vreau sa ma educ

Alina spune:

Simonna,
Si baietelul meu are un an si 2 luni si e in faza de trintit jucariile.Le trinteste atit de tare si in special pe scari.
Sincer,e prima oara cind experimentez,fiica-mea de 8,6 ani nu a facut asa ceva.
Sigur ca ii explic ca se strica,ii arat cum le mai pica una alta dar deocamdata ride ,mai avem pina ma ia in serios...

Si la noi a functionat ce zice Luna,jucat pe rind cu ele si pus la loc dupa fiecare tura de joaca,e mult mai putin de strins.

Jasmin012 spune:

copilul tau este in faza in care invata, experimenteaza, testeaza, se amuza, descopera... nu-l intereseaza ce-i spui tu, ca se rup. Nici nu intelege.
Chiar nu trebuie sa-l certi pt asta si nici sa-i zici chestia cu se "strica daca le trantesti".
La varsta asta incearca sa-i lasi la indemana jucarii mai rezistente. Chiar daca le arunca sa nu se sparga. E si pentru siguranta lui.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Alina spune:

Jasmin,

Nu stiu unde ai vazut tu ca am scris ca il cert,ma rog,nu te stiu de pe la alte subiecte dar genul asta cunoscator de toate si de toate nu e pe placul meu .

Imagineaza-ti ca chiar stiu ca baietelul meu descopera lumea si imagineaza-ti ca ei stiu mai multe decit credem noi...mi se pare normal sa-i explic si sa-i arat cum se strica jucariile si sa nu-l ignor si sa-l las sa le arunce la nesfirsit,sa ne apuce 2-3 ani in faza asta...

Numai bine si te rog,doar daca ai comentarii intelepte,scrie-le!

Jasmin012 spune:

Alina, nici eu nu te stiu de la alte subiecte.
Nu stiu de ce iti sare tandara, eu nu te-am acuzat de nimic, scrisem mai mult ca idee (nu tie personal, neaparat), poate si pentru alte mamici care au copii de varsta copilului tau. Era un exemplu, in general, nu un exemplu pt tine in special.

Cat despre sfaturile intelepte, eu nu dau sfaturi, doar imi spun parerea despre ceva, dar uite unul aici, scris chiar de tine: "Sigur ca ii explic ca se strica".
Pai daca la 1 an tu ii tai avantul cu explicatii ca o jucarie se strica cum poate acel copil sa fie incurajat in descoperirile lui?

Imi pare rau, chiar nu aveam chef de acesta discutie in contradictoriu, dar tonul tau de autosuficienta ma obliga.



Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Jasmin012 spune:

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Alina spune:

Hai ca m-ai convins cu parerile,esti tare .

Stii,multe mamici evita sa scrie la subiecte din astea pt ca in loc sa invete ceva sau sa-si impartaseasca o experienta sau o greseala,sunt luate mereu in balon de mamici gen "tu" .

Daca ai dat quote pe mesajul meu inseamna ca imi spui personal si spune-mi si personal dar inainte de toate,citeste bine-bine.Sau lasa,nu-mi mai da sfaturi sau pareri din astea ca sunt foarte lamurita cu tine .

Una peste alta,postul meu ii era adresat Simonnei,nu m-as fi suparat nici de postul tau daca ar fi fost cu vreo valoare,macar educativa...

Numai bine!

Jasmin012 spune:

Intelepciunea mea ma obliga sa nu-ti raspund.

Imi pare foarte rau ca nu te simti bine, ca ai chef de cearta, serios, numai ca nu vreau sa-mi otravesti ziua.

So, ignore




Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

vikinga spune:

in situatia ta am fost si eu acum citiva ani, nu multi vreo 2-3 si la fel ca si tine am identificat o problema la mine, in relatia cu copiii, nu e vorba numai de metoda, oricum eu cred ca lucruruile astea tre sa vina din inima nu aplicate ca teoreme din carti.pentru ca 'geaba vroiam eu sa fac ca in carti ori cum credeam ca ar trebui, daca starea aia de calmitate de care copiii au nevoie, era doar asa de suprafata iar eu inauntru ma simteam sufocata de nervi, simteam ca exploadez. nu cred in fericirea copiilor bazata pe amarirea vietii mamei.nu merge deloc asa.aratam artifical si nu mai eram eu insami plus ca parca paream oleaca dusa.metodele ca metodele, sunt asa ca idei de ghidare, insa cind starea asta de armonie intre tine si copii vine din suflet, atunci si metodele si caile, si toate trucurile zilnice le gasesti si singura fara probleme.asa ca am discutat mult cu mine si m-am gindit la lucrurile care ma deranjeaza si ma aduceau la nervi si am constatat ca multe erau niste prostii total neimportante.am lasat la o parte pretentiile absolutiste, am inteles cu adevarat ca-s doar copii, copiii fac si prostii, e normal, am inteles ca doar in filmele americane copiii-s cuminti si zic numai lucruri "batrine" rau, am lasat pretentiile la o garmada de chestii deoparte. am pastrat citeva dar sfinte, acum fiecare le are pe ale lui.am mai multa intelegere, sunt copii.am dat mai des in mintea copiilor, mi-am pus haine de joaca si m-am tavalit prin nisip si am calcat in baltoace, am renuntat la ideea de a da bine in lume, adica curati, apretati si cumintei.nu mai imi pasa nici cit negru sub unghie. si oricum era doar in mintea mea ca doar nu se uita nimeni in nici un fel.ii anunt cind am zile proaste si cind is nedormita si nu stau bine cu nervii, le explic ca adultilor li se mai intimpla si din astea si ei stiu ca poa' sa faca ce doresc in zona lor dar nu la mine-n cap si sa am si eu zona mea de liniste, o canapea, un colt de camera. si asa putem convetui omeneste.cind mincam mincam toti odata, facem si picnicuri in mijlocul sufrageriei, care nu are chef sa manince nicio problema, nu incep cu prostii ca vai nu ai sa te faci mare si sanatos, n-are nimic. la cina o sa linga farfuria.is o mama mai lejera acum si fac mai multe compromisuri decit inainte. si e bine asa. si vorbim mult mult pe teme care ridica probleme. insa nu in mom crizei ci dupa, pe urma o reiau a doua zi asa prieteneste, eu nu-s prea de acord cu uitatul in ochii copilului, vorbit serios ca de la dult la copil, ci mai degraba comunicam asa ca uite tot veni vorba. mi se pare ca intimideaza uitatul ala in ochi si e cam nenatural asa. ori ma rog nu e pt mine. adica ne privim in mod normal. nu ma asez in genunchi la nivelul lui, ci poate stau lungita pe jos intr-un cot, poate stam pe sofa, asa cum se vorbeste intre oameni.ieri a venit fiu-miu de la inot si printre altele mi-a zis ca la garderoba unul mai batrin si gras i-a dat un euro. era sa lesin. toata povestea de la el am scos-o pe tonul mentionat mai sus, el e confortabil cu mine si mi-a zis asa ca pe p chestie ca sotul care-i calm si echilibrat de fel a si venit o tirada de intrebari si nu stiu cum, baiatul se simtea crticat si atacat si mai tare se inchidea in el.de asta is bune discutiile normale nu intimidatul, cind faci asta mereu vine apoi o situatie cind copilul chiar tre sa zica tot si nu o va face decit daca se simte confortabil si necriticat si neintimidat in prezenta ta.de ex acu' trei zile nadja mea vroia afara in costum de baie, are 3 ani jumate si se lasa cu crize, normal:), cea mica era deja imbracata, eu la fel, ne incalzeam, cel mare gata si el si ea nu si nu, ca vrea in costum de baie. cam nervosi toti, pe mine deodata m-a bufnit asa o stare de era sa musc din pereti, puteam sa o iau pe sus, o imbracam cu forta tipind si intimitind-o. dar cind am vazut ca mi se aprind avariile am plecat afara:))am pus-o pe cea mica in carut, cel mare si-a gasit ceva d efacut in gradina, am dat jacheta jos si am venit la negocieri:). insa am anuntat-o ca-s deja cam nervoasa si in toane proaste de la atita teatru si ca nu stiu cit de bine o sa-mi iasa discutia insa incerc. da, i-am zis asta pt ca mie imi place sinceritatea si normalitatea.a zis ca si ea la fel si uite asa a iesit fata mea pe strada in dres gros flausat, tricou, bluza, deasupra la toate costumul de baie cu haloo kitty si geaca scurta pe deasupra. arata de tot hazul:)asta e, pina la urma nu a fost atit de important.daca am intuiut bine ca despre asta se refera topicul eventual mai revin cu completari. merg s acitesc ce s-a scris. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

Alina spune:

Nu,nu pot decit sa ma amuz de intelepciunea ta ,mi-ai facut ziua vesela dis-de-dimineata.Fain .
Se vede cum te simti tu...imi pare rau .

Sigur ca te ignor,da ce ai crezut?

denizel spune:

Eu cred ca unii parinti folosesc gresit termenul "consecinta".

Consecinta este o situatie care apare in mod firesc, in urma desfasurarii unor evenimente.

Exemple de consecinte:

- te porti urat cu copiii ---> copiii te vor evita
- spui minciuni ---> nu vei prezenta incredere
- spui la toata clasa de cine te-ai indragostit ---> s-ar putea ca cel/cea de care te-ai indragostit sa afle si sa nu-i placa faptul ca esti gura sparta
- trantesti jucariile pe jos ---> ramai fara jucarii/vei avea jucarii stricate
- nu-ti strangi jucariile ---> calci in ele cand te duci noaptea la toaleta si cazi in nas.


Cele de mai sus sunt consecinte. Consecinte in adevaratul sens al cuvantului.


Atunci cand parintele forteaza nota astfel incat sa iasa din palarie o chestie neplacuta pentru copil, nu mai vorbim despre consecinta, ci vorbim despre:
- o actiune in care parintele vrea sa obtina de la copil insusirea unei anumite deprinderi
- parintele vrea sa arate copilului ca, daca nu se face cum spune el (parintele), e de rau.


Nu respecti programul si nu esti la timp in pat ---> iti citesc mai putin cu 10 minute nu este o consecinta, este o actiune in care parintele se impune in fata copilului.

Da, uneori sunt necesare actiuni dintr-astea in forta ale parintilor, dar, asa cum am mai spus, cred ca ele nu reprezinta tocmai consecinte, e nepotrivit sa fie numite consecinte.
Sunt mai degraba pedepse.

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.