca ea este egala cu ceilalti. Daca ea va vrea sa exceleze si sa se situeze deasupra tuturor o voi sustine si o voi ajuta aratandu-i calea. Dar nu-i voi impune asta.
Semnatura aia a mea nu sta degeaba acolo. E ca o filosofie a mea de viata. La care tin. Pe care vreau sa o las mostenire.
Monk este un serial de televiziune american. Monk (numele lui) este un detectiv care dupa moartea nevestei a devenit obsesiv-compulsiv. Este haios si radem de ne prapadim. Actorul principal este Tony Shalouba
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi