Flexibilitate

moonchild spune:

Parerea mea este ca o fata crescuta de parinti cum intuiesc ca sunteti voi are suficient discernamant cat sa nu se bage in asemenea situatii periculoase.

Cu mama aveam urmatoarele conventii:
- daca sunt la o petrecere si se prelungeste pana dupa 12 noaptea sa nu ma intorc noaptea pe strazi, mai bine raman acolo pana dimineata sau, daca nu se poate, merg impreuna cu prietenul meu (pe care il cunosteau) la casa cea mai apropiata (a mea sau a lui).
- pot sa stau pana la ce ora vreau dar sa ii comunic ora inainte sa plec si daca intarzii chiar si 5 minute sa o sun (nu aveam mobil).

Regulile mele personale la varsta aia erau sa nu merg niciodata singura noaptea, intotdeauna insotita de prieten, nu ma bagam nici ziua prin locuri pustii, la concerte daca se isca bataie ("pogo" se numea) o simteam cu 3 minute inainte sa se petreaca si plecam de acolo, nu mergeam singura in cimitir - sunt tot felul de ciudati(vii), nu ma imbracam niciodata provocator(fusta scurta, fara sutien sau mai stiu eu ce..)..Si in general daca aveam vreun "bad feeling" mi-l ascultam si plecam...

Singurul principiu pe care mi l-am incalcat datorita anturajului a fost ca m-am apucat de fumat...dar mi-a trecut si asta..

Deus spune:

la 17 ani eram convinsa ca mie nu poate sa mi se intample nimic rau:-)))
si asa a fost, dar am avut noroc de prieteni cu capul pe umeri nu in pantaloni...intr-adevar la 17 ani anturajul te poate influenta foarte mult. De aceea este important sa-i cunosti prietenii si ea sa stie ca orice se intampla, orice, poate sa apeleze la tine fiindca o vei sfatui, ajuta
Mult succes, cand descoperi secretul comunicarii cu acesti "extraterestrii" sa-mi spui si mie...peste cativa ani o sa am si eu emotii

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

kokiy spune:

Rufus ,pentru tot ce i se poate intampla 90% ar fi vina ei,dar asa cum o prezinti tu pe ea, si cum o cunoastem noi din povestirile tale, eu zic sa stai linistit ...de ce spun ca 90% e din vina ei,pentru ca daca vrea sa aiba un anumit anturaj sau sa faca ceva de care tu sa nu stii ,o poate face si in cursul zilei...mie una mi-a placut sa fac parte din gastile alea rele,dar a fost doar o toana de adolescent si nu regret...am avut experiente pe care unii nici nu le pot gandi,dar aveam niste limite impuse de mine si nu mi-a placut niciodata sa fiu influentata sa fac ceva doar de dragul ca asa face restul gastii...nu fumez si nu am fumat niciodata,in schimb am baut de mi-am varsat matele...mentionez ca acum beau doar la ocazii si in anumite limite,la mine nu exista bautura in casa...la fiecare concert veneam vanata acasa,gaseam eu sa ma bat cu cineva ... veneam acasa pe jos de la concerte si traversam 2 laturi din cimitirul Izvor,uneori o scurtam prin el ...singurul meu atuu bun din aceea perioada era ca nu-mi placeau baietii ,la mine hormonii au inceput s-o ia razna dupa 20ani

moonchild, ...eu eram opusul tau ,unde era pogo mai mare eram si eu motz...apropo de mersul singura,tot timpul eram dotata cu ceva de aparare...spray lacrimogen,briceag si mai ales curea din aia stil armata care are catarama de o tona...eram un fel de Xena

Rufus,cat dai sa merg eu cu ea la concert ...am tatuaje si mai multi cercei in ureche ,pot trece drept sora mai mare daca-mi pun si o tinuta mai emo


******************************
Promo 50%

sdcristian spune:

sa mearga parintii cu tine la un concert.... asta cred ca e rusinea maxima maxima pt un adolescent. decat sa mergi cu mama/tata mai bine nu mergi deloc.

dar e ok sa te conduca un parinte pana acolo si sa te astepte afara. puteti stabili cand incep bisurile sa iti dea telefon ca pe cand iese sa fii pe pozitii la un loc precis stabilit inainte. in general nu fix la concert se intampla probleme, ci dupa, pe drumul spre casa, cand se fac buluceli mari

saai nr de telefon a inca 2 copii din gasca - daca cumva se pierde/fura/descarca al ei sa nu pierdeti legatura

sa cunosti gasca cu care merge - nu extraordinar de tare, dar asa, un minim necesar

clarmai spune:

Am sa-ti povestesc din proprie experienta,tata a decedat cand eu aveam 18 ani,dar pana atunci trei ani din viata mea a fost absent fiind grav bolnav,cu o parilizie cerebrala,mama a fost langa mine dar niciodata nu m-a tinut prea din scurt,am avut un prieten de incredere si doi cumnati de-ai lui sora mea,care aveau grija de mine,intodteauna se asigura ca plec cu persoane de incredere,inainte sa plecam ii chema la noi acasa mai devreme"la o cafea"si le spunea sa aiba grija de mine,eu nici macar nu stiam ca ii punea sa aiba grija de mine,in timp ce eu ma imbracam ea vorbea cu ei,au avut mare grija de mine mereu,se mai luau baieti de mine chiar daca ma duceam cat de cat imbracata decent,asta e varsta,dar ei erau mereu cu ochii pe mine si ma trageau daca gluma se ingrosa sau ma duceau acasa,fiind de varste apropiate,unde se duceau ei mergeam si eu,discoteci,petreceri,dar intotdeauna ma conduceau acasa,sau imi luau apararea chiar daca aveau prietena langa ei.Deci parerea mea sa gasesti in anturajul ei pe cineva de incredere si sa te siguri ca are grija de ea,ii dai numarul tau de mobil in caz ca gluma se ingroasa,dar e greu sa gasesti pe cineva de inredere.E o greseala sa ii interzici sa iasa,mai rau va face,am avut in grup fete care erau tinute din scurt si au ajuns "cu burta la gura",nu e o solutie,si trebuie sa ai incredere in ea,pe mine de ex nu ma lasa daca in saptamana ce trecuse nu fusesem ascultatoare sau nu invatasem si nu ma suparam pentru ca stiam ca are dreptate.Mama vorbea cu mine deschis si eu ii oferam acelasi lucru,am vazut ca nu e o mama exagerat de exigenta si mi-am dat seama singura ca in ea trebuie sa am incredere ca stie ce face,i-am spus mamei tot,si cand m-am apucat de fumat si cand m-am culcat cu primul baiat,pentru ca vroiam sfaturi,dar niciodata nu m-a tinut foarte din scurt,mi-a lasat libertatea de a alege,si mi-a acoperit spatele.Acum sunt si eu mama si nu cred ca o sa am taria sa am atata incredere in fata mea,dar stiu ca trebuie,altfel cum va fi in stare sa vada ce e gresit si ce nu,din gerseli invatam nu?Daca e sa se intample ceva rau oricum se intampla,asa ca uneori trebuie sa stim sa ne bazam pe instinct si sa ne cunoastem copiii.Bafta multa si te admir ca esti un tata in adevaratul sens al cuvantului.

Lo_li_Ta spune:

Mie mi se pare ca fata n-are pretentii absurde. Daca nici nu era in timpul saptamanii, ar fi trebuit s-o lasi. Chiar, pana la urma a fost sau nu?
Totul depinde, intr-adevar, in f mare masura de felul ei de a fi. Inteleg ca nu e teribilista, e responsabila si invata bine. Pai si atunci? Situatiile urate de care te temi pot fi de cele mai multe ori evitate daca fata are instructajul facut si capul pe umeri. Cat despre cele inevitabile...e chestiune de ghinion si pot interveni si la 9 seara, iarna cand e deja bezna, la fel de bine ca la 3 noaptea la concert. Si ia-i un spray lacrimogen.
M-am uitat pe net..Nero? Muzica d-aia electronica si artificiala? Mai bine indruma fata catre stiluri de muzica mai...muzicale
Eu inca de pe la 16 ani, am avut libertate totala. In sensul ca de cele mai multe ori informam ca ies, nu ceream voie. Asta desi nu am avut o relatie fantastica cu mama. Stateam pana dimineata in weekend-uri, am plecat in gasca la mare si in niciun caz nu mi-a restrictionat nimeni iesitul cu rolele dupa amiaza, in timpul saptamanii. Era de bun simt sa nu vin la 12 noaptea acasa si conditia esentiala era sa nu am probleme la scoala. Important e sa incerci sa-i "conservi" o stabilitate a relatiilor. Eu toate astea le faceam in aceeasi formula, aceeasi gasca, ne stiam toti parintii celorlalti si era totul "la vedere". Asta cred ca a fost motivul principal pt care ai mei au fost atat de permisivi. Am facut si nebunii, dar n-am ajuns nici "cu burta la gura", cum zicea cineva mai sus, nu m-a agresat nimeni, am terminat si facultati si mastere printre primii, ca de altfel toti cei cu care am crescut avand aceasta independenta.
Si-n plus Rufus, la 17 ani e destul de formata. Daca nu a avut pana acum tentative, slabe sanse s-o apuce nebunelile acum. Cat despre raul ce i l-ar putea face cei din jur...nu mai sta in puterea ta de ceva vreme deja

Rufus spune:

Da, Nero...dnb, am auzit de ceva timp.
http://www.arenadnb.ro/

De fapt, o vad ca danseaza de ceva vreme (cam din vara) si seamana cu asta: http://www.youtube.com/watch?v=UcJspaD4rKI&feature=related

Nu s-a mai dus, poate nu i-a convenit conditia, dar au fost ceva probleme cu copiii din grup. Oricum, este o fitza, stiu foarte bine ce muzica-i place, ma si mir de asta, cred ca e vorba de dans, o avea in grup ceva dnb-isti.


RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Rufus spune:

N-aveam nici o problema sa o las, singura problema era ora de intoarcere. Va trebui sa accepte macar pe taximetristul de ta-su.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

accept92 spune:

Offf, de 3 ori am inceput mesajul asta si m-am razgandit.

Uite ce este, regulile tale par rezonabile dar as vrea sa iti prezint si o alta varianta...

Am cunoscut in anul I de facultate o tipa foarte misto, colega de serie, m-am imprietenit cu ea, i-am cunoscut parintii. Era o tipa foarte cool, pretentioasa in a-si alege copania, se simtea foarte bine cu parintii ei. Parintii ei nu se gandisera sa puna la punct niste reguli. La ei situatia era cam asa (si fusese asa dintodeauna)...Se intampla ca Oana sa stea acasa si sambata, si duminica, si luni, si marti, iar miercuri sa aiba intalnire cu niste prieteni la ora 19. Si miercuri la ora 18.30, stand la TV cu parintii, sau direct din camera ei...'Ohhh...e 18.30...am fugit...ma intalnesc cu niste prieteni, ma duc nu stiu unde'...'Ai nevoie de bani?'...'Cred ca mai am ceva prin portofel. Hai mai da-mi o suta...va pup, paaa'...'Vii tarziu?'...'Pai nu cred sa vin mai tarziu de 10, va sun daca intarzii mai mult'...'Bine, ai grija de tine!'. Parintii ei nu organizau ceaiuri la care sa-i cunoasca prietenii dar, desi nu se discutase despre asta, Oanei i se parea normal ca oricand, la orice ora si in orice zi a saptamanii sa vina acasa cu oricine. Avea camera ei in casa care era si a ei, deci de ce nu ar fi fost asa? Te invita spontan la ea, intra pe usa si striga...'Sunt cu cinevaaaa!' Parintii uneori se aratau, alteori nu. Oanei ii facea placere sa ii prezinte. Daca auzisera de bine despre tine, caci Oana vorbea cu placere despre prietenii ei, le facea si lor placere sa intre in vorba. Dar de cele mai multe ori pareau preocupati de treburile lor. In orice caz, Oana nu era usor de scos din casa. Daca nu ii propuneai o destinatie clara si un scop precis, Oana prefera sa vii la ea acasa. Oricum, la ea se putea si bea si fuma, nu trebuia sa vorbesti in soapta sau sa razi in perna.


Oana si parintii ei erau pentru mine altceva. Ai mei aveau reguli, cand aveam 17 ani erau exact aceleasi pe care le aveti voi acum. Daca miercuri niste oameni pe gustul meu organizau o intalnire, eu stiam sigur ca nu pot sa merg, asa era regula, in timpul saptamanii nu distractie. La inceput am incercat sa o negociez, nu a fost chip, apoi am renuntat. Frustrarea era mare, dar regula am acceptat-o. In miercurea aia stateam in camera mea, si-n urmatoarea...pana cand faptul ca eu stateam numai in camera mea a devenit regula. Si mai ales...nu invatam...pentru ca stiam ca asta se doreste de la mine, ca asta este scopul regulii. Nu invatam miercurea aia, nu invatam miercurea urmatoare...pana cand a nu invata a devenit regula. Si eu aveam rezultate bune la scoala. Daca invatam sau imi faceam temele, nu o faceam acasa, ci in ore, intr-o pauza, in tramvai. Nici ai mei nu intelegeau cand invat eu. Mereu cand intrau la mine in camera eram cu ochii in tavan. De vineri pana duminica, orice ocazie era buna de iesit, indiferent de companie. Placuta sau nu...nu puteam sa le dau alor mei satifactia sa stau exact acolo unde simteam ca ma doresc...acasa. De venit acasa cu prieteni...nu stiu de ce dar am simtit ca ar fi trebuit stabilita o regula si pentru asta, asa ca am preferat sa nu deschid subiectul si sa pastrez obiceiul asta pentru cand erau ei la munca sau in vizita. Sa stau doar in camera mea nu am simtit ca le provoaca alor mei o frustrare echivalenta cu a mea...am fost nevoita sa nu le mai raspund nici la intrebari. 'Ce-ati facut la scoala...Nimic!...Cine a mai venit la film?...Nu cunosti!...Cu cine faceti geografie?...Cu una!...Ati stabilit tezele?...Poftim?, nu te-aud!'


Oanei ii placeau parintii mei...pe ai ei ii acuza de dezinteres. Mie imi placeau ai ei...pe ai mei ii acuzam de multe...

Adrianaa spune:

Rufus, cred ca ar fi bine sa cunosti prietenii fetei, sa o lasi la concert (ca o exceptie din cand in cand cu precizarea regulilor impuse de tine)si sa o iei cu masina de la concert.