Opinia publica dezavueaza alaptarea

nelia spune:

Eu nu intru la subiectele despre alaptare din principiu. Am avut citeva tentative, daca as fi intrat ar fi fost clar pentru sfaturi date mamicilor care aveau nevoie, nu sa le judec pe cele care nu au alaptat... Desi nu ar fi trebuit, era nevoie de experienta mea in alaptare acolo, erau mamici care chiar aveau nevoie de ajutor, unora le-am mai scris pe PM, cu altele am vorbit la telefon... Dar de scris la asemenea subiecte nu am mai facut-o pentru ca intotdeauna intrau mamici, care de voie sau de nevoie nu mai alaptau si vedeau intotdeauna orice s-ar fi scris pro alaptare ca pe ceva ostentativ si musai impotriva lor, cele care nu alaptau.

Asa ca acum am intrat sa le sustin pe mamicile care au organizat o asemenea actiune in Romania sau in lume si pe mamicile sau viitoarele mamici de aici, de pe Forum care vor sa alapteze, dar inca sint in dubii din cauza controverselor existente pe aceasta tema... Si fac asta fara sa am nici un gind sa supar pe vreuna dintre fetele care nu au fost de acord aici cu alaptarea in public (Maru, ), cu alaptarea dupa un an sau dupa doi sau cu alaptarea in general, atunci cind mama trebuie sa faca sacrificii, uneori inumane (vezi rani, renuntat la servici, depresii etc.).

Am citit si link-urile postate de 300, am citit si comentariile voastre de aici, pe cele de pe Ev. zilei nu le citesc pentru ca nu as avea de ce. Sint de acord cu LadyJ ca e doar un inceput, ca nu asa se procedeaza daca vrei sa te faci auzit, dar e prima floare, nu se face primavara cu ea, dar e totusi o floare... Sensibilizarea este un act dificil si de lunga durata... si trebuie sa fii consecvent atunci cind incepi sa o faci.

Atunci cind incerci sa alaptezi si nu reusesti din motive naturale (prea putin lapte sau deloc, bebelus bolnav sau cu intoleranta la ceva din compozitia laptelui etc.) nici nu ar trebui sa intri in categoria mamelor care nu alapteaza, ci a celor care au incercat din rasputeri si nu au reusit. Acestora le dau o pentru ca am cunoscut destule si stiu cit de frustrant este sa vrei si sa nu poti... Oricit de putin i-ati dat, a fost bine primit si dragostea de mama nu se masoara in numarul de luni in care l-ati tinut la piept. Eu una consider ca v-ati facut datoria asa cum ati putut.

Pentru mamicile care, din motive personale (intors la munca prea devreme, boli, depresii etc.) nu au alaptat desi au avut lapte, iar nu le pot spune decit ca e pacat ca s-a intimplat asa, dar daca toata lumea e sanatoasa si totul a decurs bine in dezvoltarea copilului, atunci asa a fost sa fie si nu poti sa ramii blocat in ideea ca e musai sa alaptez, adunind frustrari si suspinind cu vinovatie de fiecare data cind auziti sau vedeti scris cuvintul alaptat. Important este sa fiti sincere cu celelalte mamici: da, am intrerupt alaptatul pentru ca..., a mers bine si cu lapte praf, dar daca tu poti, da-i cit mai mult pentru ca e foarte bine.

Si ceea ce scriu acum este pentru mamicile care abia au nascut si incearca sa traga concluzii: e bine sa alaptez la cerere, daca da - cit, oare de ce altele considera ca nu e bine, de ce pediatra imi cere sa diversific la 4 luni si nu la 6... si pentru viitoarele mamici cu puiutii in burtici si pentru cele care il au doar in gindurile de viitor...

A alapta este un gest natural, mult mai natural decit cel de a hrani in public un bebelus cu biberonul. E gresit sa credeti ca a-l hrani cu biberonul sau a-i pune suzeta in gurita ca sa-l linistiti sint gesturi mai putin intime decit cel de a-i pune sinul in gurita atunci cind cere. Toate cele trei gesturi sint intime si vorbesc despre legatura dintre mama si copil si mediul inconjurator.

Este la fel de gresit sa judeci o mama care la doi ani linisteste copilul cu ce s-a obisnuit si ce-l reconforteaza atunci cind acesta se supara din motive poate numai de el stiute. Ca-i biberon, ca-i suzeta sau ca e sin, tot acelasi lucru este, toate mamele fac exact ceea ce fac si in casa, ii ofera obiectul sau sinul, acel ceva care, de cind s-a nascut, il linisteste si il adoarme. As fi de acord cu cele care spun ca a oferi sinul copilului de doi ani in public este ostentativ, ca i se poate da si altceva, daca ati accepta ca si unui bebelus de doi ani care e obisnuit sa fie linistit sau adormit cu suzeta sau cu biberon, i se ofera altceva... Ati reusit vreodata? Eu nu cred, inteleg destul de bine copilasii si stiu sigur ca greu vei reusi sa adormi sau sa linistesti un copil de 18 luni-2 ani altfel decit asa cum a fost obisnuit.

La fel si cu alaptarea la cerere, nu ar trebui sa se faca diferente intre a-i da biberon cu lapte sau suzeta la nevoie de fiecare data cind cere bebelusul, dar atunci cind i se da sin se aduc zeci de argumente de ce nu e bine... Ori sint bune toate trei, ori nu e buna nici una dintre aceste solutii... eu cred ca orice lucru care linisteste copilul, il aduce zimbetul pe buze nu ar trebui sa fie de judecat de tabara care procedeaza altfel... Ci ar trebui sa fim un pic mai solidare intre noi, ca mamici sintem si cele care alaptam cu sin si cele care alaptam cu biberon si tot spre binele copilului facem si unele si altele.

Si lista ar putea continua... daca un copil de doi ani nu mai are nevoie de sin, atunci nu mai are nevoie nici de biberon sau canita cu cioc, la doi ani este destul de mare ca sa tina o canita normala in mina si sa bea laptic din ea. Dar eu zic ca un bebelus este bebelus si are nevoi de bebelus pina spre doi ani si jumatate, iar in jumatatea care urmeaza pina la 'prima adolescenta' se paote face trecerea treptat la stadiul de copil mic, adica 3-5 ani, in care isi va bea lapticul din canita, va purta chilotei si va adormi doar cu o poveste si minghieri pe crestet.

Si acum sa va spun si cine scrie, pentru ca tot ce am scris este din experienta, cu nimic mai prejos si nici mai presus decit experientele milioanelor de mamici de pe acest pamint. De cind i-am dorit, am simtit ca trebuie sa las natura sa functioneze la maxim si am tinut cont, inainte de toate si de toti, de copiii mei, de nevoile si de dorintele lor.

Sint mamica de trei copii, am alaptat la cerere, fara nici o altfel de conditie, exclusiv pina la sase luni, fara ceai si fara apa si tot la cerere, dupa ce am inceput diversificarea, pina la doi ani si doua luni pe fiecare dintre ei. Intarcarea s-a facut rapid atunci, intr-o saptamina, fara probleme nici de o parte, nici de alta... Nu sint debili desi au stat atirnati de tita si la doi ani, sint independenti atit cit trebuie si inca o caruta-n plus , nu sint genii, nu sint cei mai sanatosi... sint cei mai normali copii cu putinta pe toate planurile.

Am alaptat la cerere, deci si in public (absolut peste tot unde mi-au cerut de la magazine, unde sint locuri speciale, parc, restaurant, masina, tren, avion, acasa la prieteni, pe scarile bisericii la botez, pe bordura de trotuar, in brate sau culcata linga ei... cum au dorit. Nu prea am folosit nimic sa-i acopar pentru ca toti trei au refuzat cu incapatinare, ei voiau sa vada lumea cu ochiul liber... dar va asigur ca nu e nevoie sa expui nimic, in citeva luni de alaptat dezvolti niste tehnici impreuna cu copilul de nu se prinde nimeni ce facem noi acolo.

Am alaptat si in Romania, si in Canada, si intre ele, in avioane si nu mi-a zis nimeni, niciodata, absolut nimic. Poate ca si atitudinea ca faci ceva natural, firesc si la cererea copilului din dotare, nu m-am ascuns niciodata ca alaptez, dar nici nu am facut din asta o senzatie. Am scos sinul discret si i l-am oferit cu acelasi gest cu care i-as fi oferit si un biberon, o suzeta, o felie de mar sau un biscuit.

Nu am considerat ca fac ceva iesit din comun, dar nici nu mi-am ascuns meritul de a fi facut acest lucru pentru ca este o alegere ca oricare alta si nu vad de ce as da explicatii daca nu-mi sint cerute sau de ce m-as ascunde ca sa nu fie ostentativ sau jignitor pentru alte mamici.

Copiii au luat normal in greutate, nu m-am speriat daca o saptamina luau mai putin, recuperau in urmatoarea, ceea ce am urmarit a fost starea de bine a copilului, nu neaparat gramele adunate. Intre 6 luni si un an am introdus treptat toate alimentele permise, dupa o schema adaptata de mine la nevoile si la gusturile copilului. Nu m-am grabit cu nimic, am lasat timp pentru a vedea daca apar reactii... In acest timp, am continuat sa alaptez la cerere, singura conditie pusa a fost sa nu fie inainte de masa. Daca eu consideram ca si-a luat portia zilnica cu de toate, am continuat cu lapticul asa cum a dorit copilul.

Nu au fost complet sanatosi, au luat si ei viroze ca orice copil, dar nici prea bolnaviciosi nu au fost. Din cauza acestor mici probleme de sanatate, au fost zile intregi, dupa un an, cind i-am hranit doar cu laptic de la mine si nu s-a intimplat nimic, nu au slabit exagerat, nu s-au anemiat... Ceea ce mi-a infirmat ideea ca dupa una an laptele este apa, isi pierde din calitati. Nu laptele isi pierde din calitati, ci copilul are nevoie si de alte alimente, e gresit sa nu-l alaptezi pentru ca il anemiezi, la fel de gresit cum este sa-l alaptezi doar, suprimindu-i mesele si alimentele de care are nevoie sa se dezvolte cit mai sanatos cu putinta.

Daca ar fi asa si laptele matern nu-si mai are rostul pentru ca maninca de toate, atunci nu vad nici rostul biberonului cu lapte praf, de vaca sau de capra. Si nici macar al suzetei. Sint de acord si sa tac si sa fac asa cum vrea copilul meu, adica sa-i dau sin ca asa l-am obisnuit si eu am simtit si am stiut inainte de OMS ca au nevoie de laptele meu chiar si dupa un an... dar nu si daca spui ca sinul nu e bun, dar ii dam lapte praf in continuare. Acceptam si unele si altele ca odorul nostru are nevoie inca de acel laptic cu care s-a obisnuit!

In concluzie, simtind asa si in total acord cu bebelusii mei si cu al lor tatic, care m-a sustinut si care sustine pe orice cale, chiar mai aprig decit mine ca un bebelus e bebelus pina spre doi ani si jumatate-trei, deci are nevoie de lapte matern daca exista, de biberon, suzeta etc., inchei prin a ruga proaspetele mamici si pe cele viitoare sa-si asculte copilul inainte de a lua vreo hotarire. Stiu ca este alegerea noastra, dar daca a venit cu lapticul lui, ginditi-va ca atunci cind facem aceasta alegere nu mai sintem singure, ci trebuie sa alegem impreuna cu ei, micutii pe care i-am adus pe lume.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

beshter spune:

Din punctul meu de vedere, lucrurile-s foarte simple.

Eu fugeam - cand fiu-meu avea cateva saptamani - cu caruciorul din parc acasa cum incepea sa planga de foame, ca nu cumva sa lezez vreo decenta proletara sau mic-burgheza. Dupa cateva astfel de trips, mama mi-a spus 'Ia uita-te tu mai bine, nu cumva vezi vreuna sau chiar mai multe cu bebele mufat? Data viitoare, posteaza-te langa ele si da-i copilului sa manance'.
Ceea ce am si facut. Si ceea ce, vorba aia, va dorim si dumneavoastra.

Cand fiu-meu avea vreo 6 luni a trebuit sa plec de-acasa cu neste trebi. In tramvai, un prunc incepe sa urle de foame. Mama nu vrea sa-i dea sa suga, ca-i e 'rusine'. Mie imi tasnise deja laptele prin cele 7 cojoace numai cand l-am auzit. I-am zis mamei ca daca nu-i da ea, ii dau eu, ca nu mai pot. I-a dat.

Daca in Romania se alapteaza atat de putin si daca mai sunt mame care fug din parc acasa, cu pruncu' urland in carucior, o actiune ca asta mi se pare binevenita.

XIO spune:

Pai probabil nu-i asa, ca de-aia scriu. Ca in timpul stagiului a trebuit sa asistam unii dintre studenti la un curs pt. medici in care se insista din nou pe alaptare, pe cum sa ii spui mamei, era tinut de o neonatoloaga care insista sa spuna si medicii cat de mult pot despre cat e de buna alaptarea, asta pe langa toate afisele din spital si rooming-in-ul, pt. care alaptarea la cerere a fost unul dintre motivele de baza.

3 ani de zile am facut pediatrie si inteleg de unde vine procentul ala. daca s-ar face o companaie ti-as spune sa mergi prin spitale cand ai timp, sa vezi cum sunt hraniti micutii si cate mame ignora sfaturile medicilor.
Pana acum nu am auzit vreun dr care sa spuna sa NU alaptazei la san (evident excluzand problemele medicale).


Referitor la campanie, cred ca una sociala ar fi foarte buna in care sa se insiste nu pe un iesit in public, sau nu doar pe asta, ci pe beneficiile pt. mama si copil. Cred ca daca se spune ca alaptatul scade riscul cancerului si aduce toti nutrientii necesari si anticorpi pt. bebe vor intelege si cele care nu au inteles.



***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

nelia spune:

XIO, asa este, nici eu nu am cunoscut vreuun medic care sa-ti spuna ca alaptarea nu e buna sau care sa nu te sfatuiasca cum sa alaptezi si de ce bine sa o faci... Dar am cunoscut asistente si infirmiere care dau sticla cu glucoza la copil nou-nascut in timp ce pieptul mamei sta sa dea pe-afara... pentru ca ori nu au trecut cele trei ore, nou-nascut care nu e in camera cu mama pentru ca asa e regulamentul spitalului sau daca nu e din motive intemeiate, e mai usor sa-i bagi un biberon in gurita, decit sa-l duci mamei sa-l alapteze, sa astepti pina rigiie si sa-l iei si iar sa-l duci... In spital inca sint multe schimbari de facut, eu cred ca de acolo trebuie sa se inceapa totul.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

alinushca spune:

inaioana nu te amari cu articolul respectiv. daca ai sa citesti orice alt articol pe internet o sa constati fix aceeasi ostilitate gratuita, impinsa pana la extrem, la adresa "semenilor". e clar ca sunt unii oameni f frustrati care asta fac toata ziua, stau pe net si improasca ostilitate.

inbox spune:

Hai ca intru si eu ca proaspata nascuta si care imi pun problema alaptarii in public.
In primul rand incep cu experienta din spital...am ajuns sa nasc de urgenta prin cezariana la spitalul judetean de la noi din oras, spital de care am fugit cat am putut...vroiam copilul langa mine la rezerva etc, la un spital la care vorbisem din timp sa am toate conditiile...in fine...
In privinta alaptarii, asa cum era organizata in spital din 3 in 3 ore, nu a fost mama care sa nu fie supravegheata de asistenta sau de neonatolog la alaptare, tot timpul era medic in mijlocul nostru care ne incuraja si ne raspundea la toate intrebarile, asistente care ajutau mamicile, am plecat acasa dupa 4 zile in forma maxima de alaptat. Nu au fost conditii materiale exceptionale, insa personalul chiar mi-a placut ( si nu se purtau cu mine frumos, se purtau cu toata lumea) ! Daca la primul copil, nascut in Bucuresti la marele spital Univeristar mi se acorda macar putina atentie si asistenta, poate reuseam sa il alaptez exclusiv fara completare, nu am stiut ce e furia laptelui, nu am stiut cum sa tin copilul....nu am stiut nimic...am facut acasa depresii, dupa zile de incercari si frustrari i-am bagat copilului completare...asa ca nu am reusit sa alaptez decat 4 luni ( si acum ma gandesc ca as fi putut face mai mult, si acum imi pare rau ca nu am reusit)
Apropos de ce zice XIO am asistat la o "cearta" intre medici pe manusi chirurgicale, ca isi cumparase unul dintre ei si venise randul celuilalt...e pacat, mi-am cumparat tratamentul de la farmacie ( ca toate mamicile din salon), material asta e...insa uman se poate!


Revenind la subiect, si mie mi se par un pic ostentative pozele, poate trebuia ceva mai discret si mai bine organizat.
In concluzie, am de gand sa alaptez oriunde imi va cere puiul, insa voi inceca sa gasesc un loc retras ( la noi spatiile pentru alaptat cred ca lipsesc cu desavarsire...nu imi aduc aminte sa fi vazut pe undeva).

mamica de printesa Maria 15.11.2006 si bebe Mircea -25.09.2010

OanaRusu spune:

Nelia
Ma regasesc in tot ce spui tu.

XIO, toti medicii pe care ii cunosc, fara nici o exceptie, imi explica - nu poate nici macar sa ma lase in pace, sa taca pur si simplu nefiind nici nutritionist, nici pediatru - sa intarc pe cea mica. Si asta pentru ca dupa un an cica nu mai are rost. De ce are rost laptele de vaca nu pricep, ca ala a fost facut pentru vitel nu pentru puii de oameni.

Totusi - campania e o idee buna. Dar mentalitatea romanilor intretinuta de medicii de familie si pediatrii obsedati de greutatea copiilor (parca-s purcei de taiat de craciun ) nu e usor de depasit. Nici nu stiu daca nu e o lupta pierduta din start - ceea ce nu ma impiedica sa le aplaud pe mamicile care au fost acolo, in parc, cu copii lor. Bravo!!

aa... da.. apropo de alaptatul copilului peste 2 ani - - cand se cuibareste la san, fiica-mea e in raiul ei personal - e fericita cu adevarat. Si daca ii spun "acum nu pot, te rog asteapta pana cand.." (sunt si situatii de-astea) zambeste si asteapta, are rabdare pentru ca are incredere in mine. Nu pot sa-i rapesc asta - sunte fericita chiar daca sunt atat de nedormita de 4 ani. Regret ca n-am reusit cu baiatul meu - si asta a fost intr-o foarte mare masura datorita sfaturilor "bune" din jur.

XIO spune:

Oana, la Congresul international de pediatrie de acum 2 ani au spus ca ar trebui alaptarea sa fie exclusiva pana la 1 an si sa dureze atata timp cat mama are lapte.



***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

andacos spune:

Dark Bendis(nu mai dau quote la mesajul tau)amendamentul ala este pentru mame care au copii sub 6 luni si nu e vorba d emamae care alapteaza public copii d e2 ani!

In cazul lui 300,este clar ca a fost mai mult decitz ostentativ,ce a facut,nu ca a alaptat in public pentru ca nu a a vut alta varianta!

De fapt sunt d eacord cu Marina!

Una e sa itzi alaptezi nou nascutul,fortza d e imprejurari ,cu discreztie,fara prea mult tam-tam(ma indoiesc ca are cineva de comentat la asa ceva)si una e sa atirni (exact as aeste poza lui 300)un copil de 2 ani(care ca si greutate te depaseste)de sinul tau!

Off topic:nelia,mai scurteaza mei mesajele alea,fara atita polologhie-eu tzi-am mai spus odata ca tu te pierzi in amnunte,mie imi este imposibiul s acitesc ce scrii tu,desi vad ca lumea te ridica-n slavi cu mesajele tale!Mai concis un pic ca nu avem timp la dispozitzie berecehet!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Lali spune:

Am citit subiectul si am fost curioasa sa vad care e situatia in Ro fata de alte tari, dupa statisticile OMS. Va scriu mai jos un extres din statisticile lor pentru cateva tari:

Tara
USA National:
Ever breastfed 73.9 %
Exclusive breastfeeding rate <4 months : 33.1 %
Exclusive breastfeeding rate <6 months : 13.6 %


Tara
Canada
Ever breastfed 90.3 %
Exclusive breastfeeding rate <4 months : 51.7 %
Exclusive breastfeeding rate <6 months : 14.4 %

Tara
Germania:
Ever breastfed 76.7 %
Exclusive breastfeeding rate <4 months : - %
Exclusive breastfeeding rate <6 months : 22.4 %

Tara
Romania:
Ever breastfed 88.3 %
Exclusive breastfeeding rate <4 months : - %
Exclusive breastfeeding rate <6 months : 15.8 %

Australia
Exclusively breastfed at 13 weeks: 57.1%. Exclusively breastfed at 25 weeks: 18.6%. Note that children classified as "exclusively breastfed" may be consuming fruit juice and also receiving other
food on irregular basis


Asa ca suntem pe la mijloc.
Puteti vedea si alte tari aici:
http://www.who.int/nutrition/databases/infantfeeding/countries/en/index.html

Parerea mea despre alaptatul in public este ca e dreptul fiecarei femei sa aleaga daca o face sau nu si cat de des. Mi se pare absolut gresit sa condamni alaptatul in public, si la fel de gresit mi se pare sa alaptezi astfel incat sa atragi atentia, in afara unei manifestari ca cea despre care este vorba.

PS: Sper sa nu fiu admonestata pentru lipsa de traducere, daca da revin cand am timp si cu traducerea.